4,285 matches
-
în consonanță directă cu starea noastră de spirit, autocontrol și călirea voinței prin dirijarea gândurilor. O lecție de viață pe care va trebui s-o aplic cu consecvență de acum înainte. Verticalitatea doamnei doctor a reușit să-mi dinamizeze spiritul măcinat de contradicții și să mi găsesc resursele necesare pentru a merge mai departe. Indice de personalitate, exigența. Doamna doctor, Angela Radu, medic primar specialist în medicina de laborator, în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. A fost o perioadă când mă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de înalte, cerdacul sprijinit pe piloni groși de lemn, iar la cele foarte vechi - așa cum văzusem la Luncavița, Garvăn și Jijila - acoperișul era din stuf. Dincolo de locuri, tradiții, obiceiuri, rămân însă oamenii, aceeași oameni ca peste tot în țară, obosiți, măcinați de probleme, permanent - cum spun părinții mei - cu grija zilei ce va urma. Am revenit în Brăila destul de târziu și-i tot spuneam bunicii, cât de mult mi-ar fi plăcut să rămân acolo, în munți, măcar o noapte și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
altfel Daniel Barenboim în dubla sa ipostază de dirijor și pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut pentru mulți, dar ilustrează noblețea lor sufletească, departe de păgubosul orgoliu care macină mereu personalitatea multor artiști. Credem că dorința sinceră și curată a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au depline compatibilități profesionale. Această constatare se
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
al dumneavoastră neputincios, păcătos, preotul Vasile Petrache... La rugămintea mai multor ascultători, vom încheia această emisiune „Focul din Vatră” cu o urare de sănătate, adresată mamei lui Ilie Ilașcu, Natalia Ilașcu. Vârsta, dar mai ales durerea nedreptății fiului i-au măcinat sănătatea, i-au înălbit definitiv părul. Care mamă ar mai rezista în fața unei suferințe, unei cumpene fără de capăt? Am fost informați că măicuța Natalia Ilașcu a fost adusă acasă, de la spitalul din Iași, într-o stare destul de gravă. Acestor probleme
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu datorită acestui fel de a fi pe plac oamenilor, ci din pricină că existau legături nevă zute, reale și puternice, care ne legau și care nu puteau fi ușor desfăcute. și iată că azi, când curiozitatea mea față de oameni a fost măcinată, când felul meu de a fi îmi apare făcut și inutil, mai ales inutil, iată că acum îmi dau seama de lipsa de calitate a acestui fel de a fi. Singurul lucru care îmi rămâne de făcut este să renunț
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai sigură e să-l teleportezi. Nu crezi? E bună ideea? Da? Mă bucur că-ți surâde. Păi, atunci, așa rămâne. Fă-ți timp și ocupă-te de problemă că-ți vei încălzi și Tu ciolanele alea bătrâne, pătrunse și măcinate de asprele geruri cosmice. Doamne, știu că va trebui să mă prezint înaintea Ta pentru " a da samă cum zice cronicarul de toate ale mele" cât timp am făcut aici inutil umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu grătar, aveau să se transforme în făină. Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici se măcina și grâu și porumb și mai ales avea chiar presă de ulei. Am intrat sub aplecătoare. Mulțime de oameni. Unii formau grupuri-grupuri, discutau, râdeau, făceau glume ca la moară. Și unii și alții aveau drept element comun spartul semințelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața lor s-ar afla cele mai odioase și mai periculoase ființe de pe pământ. Aveau o judecată sănătoasă. Ăștia erau niște copii amărâți bre, înfrigurați și flămânzi, care rămăseseră fără mămăligă în plină iarnă aici, în Bărăgan, și veniseră să macine o tăgârță de păpușoi. Vai de zilele lor! Dușmani... Ce dușmani? Că te vedeai prin ei de slabi ce erau; îi bătea vântul. Totuși, curiozitatea lor nu era pe deplin satisfăcută; mai doreau niște amănunte; mai voiau niște date suplimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
măi băieți, așa zise șeful. Vărsați aici. Bine. Acum dincoace punem săcușorii voștri să curgă făina. Și, rând pe rând, boabele de porumb "dintele calului" treceau în săcultețele noastre sub formă de făină albicios-gălbuie, până ce și ultimul bob a fost măcinat. Ei băieți, de-acu o luați și voi încet, încet spre casă. Văd că parcă s-a mai înseninat ceva. Dar nu ne-ați luat uiumul, domnule morar-șef, zise Mircea. Ce uium, măi Mirciucă, ce uium? Ce să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
află, tot în posesia Telekilor un joagăr în stare bună folosit zilnic. Plata morarilor se face din veniturile morii cu a patra găleată ca vamă. Venit mai mare are moara în anii cu secetă, când vin ardelenii de peste Olt la măcinat, morile lor ducând lipsă de apă în acei ani. Tot administratorul ne informează în documentele conscripției că pe ultimii șase ani media anuală măcinată a fost de 93 de feldere de grâu și 13 cupe, 110 feldere de secară și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele cu animalele de tracțiune ale gospodarilor veniți să-și macine producția de cereale, care datorită aglomerației erau obligați de multe ori să râmână aci peste noapte. Șirul de care era lung, pentru că la morile Cârțișoarei veneau să-și treacă rezultatele trudei printre pietrele morii, oameni de prin mai toate satele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1918. După evenimentele din 1989, moara a fost cumpărată și modernizată în timpurile noastre de Mariana Tii lui Mandan care locuiește chiar în imediată vecinătate. A rămas de altfel singura moară în stare de funcționare dintre multele mori ce au măcinat cândva în Cârțișoara. În Streza a fost de bază, mulți ani tot moara grofului. Ca și cea din Oprea, în 1918 devine proprietatea comunei. La această moară după anul 1900 au fost cunoscuți ca morari, buni meșteri în meseria lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de lemn al morii. În 1963, după cum am mai zis, moara din Streza, a fost desființată de aceeași Intreprindere Raională a Industriei Locale CÂRȚIȘOARA • Monografie 217 Făgăraș pe considerentul că aceasta devenise nerentabilă, urmare faptului că oamenii satului nu mai măcinau (în primul rând pentru că n-aveau ce), procurându-și pîinea din centrele industriale nou create, Orașul Victoria, Mârșa, unde aproape fiecare familie din sat avea unu, doi, sau chiar mai mulți membri angajați. Singura moară în stare de funcționare în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pîinea din centrele industriale nou create, Orașul Victoria, Mârșa, unde aproape fiecare familie din sat avea unu, doi, sau chiar mai mulți membri angajați. Singura moară în stare de funcționare în sat, rămase cea din Oprea, care în 1968 a măcinat 60.611 kg. secară și 51.190 kg porumb, pentru care a preluat uium 7.273 kg, secară și 6.143 kg, porumb. Am mai adus vorba că în sat au existat în trecut în cadrul celorlalte meșteșuguri și piua pentru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Îi zice Fântânița din Tinișoare. Să trecem la lunca râului Bâlea, unde avem trei fântânițe. Prima e Fântânița de la Mori, îi zice așa pentru că aici o fost mai înainte de 1900 o moară de apă unde veniau oamenii de pe Ardeal la măcinat bucate, că atunci nu erau mori de foc, și pe Ardeal nu aveau cursuri de apă să poată face mori. Moara s-o distrus, io nu o știu. În urmă, unde o fost jilipul, o rămas un izvor care îi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
drepturile copilului îl pune pe acesta la adăpost, apărându-l de abuzurile și violențele de orice fel. Este normal să existe un cod legislativ care să apere pe copil pentru ca acesta să nu cadă victimă unor părinți sau altor persoane măcinate de vicii și practici aberante. Aceasta nu înseamnă că în creșterea și educația copilului totul decurge lin, frumos și bine. Practica a dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
inițiativele și acțiunile dirigintelui nu pot fi întotdeauna în consonanță cu preferințele și dorințele elevilor pe care îi îndrumă. Experiența profesională și viața îi vor învăța pe foștii săi elevi și acest lucru... Obsedanta și agasanta întrebare continuă să l macine pe Dumitru Dascălu: unde a greșit? Dar oare a greșit cu adevărat? Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și concediul anual. De un deceniu de când se află pe îndepărtate meleaguri străine, eroul acestei povestiri revine în țară cam din doi în doi ani pentru a-și potoli dorul de locul copilăriei și de cei dragi, dor ce îi macină neîncetat sufletul. Fiindu-mi rudă apropiată, am avut adeseori prilejul să-l întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
colțuri ale acelui paradis pământean. Ca truditori pe ogorul scrisului, discutam textele în proză sau în versuri ale amândurora, ne confruntam opiniile. Erau benefice și rodnice întâlnirile noastre pentru susținerea creației literare dar și pentru atenuarea efectelor singurătății, care ne măcina pe amândoi, deopotrivă. Chipul luminos al poetului iradia de bucuria revederii ori de câte ori pătrundeam cu autoturismul în curtea-i mare, așternută cu un covor verde și moale de troscot. Aceeași stare sufletească o trăia când îl vizitau colegi de la școala normală
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Reșiței, Govândari. Până în 1989 nu era posibil să am expuse lucrări în această sală, deoarece nu se putea pune problema ca un pictor naiv să expună într-o sală de expoziții a profesioniștilor. Asta e o problemă mai veche care macină relațiile între pictorii amatori și cei profesioniști, cu rădăcini în epoca ceaușistă. Chiar dacă am mai tratat tema asta și în alte părți cred că merită reluată și în această carte. Treptat în anii ’90 am avut șansa, datorită unor programe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am decis să deschid o nouă expoziție personală. Cu un an în urmă, în 2005 reușisem să deschid una de artă naivă intitulată „Din sufletul unui naiv” unde prezentasem sculptură și pictură, la Galeria Casa Cărții din Iași. Timpul trecea măcinându-mă, gândindu-mă la proiectul pe care mi-l propusesem. Nu era ușor, dar totuși doream să-l realizez. Pe parcursul anilor ce au trecut participasem la multe expoziții de icoane, strângând astfel un număr suficient de lucrări care puteau să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe care nu le puteau Înțelege și, de aceea, nici apăra. SÎnt convins că dimineața m-ar prinde măcinînd aceleași gînduri chiar dacă m-aș Întinde În pat. Cel puțin, astfel, am senzația că nu fug de ele. În fapt, Ulise nu face decît să respecte un adevăr elementar. Între toate erorile rămîne totdeauna un drum spre Ithaca noastră interioară
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost. La urma urmei, toți avem de dus în spate o poveste a vieții noastre. Dar câți sunt norocoși să treacă cu bine peste un prag greu din viața lor? Uneori nu rămâne decât să învingi sau să fii învins, măcinându-te până se termină totul. Într-o lume atât de supărată, zdruncinată, după o revoluție despre care se spusese atâtea, acum cui îi mai păsa? Trebuia să aibă grijă să nu cadă întru-un viciu, să nu se lase pradă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai interesantă. Nu e ! Oricât de bună e Ana Olaru (fiica), oricât de impozantă e Olga Tudorache (sora) și oricât de picantă e Mihaela Hărăbor (amanta) într-un rol de cinci minute (dintr-un film de 80), story-ul cu magnatul măcinat de gânduri, contemplând zăpada ca pentru ultima oară bla-bla-bla e vax. Scuipatul pe ecran în Raport despre starea națiunii, de Ioan Cărmăzan, există o secvență care spune totul despre filmul însuși. Suntem în piață, printre tarabe și privim prin ochii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]