10,420 matches
-
pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi parteneri. Dorința ca fiecare să dăruiască cât
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi parteneri. Dorința ca fiecare să dăruiască cât mai mult celuilalt, se apropia de împlinire. Dacă Ana și Tudor ar fi fost în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
joace cu ea. Pisoiul ei favorit, văzând că ea întârzie mai mult ca de obicei pe afară, se strecură ușor din casă și se porni s-o caute. O găsi, se apropie torcând și începu să se joace pe lângă ea, mângâindu-i picioarele cu blănița lui albă și pufoasă, zburdalnic și bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată și-i zise: - Fetiță frumoasă, de ce ești tristă?... De ce te uiți așa de mult spre cer? Corina își luă în brațe pisoiul ei
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
cu blănița lui albă și pufoasă, zburdalnic și bine dispus. O văzu pe Corina îngândurată și-i zise: - Fetiță frumoasă, de ce ești tristă?... De ce te uiți așa de mult spre cer? Corina își luă în brațe pisoiul ei pufos, îl mângâie și-i răspunse: - Pisoiule drag, vezi tu acolo, pe cer, steaua aceea frumoasă, mare și albastră? Așa de mult aș dori să o pot atinge, să o am în mâini și să mă joc cu ea! Ai putea tu, oare
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
ei etapă și, precum în Nirvana, am început să-mi cer scuze de la trecători, de la copaci, de la case, de la ape, de la pietre. Ce durere teribilă a simțit sufletul meu atunci când talpa materială a piciorului a călcat pe o piatră... Am mângâiat-o, am reașezat-o, i-am făcut plecăciuni... Un tremur de lumină oglindea în cenușiul de perlă al orizontului...zborul sufletului meu.” Senzația că se află într-un labirint este tot mai acută. Autoarea apelează și la teoria budhistă pentru
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
jegoasă, / și gângăveala în fața oamenilor / și puritatea nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea / de a avea imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe un cal mort, de căpăstru, / pe șosea, printre mașini // Un timp încă / mai mângâiam dragonul / ca pe un ou, de / privighetoare... // Un timp numai / am mai crezut tâmp / de curcubeu, că este un suflet / al ploii / iar nu un compromis / jalnic și iluzoriu. O cumplită ploaie cu „pietre de piramidă“, ori obișnuite, descărnând, descojind
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
lui Moș Crăciun. E frrriiiggg! Foarte frig. Mă aflu într-o sanie mică, trasă de șase câini husky siberieni conduși de un malamut alascan. Vreau să ajung la Polul Nord. Mor de curiozitate să văd ce e pe acolo! Moșu' mă mângâie pe spinare și îmi urează drum bun. Săniuța zboară spre nord. La un moment dat sunt asaltat de un stol de țânțari enormi cam de mărimea unei vrăbii. Noroc că vitejii mei cățeluși aleargă ca vântul. Țânțarii bine hrăniți, abia
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
Pare tare nostim. Îmi vorbește într-o limbă pe care o înțeleg, dar nu pot să o definesc. O fi limba Saame? Limba Saamelaienilor. Seamănă mult cu limba ungurească pe care o cunosc. Cred că de aceea putem conversa! Ne mângâiem reciproc pe spate ca să ne încălzim. Și astfel devenim prieteni. Intră în casă și se reîntoarce cu un coșuleț de nuiele în mânuța. Înăuntru acestuia, douăsprezece perechi de ciorapi cu dungi, roșu și alb, pe care mi-i face cadou
TOT PE DRUM, PE DRUM, PE DRUM, SPRE ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361643_a_362972]
-
normal. Pensionat fiind, văduv, fără copii, să-mi iau un câine. L-am luat.Mare, roșcat, din spate seamănă cu un leu. Latră rar, dar îngrozitor. Mă urmărește peste tot, ca o slugă-deținut. Îmi aduce papucii la pat, eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel bătut, un maior, beat să fi fost, mi-a tras niște pumni în nas, în spinare. Nu-i
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]
-
venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea cu irisul de floare. Bătea lumina blândă din apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia cu trup de pescăruș se răsfăța plutind pe-albastre valuri. Îi mângâiam din depărtări de vis aripa răsfirată sus în vânturi și marea mea cu ochi de peruzea o legănau șoptindu-i albe cânturi. Și-apoi sirene-n juru-i au sosit, să-i murmure un cântec de iubire iar eu, la țărmul
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
ce s-a întâmplat? Georgeta încă nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna într-ale sale și și-o duse la obraz, plângând în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna. - Cine draga mea? Fii
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
om, o rană, Înșelată de-o icoană?! Cum, din toată astă gloată, Chiar și ea, cea prea curată, Minte, ca întregul bine, Cătălina ta, Emine?! Cum săruți pe o sprânceană Sinucisa ta icoană, Și, mai sfântă, ea învie Să te mângâie, Bădie?! 12-13 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: ICOANA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - continuare- INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE Cei doi boieri și căpitanii lor stau pe scaune la masă. BOIER CIOCOIU: (mângâindu-și burta) În curând ne vom întâlni cu vampirul! BOIER CONACU: Ce mai contează cu cine te faci frate!? Ce părere ai căpitan Arnăutu? CĂPITANUL ARNĂUTU: Demersurile la sultan trebuie urgentate. El vrea galbeni și un domn supus. Nu-l
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Și Castelul? URSUZ:(indică pe hartă în direcția opusă) Aici este castelul lui Dracula. Cea mai mică greșeală vă va costa viața. Contele este puternic și ghicește gândurile celor care-i calcă ținutul. Boierul Ciocoiu se apropie slugarnic și îi mângâie veșmintele. BOIER CIOCOIU:Maiestate, sunteți mândru, frumos și foarte isteț! URSUZ:(cu fală)Mulțumesc pentru compliment, boier Ciocoiu! BOIER CIOCOIU:Ca recompensă pentru ceea ce ați făcut pentru noi, v-am pregătit cea mai fragedă fecioară de pe meleagurile noastre! URSUZ:(fericit
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
-ntreabă lin, încetișor Dacă a mai primit colinda Copiilor, sosiți în zori. Iubita mea, fetiță dragă, Chiar nimeni nu m-a colindat Căci știu că-s tare singurică Și-atât de greu cobor din pat. Și-atunci fetița dragă, scumpă Mângâie tandru bătrânica Și-i mai colindă înc-odată De plânge-n hohote bunica. Și-atât de bine ea se simte Și-i tare, tare bucuroasă Când p colindă nepoțeii Minunea e la ea în casă. M-ați făcut tare fericită În
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
evoluează în consens cu Conștiința fundamentală, trebuie doar să învățăm să o folosim. Mintea ne ajută, dar este uneori influențată, înșelată de lumea falsă în care trăim. Logica se dovedește a fi dură de cele mai multe ori, iubirea creștină însă, ne mângâie sufletele, fiindcă „nu există căldură decât în preajma lui Dumnezeu”. Criza lumii în care trăim este în primul rând o criză morală, nu știm cu adevărat cine suntem și pe ce cale trebuie să pășim. Denigrăm suportul dăruit, fructificat de întregi
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
ciripesc cu glasuri vesele de jucărie Pe gânduri am căzut din nou și nu mai știu dacă e zi e noapte sau dacă eu trăiesc, dar fața ta e tot mereu cu mine și măna o întind s-ating, să mângâi obrajii tăi rozii, pielea catifelată; ochii tăi închizi încet sub genele sublime O lacrimă apare și se prelungește pe fața așa de mult iubită, de ce tu plângi nu înțeleg, ș-apoi ceva necunoscut și rece pe furiș apare lângă mine
UN ALT CRĂCIUN de STELLA REEVES în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351813_a_353142]
-
abisul albastru-n depărtare Cu ochi închiși apoi visez la vremuri Trecute, când în exaltare pe-aici zburdam Castele de nisip noi construiam Și valurile albe, mici sau tumultuoase Cu mii de fibre minuscule și nisipoase Picioarele micuțe linistit ne mângâiau Ca în vis trăiesc momentele trecute Apoi încet adorm pe malul mării negre Căldura soarelui pe față mă răsfață Nu vreau să mă trezesc din acest vis Nu vreau să mă întorc la viața nouă, aici A-și vrea sa
SPRE MARE de STELLA REEVES în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351808_a_353137]
-
Nu câinele m-a mușcat... E mult mai rău, nici nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se înegrise la față de mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana” Didinica, adăugând distrus: mă înțepă
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
uitate undeva Într-un rămas bun Ai aruncat macii într-un șanț la o margine de drum Și ai călcat urmele pașilor în doi Vei străluci ca zăpada, mi-ai spus atunci Și eu te-am crezut și ți-am mângâiat plecarea... Tu mi-ai aruncat din când în când căte un gând Printre colinde am vrut să te anin undeva, lângă daruri... Dar erai prea sărac în iubire Acum ninge iar și nici măcar nu știu ce anotimp mai este Te-am îngropat
EU ŞI ANOTIMPUL DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351823_a_353152]
-
scâncesc sălbatic amintiri și nu se vede Nicio lacrimă în ochiul amorțit și vreau să-mi furi Zorii albi ce ning amarnic peste vise părăsite. Stau în gene vechi coșmaruri când de dor îmi asfințești Alizee-n palma goală-ți mângâie neobosite Un reflux nestins de valuri, când un val în flux îmi ești... Și aș vrea să-ți simt pe gleznă, noaptea-n care să răsară Un sărut uitat pe-o filă-ngălbenită de-amintire: Ia-mă-n brațe și mă
IARNĂ FĂRĂ MIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351851_a_353180]
-
pun socotelile cap la cap, limpezesc încercănările și încrâncenările, dau binețe și înseninează cerul acoperit de nori al sufletelor și inimilor închise, aduc o rază de lumină blajină rispind cu încetul ungherele nestăpânite și insondabile ale răului, neputinței, neascultării, nestatorniciei, mângâindu-le spre a-și domoli instinctele necugetate, gregare, pentru a-și băga în teacă sau în tolbă sabiile sau săgețile otrăvite care priciuniesc răul fiecăruia în parte, comunității în toată cuprinderea ei. Azi, “poporul”, cum le place să li se
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
ciripesc cu glasuri vesele de jucărie Pe gânduri am căzut din nou și nu mai știu dacă e zi e noapte sau dacă eu trăiesc, dar fața ta e tot mereu cu mine și măna o întind s-ating, să mângâi obrajii tăi rozii, pielea catifelată; ochii tăi închizi încet sub genele sublime O lacrimă apare și se prelungește pe fața așa de mult iubită, de ce tu plângi nu înțeleg, ș-apoi ceva necunoscut și rece pe furiș apare lângă mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
abisul albastru-n depărtare Cu ochi închiși apoi visez la vremuri Trecute, când în exaltare pe-aici zburdam Castele de nisip noi construiam Și valurile albe, mici sau tumultuoase Cu mii de fibre minuscule și nisipoase Picioarele micuțe linistit ne mângâiau Ca în vis trăiesc momentele trecute Apoi încet adorm pe malul mării negre Căldura soarelui pe față mă răsfață Nu vreau să mă trezesc din acest vis Nu vreau să mă întorc la viața nouă, aici A-și vrea sa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
bucurii, și prietenul meu Vichentie a fost primul ce mi-a îndrumat pașii în viață în afară de părinți, în special de mamă. Pe mama care a luat-o Dumnezeu în septembrie 1977... O simt și acum cum vine noaptea și mă mângâie prin somn. Și la Vichentie mă gâdesc de multe ori. Vichentie era așa de priceput până și în bucătărie, si o învață pe mama cum să prepare unele bucate rusești, care mie îmi plăceau tare mult, si acum îmi prepar
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]