4,253 matches
-
din satul Sângătin s-au găsit materiale arheologice din diferite epoci, neolitic, roman și medieval. În vatra satului Apoldu de Jos s-au găsit zidurile de piatră în "opus incertum" ale unor construcții ce conțineau material tegular, cărămizi cu ștampila "Legiunii a III-a Gemina", țigle, cărămizi pavimentare , olane și tuburi pentru apeduct. În jurul așezării antice, pe drumul roman ce duce la Apulum au fost identificate urmele unor amplasamente villae rusticae. Pe teritoriul comunei s-a mai descoperit un tezaur monetar
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
austriacă a generalului Puchner și astfel Comitetul Național Român a fost obligat să ia drumul exilului, în Țara Românească. Unii din fruntașii revoluționari însă, în frunte cu Avram Iancu, Ioan Buteanu, Axente Sever, Simion Balinț, Nicolae Vlăduț, Vasile Moldovean, adună legiunile pentru a organiza apărarea ultimelor puncte de rezistență ce au mai rămas, în Munții Apuseni. Spre mijlocul anului 1849 trupele maghiare sunt învinse de trupele țariste conduse de generalul Lüders, cu ajutorul miilor de transilvăneni organizați într-o armată de Avram
Comitetul Național Român (1848) () [Corola-website/Science/308797_a_310126]
-
rece ca realizare, dar era un deținător absolut al tainelor meșteșugului. Cu toate acestea Jean Paul-Laurens prin autoritatea pe care o avea la Academie a fost unul dintre artiștii de mare succes ai secolului al XIX-lea, era ofițer al Legiunii de Onoare, autor al multor decorațiuni murale monumentale și autor de compoziții istorice. Peste toate acestea el s-a dovedit a fi un bun pedagog care avea la baza concepțiilor sale artistice un desen impecabil, gândit într-o bună tradiție
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Germania și Marea Britanie. Pe lângă aceste dovezi de recunoștință, a devenit membru onorific al unui mare număr de universități și academii din țări ca Irlanda, Olanda, Germania, România și Norvegia. A fost numit comandant al Coroanei în Italia și ofițer al "Legiunii de Onoare". A fost membru de onoare al Academiei Române.
William Ramsay () [Corola-website/Science/308820_a_310149]
-
(Ionel Moța) (n. 5 iulie 1902, Orăștie - d. 13 ianuarie 1937, Majadahonda, Spania) a fost un om politic român, unul dintre fondatorii Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscută și ca Mișcarea Legionară. A fost fiul preotului și publicistului Ioan Moța. A tipărit la Orăștie (Editura și Tipografia “Libertatea”), traducerea lucrării Protocoalele Înțelepților Sionului (după ediția franceză a lui Roger Lambelin), cu ample comentarii realizate de
Ion I. Moța () [Corola-website/Science/308853_a_310182]
-
martie 1923, devenind în scurtă vreme vice-președintele ligii pe [[Moldova]]. În 1926, liga aproape se destramă, iar Gheorghe Clime o părăsește, apropiindu-se de [[Corneliu Zelea Codreanu]]. Devine colaborator și promotor al primei publicații legionare, "Pământul strămoșesc", revista oficială a Legiunii Arhanghelului Mihail, primul număr apărând în 1 august 1927. Este unul din membrii istorici ai Legiunii. În 8 noiembrie 1927, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, depune jurământul legionar alături de [[Corneliu Zelea Codreanu]], [[Ion I. Moța]], Ilie Gârneață, Corneliu
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
iar Gheorghe Clime o părăsește, apropiindu-se de [[Corneliu Zelea Codreanu]]. Devine colaborator și promotor al primei publicații legionare, "Pământul strămoșesc", revista oficială a Legiunii Arhanghelului Mihail, primul număr apărând în 1 august 1927. Este unul din membrii istorici ai Legiunii. În 8 noiembrie 1927, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, depune jurământul legionar alături de [[Corneliu Zelea Codreanu]], [[Ion I. Moța]], Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Hristache Solomon, care a prezidat evenimentul, Gheorghe Clime, Mile (Mille) Lefter, Ion Banea
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
revizuirea proceselor politice, în urma căreia 19 fruntași legionari, printre care și ing. Gheorghe Clime (nr. 12 pe listă), au fost achitați de condamnările pronunțate în urma procesului din iulie 1938. [[Categorie:Nașteri în 1889]] [[Categorie:Decese în 1939]] [[Categorie:Legionari]] [[Categorie:Legiunea Arhanghelului Mihail]] [[Categorie:Garda de Fier]]
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
fondator la lojii masonice a românilor din emigrație, România Unită, în 1947. În 1950 a dus tratative cu Vaticanul pentru a produce un acord conform căruia pentru Biserica penticostală nu catolicismul, ci comunismul este dușmanul principal. Distins de Franța cu Legiunea de Onoare și de Rusia cu gradul de Comandor al Ordinului Sf. Stanislas. În anul 2014, sociologul Bogdan Bucur a găsit sute de note informative ale serviciilor secrete românești din perioada interbelică legate de Jean Pangal într-un dosar asociat
Jean Pangal () [Corola-website/Science/308856_a_310185]
-
niciodată nu mi-a plăcut că era încurajată să se poarte urât. Și mereu am auzit-o fiind descrisă de acel cuvânt îngrozitor, arțăgoasă.” De-a lungul anilor 1988-1989, Davis a fost onorată pentru realizările carierei, primind Onorul Centrului Kennedy, Legiunea de onoare din partea Franței, Campione d'Italia din Italia și Premiul pentru întreaga carieră din partea Centrului Lincoln pentru artele teatrale. A leșinat în timpul premiilor American Cinema Awards din 1989, descoperind astfel că boala recidivase. Și-a revenit destul pentru a
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Izbucnirea Razboiului Crimeii îl determină să-și lase copiii minori la Paris. Pe 22 septembrie 1855 ajunge la Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, unde organizează o armată poloneză care să lupte împotriva Rusiei. Impreună cu prietenul său Armand Levy alcătuiește o legiune evreiască, „Husarii lui Israel”, care includea evrei ruși și palestinieni. În timpul unei campanii militare se îmbolnăvește, probabil de holeră. Moare în apartamentul său din Constantinopol de pe strada Yenișehir (astăzi muzeu), pe 26 noiembrie 1855, trupul fiindu-i înhumat într-o
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
de Moselle, cu sediul la Metz, unde activează până în 1814. S-a făcut cunoscut prin activismul său. Potrivit "Odetei Voillard", Napoleon nu pierde prilejul, în această perioadă, să-i mulțumească pentru zel, acoperindu-l cu onoruri. Este făcut comandant al Legiunii de Onoare, cavaler la 28 noiembrie 1809, apoi baron al Imperiului prin scrisorile patente din 19 decembrie 1809 (cu titlul ereditar regulat), gratificat cu premiul unui maiorat la Hanovra, la 17 iulie 1810. În sfârșit, în 1813, ar fi fost
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
o epidemie de tifos. Vaublanc s-a molipsit și el și nu a lipsit mult să piară. În 1814, deschide porțile orașului Metz și întâmpină cu entuziasm forțele coalizate. Menținut prefect de Moselle în timpul primei Restaurații, este promovat ofițer al Legiunii de Onoare, la 23 august 1814. La reîntoarcerea lui Napoleon, rămâne prefect în speranța păstrării Metzului pentru Ludovic al XVIII-lea, unde încearcă cu mareșalul Oudinot, guvernator militar al orașului Metz, să împiedice ralierile bonapartiste. Un ordin de arestare publicat
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Sub cea de-a doua Restaurație, pentru a-i mulțumi de ralierea din timpul celor "o sută de zile", Ludovic al XVIII-lea îl numește, pe loc, "consilier de Stat" și îl face, la 27 decembrie 1815, "mare ofițer al Legiunii de onoare." La 12 iulie 1815, Ludovic al XVIII-lea îl numește prefect de Bouches-du-Rhône, cu misiunea de a-i elibera pe cei 500 - 600 de prizonieri bonapartiși închiși la Marsilia, sarcină de care se achită corect, ținând cont de
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
perioadă a publicat o singură cartte: "L’École des Indifférents", în anul 1911. În anul 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, este mobilizat cu gradul de sergent, iar pe front este rănit în două rânduri, fiind citat prin ordine de zi. Primește Legiunea de Onoare. În anul 1916, este trimis în Portugalia și în Statele Unite ale Americii, în calitate de instructor militar. Amintirile din război îi inspiră scrierea a trei opere, în aparență ușoare, dar, mai ales, pudice: "Lecture pour une Ombre" (1917), "Amica America
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
În mitologia greacă și romană s-a transformat timpuriu în unul dintre simbolurile lui Zeus/Jupiter, regele zeilor. În vechea Romă s-a convertit repede dintr-un simbol religios în unul militar și politic, ca emblemă a imperiului. De câte ori o legiune romană marșăluia, un soldat numit "aquilifero" mergea înainte purtând un stindard coronat cu sigla SPQR și acvila de munte. Din Roma acvila de munte ("acvila romană") a fost preluat de Bizanț, unde s-a convertit în acvila bicefală. Un cap
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
locuitorilor sunt ortodocși (90,98%), cu o minoritate de musulmani (2,09%). Pentru 6,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În iarna anului 101-102 d.C. aici a avut loc o mare confruntare între armatele regelui dac Decebal și legiunile romane conduse de Traian. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei făcând parte din comunele Enigea din plasa Medgidia și Hazarlâc din plasa Silistra Nouă ale județului Constanța. Comuna Adamclisi este consemnată însă în 1925 de
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
și distincte în scop, ideologie, activități și competențe de apartenența la SS-ul german, și de aceea comisia îi considera că ne fiind o mișcare ostila guvernului Statelor Unite, conform Secțiunii 13 a Legii persoanelor strămutate. Guvernul leton a demonstrat că Legiunea letonă (compusă în primul rând din diviziile a 15-a și a 19-a Waffen SS ) nu a fost o organizație criminală sau colaboraținistă. Mart Laar (Prim-ministrul Estoniei, 1992-1994 și 1999-2002), în cartea sa din 1992 "War in the
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
ocupației germane, dar liderii mișcării naționaliste au fost arestați de autoritățile naziste. Alte unități de partizani, care au rezistat mai mult în timp, au fost formate în ultimele luni de război, în rândurile lor fiind admiși în special soldați ai Legiunii Letonă care se mai aflau încă pe teritoriul naționale, dar lor li s-au alăturat și numeroși civili. În Letonia, numărul combatanților activi, care luptau cu arma în mână, a atins un vârf de 10.000 - 15.000 de luptători
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
front au fost deplasați între 1,6 și 1,8 milioane de soldați, 250.000 de camioane și alte vehicule, 67.000 de piese de artilerie, 4.000 de tancuri și o divizie de cavalerie. Avioanele Luftwaffe erau detașate din cadrul Legiunii Condor, formație de elită, ai cărui militari câștigaseră experiență în timpul războiului civil spaniol (1936 - 1939). Forțele aeriene germane erau reprezentate de 1.180 avioane de vânătoare (în special Messerschmitt Bf 109), 290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
a ordonat să nu se spună trupei că a fost lovit. Spre seară a fost găsit și evacuat. Pentru faptele sale din timpul celor două zile de lupte a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a și "Legiunea de Onoare" în grad de Cavaler. Din poziția de Șef al Marelui Stat Major l-a sfătuit pe Regele Carol ÎI să accepte Dictatul de la Viena, deoarece, desi armata era dornică să lupte, dotarea să lasă de dorit, iar numărul
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
o medalie Crucea de Fier 1 și clasa a 2-a. El s-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 și și-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. El a început să scrie prima sa carte, "Legiunea Blestemaților", în timp ce era prizonier în lagăre. Sven a fost eliberat în 1949, iar în 1951 s-a căsătorit cu Dorthe Jensen. El a plecat să lucreze într-o fabrică de mașini, dar soția lui l-a încurajat, să continue, să
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
eliberat în 1949, iar în 1951 s-a căsătorit cu Dorthe Jensen. El a plecat să lucreze într-o fabrică de mașini, dar soția lui l-a încurajat, să continue, să scrie despre experiențele sale din război. Prima lui carte "Legiunea blestemaților" a fost publicată în 1953. În 1957 Sven Hassel a suferit de o boală, luată în timpul războiului și a fost paralizat timp de doi ani. După recuperare, el a început să scrie mai multe cărți. În 1964 s-a
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
lui Sven Hassel sunt scrise într-o manieră deosebită, la persoana I, în care cititorul are parte din plin de ororile războiului alături de umorul (câteodată macabru) al personajelor. În afară de Sven, cărțile includ personaje reale ca Alfred Kalb, "legionarul" (ex-membru al Legiunii străine franceze); Wolfgang Creutzfeldt, un om gigant poreclit ironic "Micuțul" ; subtilul hoț Joseph Porta; vechiul sergent Willie Beier, "Bătrânul" ; Julius Heide, un fost ofițer SS și un fanatic nazist, Barcelona Blom, un veteran de ambele părți ale războiului civil spaniol
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
de castre și turnuri din cărămizi la frontiere, precum și valuri de pământ consolidate cu palisade. Totalul efectivelor române era de 250 000, insă armata era alcătuită în mare parte din germanici în ultimele secole de existență ale Imperiului Român Apusean. Legiunile cuprindeau doar 1000 de soldați, conduși de un perfect, legiunea fiind organizată în două cohorte comandate de tribuni. Împăratul dispunea de gardă palatiana, compusă din infanterie și cavalerie. Sulița „pilum” nu mai era utilizată. A fost adoptată formația de luptă
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]