3,209 matches
-
enunțat scopul apariției acestei publicații, motivele care au dus la editarea ei, structura și conținutul revistei. Articolul a fost semnat de arhiepiscopul de București, Alexandru Teodor Cisar. Prin acest gen de publicație religioasă s-a dorit răspândirea și popularizarea programului liturgic, precizarea felului liturghiilor și locul unde se desfășurau în capitală, chiar și limba în care erau oficiate. Toate aceste informații erau oferite datorită convingerii colectivului de redacție că participarea la slujbele religioase și la serviciile divine avea să fie mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
încerca să expună ocazional, pe scurt și pe înțelesul tuturor, sfintele ceremonii și însemnătatea celor prăznuite"407. Într-o astfel de revistă se tipăreau articole ce tratau o tematică restrânsă, referitoare la viața parohială; tot ea informa enoriașii despre programul liturgic din luna respectivă. Materialele publicate în Buletinul parohial aveau rolul de a "arăta diferitele ramuri ale vieții spirituale catolice,de a prezenta știri cu privire la viața catolică din eparhie și de a da lămuriri asupra concepțiilor eronate, care deseori se furișează
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul anului liturgic, erau prezentate materiale despre sfinți, oferindu-se drept exemplu viețile lor, insistându-se pe eroismul acestora, deoarece ei constituiau modele și exemple demne de urmat. În perioada Crăciunului se scriau materiale despre copii, pentru că aceștia simbolizau ipostaze ale Pruncului Iisus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
iar cititorii erau îndemnați să le cumpere. Redactorul revistei a fost preotul Ulderic Cipolloni, parohul de Galați. În această publicație s-au explicat număr de număr lecturile biblice citite la liturghiile duminicale și s-au oferit informații suplimentare despre timpul liturgic. Existau preocupări legate de rezolvarea problemelor religioase contemporane și de indiferența religioasă. Tratarea acestor probleme au făcut din Curierul parohiei catolice din Galați o publicație cu un nivel calitativ ridicat. Acest lucru nu s-a datorat originalității colaboratorilor, ci mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
68. 52 Papa Pius XI, Enciclica Quas primas, 1925. 53 Șerban Turcuș, op. cit., p. 35. 54 Luigi Salvatorelli, La politica della Santa Sede dopo la guerra, Milano, 1937, p. 41. 55 "I diritti di Dio nella societa e la festa liturgica di Cristo Re", în La Civilta Cattolica, 1926, pp. 127-133. 56 Sintetizând, constatăm că până la pontificatul papei Pius XII, autoritatea papală a mizat pe integralismul ecleziastic și pe concepția puterii corelate oficiului papal ca suveranitate. Totuși, Conciliul Vatican I nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
într-o ierarhologie. Aceasta realitate a permis teologilor interbelici și postbelici să redescopere și să reevalueze elemente din vechea tradiție a Bisericii, definind-o mai mult spiritual decât juridic-drept "mysterium Christi" sau "populum Dei". În același timp cu augumentarea mișcării liturgice, care a făcut vizibilă Biserica din punct de vedere social și cultural, această ecleziologie solicita laicilor o nouă evaluare a raportului cu credința. Papa Pius XII a receptat această evoluție și a introdus-o în enciclica Mystici corporis Christi, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; După al doilea război mondial apar în România și Ungaria teoriile staliniste despre caracterul “imperialist” al stăpânirii sclavagiste romane; limba slavonă a devenit limbă liturgică în secolul XIII în spațiul românesc. 21) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Constantin al VII- lea Porfirogenetul scrie “Despre administrarea imperiului” B) apare un tratat militar bizantin “Strategikon” C) cronicarul Ioan Kynnamos spune despre
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
cu mediul extern, idiosincraziile individuale, relațiile sociale. Fenomenul cultură se dezvăluie prin intermediul noțiunilor, al obiectelor materiale și al acțiunilor. Și comportamentul religios cuprinde aceste clase importante: anumite noțiuni (credințe, doctrine), acțiuni (cult, rituri, acte individuale) și, adeseori, obiecte materiale (obiecte liturgice, statui, locuri amenajate, monumente). Tocmai aceste resturi materiale ale unor obiecte constituie mărturia arheologică fundamentală a comportamentului religios și un posibil indiciu al unei religii Împărtășite de una sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte ale ritului (magie, inițiere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credințe În ființe supraomenești (Green, 1986). Dacă s-ar dori Întocmirea unei liste transculturale și diacronice ale expresiilor materiale ale comportamentului religios, s-ar putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin parțial sacre: 1. mormintele și accesoriile acestora; 2. „sanctuarele”: locuri modificate, edificii, centre; 3. monumente: singurele obiecte evidente; e) semne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cel indo-european. Despre religia Europei arhaice nu vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele mai diferite materiale (printre care pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr., se observă clar anumite fenomene sociale care, străbătând religii și culturi, cuprind Europa și Mediterana: folosirea băuturilor alcoolice, mai populare, precum și a substanțelor psihoactive tari (narcotice și halucinogene), utilizate doar de elite. Stările de cunoștință alterate devin instituție liturgică și mijloc de dominare ideologică, asigurându-le celor inițiați experiența supranaturalului și a misterului. Efectele se observă În desenele entoptice realizate sub influența drogurilor, În timp ce peste tot apar pocale, cupe, amfore, cei care ard și inhalează intenționat substanțe (Sherratt, apud
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspirație comună a suveranilor și a supușilor acestora. Prin urmare, de la Abydos provin o mulțime de stele care dau mărturie despre vivacitatea acestui loc de cult, despre speranța supraviețuirii lângă zeul care o garantează și despre participarea la slujirea sa liturgică, aceasta fiind aici deosebit de complexă, incluzând și o evocare scenică a mitului morții și Învierii sale (după cum face aluzie o stelă din această perioadă) 2. În multitudinea inscripțiilor se Întrevăd, În titlurile celor care le dedică, toate nivelele societății egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scribilor, Înțeleptul Amenofis, fiul lui Hapi, omul de Încredere al lui Amenofis al III-lea care i-a permis să-și ridice un templu funerar printre cele regale, și alții 3. Acestor zei, care nu au o tradiție teologică sau liturgică puternică, li se poate cere cu ușurință ajutorul, pentru că fac favoruri specifice, nefiind ocupați cu marile probleme universale ale guvernării lumii, iar comunitatea Îi poate simți În primul rând ai lor. Și nu este lipsit de semnificație nici faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se bucurau de cea mai mare atenție nu numai din partea preoților, ci și din partea suveranilor din toate timpurile, atât pentru construirea, cât și pentru restaurarea lor. Templele dețineau În proprietate bunuri imobile, dar și de alt tip, care garantau funcționarea liturgică și menținerea personalului sacru. Desigur, nu lipseau ofertele reglementate sau libere ale credincioșilor. 3. Personalul sacrutc "3. Personalul sacru" Ca În multe alte religii, și În Mesopotamia preoții sunt expresia fundamentală și vizibilă a sacrului. Exista o gamă largă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceea ce se cunoaște despre hierogamie (căsătoria sacră) și despre prostituția sacră, care era cu siguranță practicată ca mijloc ritual de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât timp. c) Intermediarii romani 1. Fondatorii literaturii latine (secolele III-II Î.Hr.) au strămutat la Roma din patria lor de origine, Grecia Magna, numeroase motive religioase și teologice. Livius Andronicus a adus epopeea eroică, mitul tragic și cântul coral liturgic. Quintus Ennius (239-169 Î.Hr.) din Rudiae, În Messapia, În al său Epicharmus, le face cunoscută romanilor cosmologia și antropologia gânditorului sicilian. El pare să Își fi luat doctrina despre elemente și puteri (Discordia/Neikos) de la Empedocle (Norden, 1915, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În autori care, așa cum fac Iamblichos și Proclus, așază dincolo de instrumentele și finalitățile logosului exigența unei revelații divine directe și recurgerea la o practică operativă, identificate În Oracolele caldeene, respectiv În riturile teurgice. După ce a acceptat revelațiile oraculare și acțiunile liturgice apte să procure manifestările divine În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni, medierea unor personaje inspirate), Porphyrios se așază Într-o atitudine foarte critică față de asemenea fenomene, susținând - pe urmele lui Plotin -, ca drum unic de străbătut pentru atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu numai că Îi supraviețuiește, ca suflet (urvan), de care e strâns legat, ci, mai mult, preexistă nașterii sale. Sub unele aspecte, amintesc de manesxe "manes" de la romani sau de pitaras, „părinți” sau strămoși indieni; sunt spirite ale defuncților, cinstite liturgic, mai ales de Anul Nou. Tocmai această natură a lor, de spirite ale morților care trebuie liniștite cu ofrande plăcute (Söderblom, 1899), duce la recunoașterea În Farvași a unei credințe arhaice În nemurire, legată probabil la origini de o etică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a se baza aproape exclusiv pe comparația cu literatura indiană antică a Vedelor și pe o metodă În mare parte, deși nu În totalitate, lingvistică. Compoziții poetice, G³th³ au fost inserate În secțiunea avestică a Yasna conform cerințelor tradiției liturgice ulterioare lui Zoroastruxe "Zoroastru". În cadrul celor șaptezeci și două de capitole În care este Împărțită secțiunea, cele cinci G³th³ se Întind, după cum am menționat mai sus, pe șaptesprezece capitole, grupate diferit (prima numără șapte capitole, a doua, separată de prima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndoială să lase mai mult loc rugăciunii, prin folosirea tradițională a manthra sau a formulelor sacre (Însuși Zoroastru este cunoscător al acestora: un manthr³n: Yasna 41,5; 50, 6); dar ar fi o greșeală să vedem În G³th³ simple componente liturgice (J. Kellens) sau texte În deplină armonie cu ritualismul ulterior al bisericii zoroastriene (M. Boyce), doar pentru că acestea au fost mai apoi introduse Într-un ansamblu canonic pentru uzul liturgic. Această inserare, desigur relativ târzie, și faptul că ele au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi o greșeală să vedem În G³th³ simple componente liturgice (J. Kellens) sau texte În deplină armonie cu ritualismul ulterior al bisericii zoroastriene (M. Boyce), doar pentru că acestea au fost mai apoi introduse Într-un ansamblu canonic pentru uzul liturgic. Această inserare, desigur relativ târzie, și faptul că ele au fost scrise Într-o limbă ale cărei legături cu Vedele au fost adesea subliniate, a dus, În repetate rânduri la supraevaluarea elementelor de contiguitate și continuitate ale unui ritualism indo-iranian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea indo-iraniană, o evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput ca actualizare a escatologiei individuale și colective (cf., mai jos, subcapitolul 2.8). Apariția inovației reprezentate de G³th³ nu numai că nu poate fi obscurată de comparația indo-iraniană, ci, din contră, este pusă de această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]