4,609 matches
-
o bucată de pădure ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de ferestre luminate, se află un conac care seamănă cu un castel și în care - așa se bănuiește - sunt încartiruite gradele mai înalte. O dată mi se pare că am auzit dintr-acolo muzică. Astăzi, sunt sigur uneori că era un cvartet de coarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Bank din cauză că am crezut că noul edificiu era un pisoar, motiv pentru care a trebuit să plătim o amendă de cinci mărci. Apoi, mai târziu, Hans și Maria Rama, care ți-au făcut cele dintâi poze ca dansatoare: tu, intens luminată, în tutu și pantofi cu poante; atât de repede ai vrut deja să te muți de la dansul expresiv la baletul clasic, chiar dacă la tine partea superioară a labei piciorului era prea joasă și picioarele tale nu erau destul de lungi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă fum. Din quinta ieșa nori dă fum negru și gros ca lâna dân saltele. Deși nu mă antrenasem, am izbit-o la goană ca-n timpurile bune; am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar casa ardea foc și pară. Asta așa, ca să vedeți matale ce Însamnă să schimbi șiru la zodii! Dă cum mi s-a năzărit asta, gura mi s-a uscat mai ceva ca limba dă papagal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
veche, capabil să nu se chiombească cu ochi buni la măndel. Ambile oportunități m-a lăsatără fără nici un chef să servesc un completo cu cornuri. Abea d-am avut vreme să reculez, că liftu s-a și apărut ca cușca luminată ș-a dăscărcat doi pasageri. A intratără fără să-l ginească pă servitor, au Închis, ciao, ușa și m-au lăsat unic În vestibul, da d-acu Îi marcasem. Nici borfași, nici paznic! Mai izact junile Cárdenas și doamna Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-a zis verde-n față că-și luase d-acu partea. M-am văzut obligat să mă Întorc În goana mare pân cvartal. VI Azi-dimineață, chestii noi cu Cufărașu. Locațea, unde nu făcea escepție nici fosa dă lubrifere, iera luminată a giorno! Voia să știu m-a Împins pă scări În sus. Altă boambă! Cufărașu ierea treaz și mânuia ăl mai Înfumurat trabuc. Mi-a zis că avea vești bune și m-a sfidat frățește să le ghicesc. „A zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Poate doriți prăjitura aceasta diseară? — De ce nu, Rose? spuse Barnes, plin de bunăvoință. Norman privi afară prin fereastra Întunecată a hubloului. Se putea vedea rețeaua rectangulară luminoasă pe fundul oceanului, Înconjurând nava spațială Îngropată, lungă de opt sute de metri. Scafandrii, luminați ca niște licurici, mișunau peste suprafața strălucitoare a grilei. Norman Își spuse: „Ne aflăm la trei sute de metri adâncime și discutăm despre prăjituri!“ Dar cu cât se gândea mai mult la asta, Își dădea seama că cea mai bună metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice, care trăiesc În primii treizeci de metri. Dar chiar și așa, habitatul este situat În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
parcă tras În sus de coloanele de bule argintii. — Se va duce la suprafață? — Da. Gazul se expandează Încontinuu, pe măsură ce presiunea exterioară descrește. — Și pe urmă? — Rechinii, spuse Beth. Probabil. În câteva clipe corpul dispăru În Întunericul de dincolo de zona luminată. Barnes și Fletcher continuară un timp să privească În sus. Fletcher Își făcu semnul crucii. Apoi se Îndreptară spre habitat. O sonerie se auzi de undeva din interior. Tina se duse În Cilindrul D. După câteva clipe strigă: — Domnule Adams
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca o reîntoarcere în Eden. Atunci trăiești acolo. Visează, deci, că sîntem noi înșine opere de artă ce au străluminarea de a privi înăuntrul lor!” V. tînăr tace și scrie consumînd ceaiuri aromate. Ocrotește ficușii și orhideele din serele sale luminate ca ziua, trăind cu speranța că, odată și odată, pe cer, se va reaprinde soarele. V. din spital mă retrag din ochiul meu speriat. Am privit acolo, prin oglinzi și am văzut o urîțenie de nedescris. Un chip bătrîn, suferind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
magnetofon Sonet, scînduri, cărți, aerul improvizat al unui refugiu fictiv, o traversă de cale ferată În subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de n-ar fi vesel-disperat-exasperat. Cu o livadă de meri În spate. Așa că nevoia de-a scrie este posibil să mi-o fi descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă la mine, așa cum stau stupefiat, se așterne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind vîrtejul de sunete („CÎnd l-am văzut prima oară pe Enescu, Într-o cameră slab luminată, cînta Bach și părea că o face doar pentru el, impresia a fost extraordinară”, spune Oistrach Într-un vechi documentar) uitînd de el, uitînd parcă și de noi, noi uitînd categoric de noi, Învăluiți doar de vrajă, de bucuria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tenis cu Însuși Danubiul gîndirii, și nu se poate să nu Înveți ceva, un lob, un time out, o săritură. Iară de s-ar fi Îndoit vreodată de vremelniciile sale, nu și-ar fi lăsat viața Întru primejdii prin balcoane luminate ca la Operă. Homer a scornit că la Începutul tuturor lucrurilor e ocheanul. Adecă aparatul de-i zice „Actualități”, unde-l zidește-n imagine pe Fiul Jiului, care-a stricat aproape-n joacă un guvern Într-o toamnă, și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un Packard, două Cadillacuri, un Rolls. Jack se dădu jos din mașină. Nu-l Întîmpină nimeni. Se aplecă și-și notă numerele de Înmatriculare. Cinci mașini: mașini de rasă, fără pungi de la Fleur-de-Lis pe scaunele plușate din față. Casa: ferestre luminate feeric, vălmășag de mătăsuri. Jack se apropie și aruncă o privire. Știu că n-avea să uite niciodată femeile. Una care semăna cu Rita Hayworth à la Gilda. Alta care ai fi zis că-i Ava Gardner, Într-o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de puritate“, structură umană puternică, rațională, stoică în renunțările ei) își respectă legământul de a o aștepta cinci ani pe femeia visurilor lui: o Domniță absentă din cadrul epic, dar mereu prezentă în inima și gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său capătă o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părea aproape uimitor, spuneau medicii. Dar de undeva trebuia să apară și răul. Dar, chiar dacă s-ar fi dus, n-ar fi avut ce face, nici bătrâna doamnă Marga Pop n-ar fi știut nimic. În încăperea largă și puternic luminată a reanimării, împărțită prin draperii de vinilin în mici separeuri, cât să încapă măsuțele cu rotile și paturile provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a fost întocmai, oricât ar părea un coșmar, ăsta n-a fost doar un vis, ci chiar ce s-a petrecut - până a căzut iar în somn. Și se făcea că era în aceeași încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispărută de mulți ani din acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei mâini de gospodar care să curețe totul, de sus până jos, dar chiar și astfel păreau luminați, sub bicele razelor plăcut înfierbântate ale astrului de toamnă. Scrinul, dulapurile, măsuțele, fotoliile, oglinzile, vesela, lenjeria și tablourile fuseseră în parte vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a vrut sau nu m-a auzit. Alunecam pe niște străzi știute, pe urmă curbele într-o parte și în alta s-au înmulțit, prin străzi prea puțin luminate și totuși strălucind de atâta zăpadă și nu mai știam unde mă aflu. „Nu prea-mi place“, a zis după un timp Iuliu Sofronie, ciudat de serios după măscările spuse mai înainte. „Nici mie“, a răspuns Andrei Vlădescu, care înțelesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și sărmani, cu garsoniere cât o nucă aliniate auster, de o parte și de alta a coridorului lung, prost luminat, cu perdeluțe în capăt și flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor. Când a venit să-i deschidă, lumina gălbuie a veiozei din spate îi contura linia picioarelor, a coapselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că nici unul nu mai aștepta vreo mașină, ea a înțeles că o însoțise. „Atunci du-mă până acasă“, i-a spus. Drumul părăsea imediat șoseaua, în spatele blocurilor foarte noi, șerpuia un timp, spre marginea orașului, pe străzi înguste și prost luminate, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în apropierea câtorva fabrici. Și-au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea dintr-un coșmar. Apoi lăsa în urmă șoseaua luminată și cartierul nou, în drumul spre casă. I se părea că se trezește din ceva, de parcă până atunci ar fi fost drogat, anesteziat, într-un vis rău sau n-ar fi fost o vreme el. Ajuns acasă, s-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-am oferit ei jumătate din Aero și am fost fericit că n-a luat-o. Se lăsase o ceață ușoară când am ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul alcoolului și al bucuriei provocate de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]