6,722 matches
-
școală lecturam din Heidegger, să-mi țin colegii la distanță. Acasă citeam Noica, să nu o sperii pe Sabina. Partea din spate a casei era ocupată de o familie simpatică de olteni-țigani, Zană, hoți din tată-n fiu. Erau chiriașii mătușii mele, tanti Cucu, care venea rar, cu un plasture pe ochiul lipsă. Clanul Zană ne mai invita pe la ei la masă, „să auziți și voi o muzică adevărată, nu d-aia sifilitică, Fetofăn ăla”. De fapt ne chemau ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de partea stângă a pieptului, se prăbușește între scaune. Nu-i vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe. Încerc s-o liniștesc cum pot: trebuie să fi fost un șoricel venit din pod, iubito. Știi că mătușă-mea ține acolo sacii cu franzele și colaci. Nu se calmează decât la Arcul de Triumf, în ambuteiaj. Pe trotuare, sute și mii de bucureșteni. Țipă: „Ole ole, te-am fentat englezule!” și „Hagi președinte! Hagi președinte!”. În sfârșit, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul dintre ei tăiase curentul și telefoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o agale spre Gara de Nord. La intrare au făcut cerc în jurul meu vreo cinci țigănci bleojdite: - Hai, frumosule, mușchiulosule, cocostârcule, să-ț dau o fată a-ntâia! - Nu vreau nicio fată. - Cum nu vrei fată? Da’ ce vrei? - O vreau pe mătușă-mea. - Ptiu, ptiu! În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cocostârcule, să-ț dau o fată a-ntâia! - Nu vreau nicio fată. - Cum nu vrei fată? Da’ ce vrei? - O vreau pe mătușă-mea. - Ptiu, ptiu! În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce mă vede, îmi arde una peste ceafă: iar umbli în pantaloni scurți? Ditai goblizanu! Aflu că în saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
faci, domle, vrei să mă nenorocești de tot? Da’ chiar nu te uiți ce faci cu mâinile alea? Cetățeanul își cere scuze cu jumătate de gură și se intoarce cu spatele, să privească pe fereastră. Asta o înfurie cumplit pe mătușă-mea: păi știi dumneata de câte ori am fost eu operată la ochiul ăsta? Știi câți bani am dat prin spitale? Pasagerii dau din cap cu reproș civic: așa e unii, critică bătrânii, da pe ei nu se vede! Aoleu da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe ulița Muzicuței, tanti Cucu începe să strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când stătea ea mai mult pe-acasă ce ordine și curățenie era! Pornește televizorul, caută știrile de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt încrustate douășpe diamante de paișpe carate. Vocea prezentatoarei este entuziastă, șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau că se joacă ei cu mine? Cu mine care am lucrat douăzeci de ani în alimentația publică, lângă televiziune? Păi nu la mine veneau toți coloneii și ștabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o de praf, a privit-o cu atenție, apoi mi-a întins-o: ce să fac cu ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
interpolase cineva pentru a sugera că autorul lor ar fi fost un personaj cu personalitate schizoidă și fracturată, deviind de la realitate cu ajutorul a tot felul de travestiuri, unele chiar în acea stare de dereglare cerebrală numită somn. După vizita la mătușile din Botoșani, Leo se visă, pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o să mă nenorocești! Orice declarație de-a mea o enerva și mai mult. Ajunsese la blesteme grele și simțeam că turbează. Mi-a trântit telefonul în nas. L XXXI M-am întors în casa de paiantă a lui tanti Cucu. Mătușă-mea a avut grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul de hoți din care ieșise la lumină spaima benzinăriilor. Mătușă-mea după el, că doar era fratele mezin, pe care-l corcoliseră toată viața cele cinci surori. Ușurat, am introdus în casetofon o casetă cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-o putea găsi și singur pe internet, servită în porții mici și după bunul lui plac, nu la ore alese de un megașef misterios. Era bogat, habar n-avea de unde îi veneau banii, o fi avut și el o mătușă Tamara, ca toți politicienii români, care-i lăsase o avere imensă, pusă la dospit în vreo bancă elvețiană. Singurul site pe care-l frecventa cu regularitate era unul literar, agonia, pentru că acolo își postase Leo unele scrieri bufone, proteste împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rol pe care, altfel, l-ar fi preluat de prin 2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi trăit bine merçi și acum, ba mai mult ca sigur ar fi depășit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au țărănit toate și s-au spălat până la șaizeci de ani în lighean, cu apă încălzită pe soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti Cucu, mamă de copil din flori, trimisă să nască tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sub o cu totul altă înfățișare? Așa, ce făcuse? Schimbase o brunetă cu tenul alb, pe o șatenă mulatră, deghizată într-o brunetă? Să fi fost atras de tinerețea și împrăștierea ei, sau era vorba de ceva mult mai adânc? Mătușa lui Leo, căreia îi scrisese pentru a-i cere părerea cu privire la acest punct, se eschivase, de parcă s-ar fi temut de ceva. Spusese doar că, oricum, ar fi fost foarte greu pentru o femeie să reziste alături de nepotul ei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii, pe soră-mea Cristina, mătușă-mea Cucu. Înțelesesem chiar că venise din Banat și taică-meu, să fie aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pielea și osu’. Ne-am îndreptat spre capela ale cărei ziduri îl protejau, dar îl și înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
greu. Problema e că nu știm care este înfățișarea actuală a Graalului, căci prima grijă a Aghioritului a fost să-l închidă într-o formă nouă, probabil atât de neverosimilă, încâ nici nu o putem gândi. Amintindu-și de poza mătușilor Clemanza și Mizi, Cosmin zâmbi. Acum înțelegea totul. - Te rog, te implor, iartă-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărbători o îmbrăca frumos, nelipsiți erau cerceii de la botez, și mergeau cu ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Când a prins momentul că Florica nu este prin preajmă și-a luat inima în dinți, s-a furișat pe poartă, a apucat-o pe uliță grăbindu-se să iasă la drumul mare care ducea la Cocora, satul unde era mătușa ei Agripina. În șatra țiganilor Scăpată de posibila băgare de seamă a Floricăi, Teofana a grăbit pasul să se depărteze cât mai mult. Nu-i mai era așa de cald ca atunci când se jucase cu mingea cu copiii, fiindcă soarele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
slabă dă muiere. Nu-i avem pă Păun, Rozmarin și pă Izaura? —Și ce-i d-aia. N-o vezi cât este dă frumușâcă și dă amărâtă? N-o s-o lăsm dă izbeliște. Cum dă izbeliște, muiere, că merge la mătușă-sa. Aia iar o avea copii. l-o conveni, ori nu. —D-apou ta’-su n-o s-o caute? N-o s-o ducă acasă? Ca s-o bată mă-sa vitregă? N-o putem lăsa. Ne va ajuta și nouă bunul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eu acasă că este târziu. Apropo! Nu i-am văzut pe doamna și pe domnul Crineanu. Unde sunt părinții tăi? întreabă Dan pregătindu-se de plecare. — Ei sunt foarte înțelegători. După ce mi-au pregătit totul pentru petrecere, au plecat la mătușa-mea ca să ne lase pe noi singuri. Se întorc mâine dimineață. Te conduc până jos. Stai liniștit, că mă duc singur. Nopate bună! — Nopate bună! A doua zi, Cezar a fost trezit de părinții care se întorceau de la rude. Împreună cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
citase pe vremuri Avocatul, din memorie. Vax! N-are Adrianus nicio treabă cu herr Tolkien, decisese Poetul. Imediat, din spatele lor și mai de sus, izbucnesc tropăieli iuți, sacadate, icnete și înjurături scabroase de mamă, de copii, de unchi și de mătuși, după care ușa de scândură se trântește în trombă de peretele coșcovit, iar pe pat se prăbușesc de-a latul, încleștați într-o îmbrățișare soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]