3,489 matches
-
încă de la vârsta ceea fragedă visau la capete sparte, gâturi rupte, fălci mutate din loc, dinți scoși, pistoale și sânge. Deci și ei, luând exemplul celor deja ajunși „mari", tot către smardoială și putere s-au orientat. Nici măcar unul de leac, n-a zis că ar fi vrea să se facă, de exemplu Einstein. Gândind retroactiv, așa cum se întâmplă extrem de des după șaizeci de ani, mă simt acum rușinat că la vârsta ceea a lor, nu am spus eu asta, că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
au fost reduse pensiile, nici unul din guralivii aceștia nu a băgat de seamă, chiar dacă și unii dintre ei mai au părinți! Când au crescut tot într-o nesimțire, impozite, taxe, accize și s-au inventat altele noi, nici o reacție de leac nu a apărut din vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați". Când a făcut Băsescu o reporteriță „țigancă-mpuțită", nici măcar unul dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea sau sfertul ăla pe care-l pierduseși, dar uiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru, În lățime. În timp ce te tot Întrebi de numele plantei respective, de utilitatea ei de leac sau de hrană sau de dublură a gardului (știai mai demult că pentru așa ceva se folosește dracila, dar nu părea să fie tocmai asta), bătrânul Își amintește lucruri care pentru el nu vor trece niciodată În uitare. Chiar adaugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stilistic, prin invocații, hiperbole, enumerații, repetiții etc., toate insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în fiecare rând ce-l scriu fără ecou, dar poetul știe că, în esență, în ciuda tuturor dezamăgirilor, chiar dacă, de pildă, nemurirea n-a fost niciodată partea tare / a iubirii aici pe pământ, el, spre deosebire de ceilalți, are, cum spunea marele Arghezi, leacul mare-al morții tuturor, arta. De la înălțimea celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care pleacă în călătorie, într-un gest teatral de prosternare, în momentul când se face seară în cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în același timp, de tulburare, dat de risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubitei, de pildă, aducând cu ale zeităților: cu nenumăratele ei / gâze / care mă adorm înainte de moarte. Dar mitul, în general, e reconfigurat, deși altă cale nu există, iar eul e lăsat neterminat, astfel că nu mă cunoaște îndestul iarba de leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al contemplației viețuirii, în momente, de cele mai multe ori, deloc obișnuite care o compun, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Gârleanu, Fricosul) Alegeți un titlu potrivit. Fetica Tudor Arghezi Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceară cu miere. De la floarea din grădină. Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri. Pentru stupi și pentru faguri. Pulberi, rouă, stropi și leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace. łeși rețeaua de ghioace. De celule-n care pui Mierea dulce și un pui. Scule, numere, cântare Au spus la măsurătoare Că-ncăperea cea mai mare În găoaca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și susținută a tuturor deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sub câte un felinar mlăștinos, se desfac suluri-suluri în auzul celui care stă pe întuneric cu fereastra deschisă, ascultând cum se face și se desface orașul până departe. Dinspre miazănoapte, odată cu trenurile personale de la Simeria și Deva, sosesc mâhniri fără leac. Chiar acum, chiar în clipa asta trenul trage la depou fără să știe că poartă în el un pasager singur și bolnav, într-o salopetă roasă de muncitor, prea subțire pentru vremea rece, un pasager care în toamna trecută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care mi l-am dorit?” În loc de răspuns, Domnul R. i-a sărutat fruntea și mâna. Sosise ora despărțirii. „Ne revedem vineri!” Da, Profesorul (latinistul!) avea să o revadă vineri nu pe Venera sa cea fermecătoare (și vindecătoare: farmec înseamnă și leac, medicament), ci pe Venus genitrix, zeița născătoare de viață. Care îl ajută, iată, să se vindece de boli sufletești pe care nu știa că le are. O recunoaște cu „sinceră tristețe”. 9 aprilie 2007 Am scos din sacul cu eticheta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
seama doar la dezordinile prezente, ci și la cele viitoare și pe acestea să le preîntîmpine folosind întreaga lui pricepere, căci dacă prevezi un lucru cu mult înainte este ușor să intervii; dacă însă aștepți ca el să se apropie, leacul nu mai vine la timp, pentru că boala nu mai poate fi vindecată în acel moment". Lecția merită citită mai departe, întrucît ideea e încă mai inteligibilă prin analogia subtilă, nu cu orice lucru, ci cu diagnosticarea la timp a unei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doar la dezordinile prezente ci și la cele viitoare și pe acestea să le preîntîmpine folosind întreaga lui pricepere, căci atunci cînd prevezi un lucru cu mult înainte, este ușor să intervii; dacă însă aștepți ca el să se apropie, leacul nu mai vine la timp pentru că boala nu mai poate fi vindecată în acel moment. Se întîmplă în cazul acesta ceea ce spun medicii despre febra hectică, și amune că la început ea este ușor de îngrijit și greu de recunoscut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
beției! Că asta-i boală, Toadere... Pe mulți i-am scăpat eu 149 de patima asta, așa că... Ia stai colea lângă foc, să te încălzești. Îi fi lecuit matale pe cine îi fi lecuit, da’ eu n-am nevoie de leacuri! Să nu spui asta, că nu știi ce spui. De la multe se întoarce omul singur, dar de la beție și de la moarte nu se poate întoarce... Așa că eu am să-ți fac niște fierturi și am să ți le dau. Întâi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este și foame, nu numai sete - a răspuns Toaibă, fără a îndrăzni nici acum să-i dezvăluie secretul privind fiertura primită de la Dochița. Se temea în sinea lui ca nu cumva, dezvăluind secretul, aceasta să nu-și piardă puterea de leac... „Mai bine să nu știe Maranda de 155 zeama ceea, că dacă n-a fi de nici un folos nu-i mai mare rușinea? Ar râde de mine. Adicătelea cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și funcționari născuți peste noapte care aveau să-i spună lui și celorlalți cînd și cum să muncească pămîntul ca și cum se prostiseră toți, deodată. Era duminică, Își săpa curtea, partea de grădină, avea să-și semene flori și plante de leac ca-n fiecare an, apoi Își vopsi În albastru balustrada prispei, atent la pătrunderea uleiului În fibrele lemnului vechi ce va trebui În curînd Înlocuit, Își spunea, dar mai Încolo, nu mai avea bani acum. MÎine sau poimîine după-amiază, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nu uita să amintească În aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele În oraș pentru dezvelirea unei statui - era prin ’36-’37cum regele avînd migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată În monedă, cerînd În schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și inscripția „Furnizorul Curții Regale”, Încuviințare pe care regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și își recăpătase puterile și glasul. Știa diferitele limbi ale celților, din Gallia apuseană până în Pannonia răsăriteană, așa cum le știa și pe cele ale germanilor și ale populațiilor întâlnite în lungile lui călătorii ca medic și vânzător de plante de leac. Își șterse din minte scena luptei la care asistase mai înainte. „Trebuie să mă salvez“, își spuse. — Tu ești Tarosh? Vocea îi era nesigură. Își drese glasul și începu să vorbească mai tare. — Eu sunt Valerius. Nu sunt înarmat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]