4,013 matches
-
despre Keiko Kataoka, femeia la picioarele căreia aș fi vrut să mă târăsc, spunându-i pe numele mic. Încercam să mi-l imaginez pe bărbatul acesta din fața mea, cu Înfățișarea lui de vagabond, punând-o pe Keiko Kataoka În patru labe, bucurându-se după pofta inimii de toate părțile corpului ei. În momentul În care imaginea s-a conturat clar În mintea mea, am simțit sentimentul de gelozie evaporându-se În neant. După ce mai priză o linie, Yazaki se Întoarse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu eram Însă În stare să localizez nici sursa acestor imagini, nici cu ce parte a trupului le receptam. În mod straniu, crâmpeiele acelea de imagini alcătuiau un scenariu, și Încă unul grandios. Vedeam o femeie târându-se În patru labe; chipul ei se schimba cu repeziciune; putea fi Keiko Kataoka, Reiko sau la fel de bine putea fi una din prostituatele caucaziene pe care le plătisem la New York. Putea fi chiar mama mea. Femeia Își sumețea fundul, cu privirile rușinate pironite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate femeile acelea se târau În patru labe, ca niște câini, cu genunchii Înroșiți, cerșind iertarea unui personaj a cărui identitate Îmi rămânea necunoscută. De un lucru eram Însă sigur: nu eram eu acela. Încercam să-mi imaginez acel chip, așa cum pe vremuri sclavii trăgeau cu ochiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de camionul care se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după care dispăru din raza lui vizuală. Puse mâna pe creion, verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră în aripa servitorilor la 14.10. Erau două servitoare, exact cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vei citi din Stațiunea. Veți fi singuri. Într-un moment de entuziasm, îi vei spune că va deveni personajul salvator: Magistratul va uita de Caravella pentru că - nimeni nu va ști de unde - s-a ivit, nepământeană, Femeia solară: acesta va întinde labele lui păroase spre ea și tu îl vei ucide. Poți să-l distrugi pe Magistrat într-o mie de feluri. VOCEA îți spune că nu are cum să scape. Vrei să te sustragi, nu mai suporți nimic deja hotărât. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mine un asasin. Soluțiile vin, uneori, singure... Ogarul vârât de către Filozof în cușca iepurilor a făcut harcea-parcea jumătate din efectiv. E drept, și copoiul s-a ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că, într-un fel, demonstrația fusese făcută; acum este sigur că peste câțiva ani, nu prea mulți, va izbuti. Numai că - deocamdată - iepurii rămași nevătămați au început, după îndepărtarea fiarei, să se sfâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu chiloții pe el, i-a mâncat bau-bau cocoșelul sau vreun coi îi atârnă până la genunchi. Se trezește ca somnambulul pe la 4 și belește ochii pe fereastră. Ieri i-am pus "Infractoarea roz sub pernă". Să vezi bunăciuni acolo, patru labe am făcut în planton, i-am împrumutat-o și sergentului, mi-a mototolit revista fătălăul și a aruncat-o la coș. Bă, eu am cunoscut unul ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla ce vine sâmbăta! Am auzit de la baba Nadia cum se drege ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă în patru labe, e sugaci flăcăul. Ia zi, bă, ce cauți tu duminica în gară, acolo ai pe alese? Muia e pentru muiere, poponarule! De la ele își ia numele. Mue, bă, și mai pui două litere al sfârșit. Hai, Dora, încalecă-l, pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă îngrop, derbedeilor! Eu am pus laba pe Sterian, Hogea, Preda, Costea, Pintea, Samoilă, Duca, Solomon, Mihalache, partizani împuțiți, ce unelteau împotriva revoluției socialiste! Eu, tovarășul maior Marcu! Auzi, mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își fixă atenția asupra curții. Într-un moment de agonie, memoriză structura superficială a unui element de pavaj. Apoi, considerând că și-a atins scopul își dădu drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
domnișori și domnișoare de onoare cu coșuri pline de pești, rozătoare și insecte. Toți nuntașii erau îmbrăcați în alb, ca și mirii de fapt, iar când începuse muzica de sirene dinspre ocean, ursul și ursoaica polară se ridicaseră în două labe și se rotiseră unul în jurul celuilalt, în semn de dans, în semn de bucurie. Nunta s-a încheiat cu zbenguiala tuturor, se aruncau în zăpadă, trăgeau unul pe celălalt, se împroșcau cu zăpadă, se luptau din joacă, se trânteau copilărește
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
culcat pe patul unde sperai s-o primești, În timp ce ea râde de figura tristă pe care ai făcut-o și de prostia ta incurabilă. Câinele, care uitase deja ofensa de a fi fost respins, veni să-l consoleze. Își puse labele din față pe saltea, Își târî corpul până ajunse la Înălțimea mâinii stângi a stăpânului, abandonată acolo ca ceva inutil, care nu servea la nimic, și, suav, Își culcă capul pe ea. Putea s-o fi lins iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
multe ori efecte contrare celor scontate, astfel Încât nu rareori acești bărbați sau acele femei jură și Înjură, O detest, Îl destest, și imediat izbucnesc În lacrimi după ce au rostit cuvintele. Violoncelistul se așeză pe pat, Îmbrățișă câinele, care-i pusese labele pe genunchi Într-un ultim gest de solidaritate, și spuse, de parcă se dojenea pe sine Însuși, Un pic de demnitate, te rog, ajunge cu lamentările. Apoi, către câine, Ți-e foame, bineînțeles, Dând din coadă, câinele răspunse ca da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa, nu mai departe decât ieri, am deprins eu să arăt cu păpușile mele, Vasilache și Mărioara, o cântare și-un danț din cele noi, atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
samă că această boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi dat jos de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fapt o evoluție a concepțiilor și ideilor arhitecturale ale lui Palladio pe parcursul secolelor XVII și XVIII. . Rasă de câini originară din China, ale cărei caracteristici sunt cutele multiple ale pielii, care pe măsură ce câinele crește se restrâng în jurul capului, gâtului și labelor, precum și limba de culoare albastră. . Produs oferit spre vânzare la costul de achiziție/de fabricație (sau chiar în pierdere) în scopul sporirii traficului unui magazin. Numele unei religii rasiste ale cărei baze au fost puse de către David Lane, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei de rafie pe cap, și-ar fi întins brațul către mine: el este, arestați-l. Labele ei de gândac traversaseră periferia, urcaseră în cartierele elegante și ajunseseră până la mine. M-ar fi oprit cu o voce calmă și cu o strângere fermă de braț, cum se face în locurile publice pentru a nu crea panică. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]