3,576 matches
-
dar în proporții mult mai mari, „apocaliptice”! - o Vină apăsătoare ca un blestem, o vină ce, iată, după o jumătate de secol nu pare a se șterge, a se stinge!... Și aceste uriașe „erori” istorice îi fac pe unii fii lucizi ai acestei națiuni, cea germană, să-și pună grave întrebări asupra lor și a antecesorilor lor, în ciuda marilor contribuții la tezaurul umanității și al Europei pe care le-au avut filozofii, scriitorii și artiștii plastici sau muzicali începând din secolul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a îndrăzni mult, plecând de la date „puține și mizere” și, mai ales, neînfricați de acea veche și chinuitoare problemă a identității, netimorați de târzia constituire într-un stat puternic și centralizat și de relativ târzia deșteptare a artei noastre literare lucide, majore, a formelor suprastructurii, precum istoria, filozofia - văzută ca sistem! -, psihologia, sociologia etc. Nordic în cazul meu vrea să însemne, în linia maestrului meu Nietzsche, a spune da existenței, norocului nostru pământesc și, în cazul meu „particular”, a spune da
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au suferit serioase pierderi. Ruperea unilaterală, de către Rusia sovietică, a relațiilor diplomatice cu România, în ianuarie 1918 și confiscarea Tezaurului, inexistența, până în 1934, a unor raporturi diplomatice normale între cele două state care să permită și antamarea, într-un dialog lucid și corect, a chestiunii Tezaurului, adaugă alte necunoscute acestei istorii. Al doilea război mondial și ofensiva nazistă pe teritoriul sovietic au determinat - aflăm din surse sovietice - evacuarea în zone îndepărtate a valorilor păstrate la Kremlin, inclusiv a celor românești. Avem
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind travaliu lucid, inspirația are efectul de a însufleți discursul, dând iluzia unei vorbiri autentice despre ființă. Originalitatea ține mai mult de suprafață, altfel spus, de expresia ce poate fi fabricată din pură virtuozitate. În schimb, autenticitatea vine din profunzimile ființei ca substanță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timpul în noi, însă se face simțit numai atunci când ești gata să-l uiți sau să faci din el un scop de care el nu prea este mulțumit. Viziuni am avut mai tot timpul, dar au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se face simțit numai atunci când ești gata să-l uiți sau să faci din el un scop de care el nu prea este mulțumit. Viziuni am avut mai tot timpul, dar au fost viziunile unui om lucid, chiar poate prea lucid pentru un om care scrie poezie, care trăiește poezia până la arderea totală. Este chiar o nerușinare, ca să parafrazez pe cineva, să te apuci de scris poezii fără să fii inspirat. Inspirația nu este numai acea stare de desprindere de cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a ieși în evidență sau din decor. Așa cum nu mi-am propus să fiu conformistul care-și face corect temele din jenă să nu fie cumva urecheat de societatea în care trăiește. Cunosc miza unei astfel de perspective. Sunt încă lucid, dar nu într-atât încât să ratez de amorul liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezie), să mă mulțumesc și cu un vers bun dintr-o carte sau dintr-un autor. Mă tem că pe mâna generațiilor tinere se va pune cruce istoriei literaturii române, dispărând orice interes pentru moștenirea literară... Ești scriitor român, unul lucid, nemulțumit de locul lui într-o literatură... În care altă literatură ți-ar fi plăcut să te fi născut? Mi-ar fi fost probabil mai ușor să fi fost născut într-o țară cu limbă oficială de circulație internațională, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propus în 1990). Cred însă că eram făcut să "plec", chiar dacă România ar fi fost cea mai liberă dintre țările globului tot aș fi optat pentru o experiență occidentală. Pe de altă parte, însă, am rămas la Paris un om lucid. Printr-un fel de deformare optică istoria nu reține decât numele artiștilor care s-au realizat la Paris. De unde și fantasmele noastre culturale legate de acest oraș. Dar Parisul este și un cimitir de oameni ratați, pe străzile sale zac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Pe vremea aceea răul era atât de vizibil, atât de evident. Îți puteai bate joc de el, îl puteai ironiza, îl putea denunța prin literatură, prin metaforă, prin alegorii și aluzii... Era ușor, foarte ușor pe vremea aceea să fii lucid, să te situezi de partea bună a baricadei, să te opui spălării pe creier. E mai greu însă să te opui noilor forme de manipulare pe care le-au adus societatea de consum, industria de divertisment, dictatura modei. În această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scăpat până acum cu viață anume să pot spune mai departe povestea oaselor tatălui meu, din acel subsol întunecat din Sighet, un oraș de la marginea României, de pe granița nordică a Tisei. Dar nu asta e și istoria părții celei mai lucide a poporului român, cea care nu apare încă în cărțile de literatură ale acestor ani? Toate mi s-au întâmplat în viață până acum ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărții lui Benador, trimițând la Sonata Kreutzer și deslușind, în temeiul acestei apropieri, o urmă de tendenționism la prozatorul nostru și chiar o contradicție între ceea ce în romanul său este „luciditate demonstrativă“ și devastatoarea suferință provocată de gelozie. Dacă este lucid, dacă experimentează, dacă știe cu „certitudine absolută că orice femeie cade“, de ce suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
oricând, ca un frate, îi va găzdui oricât: „Veniți, vă rog! Măcar pentru... cât puteți voi. Trei paturi goale vă așteaptă. Și un frate.“ Am amintit de spiritul critic, o calitate de care nu ducea lipsă acest mare afectiv, om lucid când își calma reacțiile emoționale, prudent, până la urmă, în judecarea oamenilor și a evenimentelor trăite, în timp ce alții se luaseră imediat după aparențe, mai degrabă sceptic decât încrezător în mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am ținut câțiva ani un jurnal în care notam, cu intermitențe, ce mi se întâmpla și reflectam, în legătură cu aceasta, la comportările mele și ale celor din jurul meu. Eram rău, nu o dată, cu alții, iar cu mine aproape întotdeauna. Rău, adică lucid, neconcesiv. Și eram astfel, mă gândesc, pentru că mă stârneau la scris (în jurnal) mai ales stările „negative“, psihic vorbind, create de nemulțumirea față de felul cum acționasem în cutare împrejurare, de constatarea că ratasem cine știe ce șansă, de faptul că judecasem inadecvat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
implicate, una a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul fiind elocvent pentru regimul nocturn al imaginarului românesc, iar celălalt pentru regimul diurn, lucid și ironic al imaginarului nostru"), actul lecturii / actul creației, autorul cititorul, mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un fin (pătrunzător) analist al manevrelor politice într-o istorie modernă a Europei. INDICE al autorilor comentați * A Acsan, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acum să aprecieze, obiectiv, îndelungata-i carieră literară și activitatea obștească. Era determinat, în aceasta, în mod sigur, și de faptul că biografia sa traversase, ca și a altor contemporani reprezentativi, drumuri și popasuri semnificative. Participase, însuflețit, entuziast, responsabil și lucid, la evenimente de amplă rezonanță ale României din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tocmai aceste evenimente, cu semnificații și consecințe deosebite, i-au permis, neîndoios, cunoașterea unor locuri, personalități și inițiative socio-politice. E suficient să amintim aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plictisit poate cu pragmatismul meu. Eu sunt mai răbdător; e și normal: dacă eu trebuie să fiu la datorie În fiecare luni, domniile voastre puteți să mai și lipsiți la apel... Totuși, și pragmatismul e util, el dând posibilitatea unei analize lucide a stării mediului, dar și a cauzelor și deci a măsurilor ce trebuiesc luate; și, Într’adevăr, pe măsură ce omul s’a implicat/interpus În desfășurarea relațiilor ecologice, a crescut și gradul În care sunt necesare aprecieri și măsuri raționale, În detrimentul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bine cunoscut faptul că o școală nu poate fi mai bună decît realitatea socială care a produs-o și pe care o servește; o școală mai bună, cu rezultate educative superioare, se poate organiza numai într-o societate care acționează lucid, prin contribuția membrilor ei, la propria sa perfecționare. ,,Educația", spune B. Schwartz, "mai mult ca oricare alt domeniu, reclamă o reflecție pe termen lung" (3, p. 28). O astfel de reflecție este însă sterilă dacă nu se realizează în condițiile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
țeluri, primesc cea mai aspră dezonorare prin povestirea Salonul nr.6. Simțul moral, sentimentul propriei demnități, talentul, munca neîntreruptă alături de compasiune și generozitatea față de semeni, îl predispun pe Cehov la o detașare față de falsele valori, dar și la o tristețe lucidă pentru că nu are un ideal căruia să se consacre, deoarece, cum spune personajul din O poveste plicticoasă: . Viziunea despre om Omul, această coroană a creației divine, a decăzut atât de mult, încât nu-și mai merită tronul de rege pe
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
problemă: pentru ce trăiesc oamenii și cum trăiesc ei? Oamenii povestirilor lui Cehov, resemnați la început, învață cu vremea alfabetul lucidității și, în cele din urmă, nu se mai mulțumesc cu situația mizeră în care trăiesc. Procesului intim de analiză lucidă a degradării lor îi urmează o luare de poziție.Dacă unii dintre oamenii primelor sale povestiri se mulțumesc să-și plângă soarta sau să-și strige insatisfacțiile, mai târziu, eroii săi vor aspira la o viață fericită și vor schița
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
să mă credeți, parcă e bătut în devlă. Mă enervează îngrozitor toți ăștia care au o slujbă și nu mai pot să bea o bere-n plus, pentru că mâine trebuie să fie pregătiți să dea totul, să lucreze, să fie lucizi, responsabili. Să fie proaspeți, să răspundă la comenzi, să poată munci, domnule. Berea asta în plus le-ar da tot programul peste cap. S-ar putea ca șefu’ să le ceară ceva, și ei, tragedie, să nu fie în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-o fac lent și apăsat, ca și cum ar fi fost un masaj al capului. Rând pe rând a cedat fiecare parte din corp, stătea doar culcată și zilnic părinții mei îi făceau morfină, dozele fiind tot mai mari. A fost lucidă până a plecat cuminte și demnă. Doar ochii se mai mișcau, ne căutau insistent, iar spre sfârșit i s-au umezit puternic. A plecat într-o dimineață rece, cețoasă și mohorâtă de ianuarie, 3 ianuarie 1974. Și acum, după ani
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a intrat în comă, iar pe 8 ianuarie a murit. Am tot sperat cu toții ca lucrurile să meargă bine, nu ni s-a permis nici măcar să-l transportăm la Galați, în speranța sudării vasului și retragerii hematomului. A fost perfect lucid, cursiv în expunere și aproape coerent până a intrat în comă. Deși accesul era foarte dificil pe „Terapie intensivă”, ni s-a permis supravegherea sa și permanent era cineva la patul său. Când durerile s-au întețit, a fost practic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]