3,350 matches
-
românești, în toate compartimentele vieții economico-sociale și de îngrădire, chiar de excludere, a elementelor alogene, în primul rând a evreilor, este definitorie pentru caracterul regimului Antonescu 1. În Consiliul de Cabinet, din 7 februarie 1941, generalul Ion Antonescu aborda tema mahalalelor, “aspect foarte dureros al vieților noastre”, susținând că “în împrejurimile Bucureștiului, s-au creat mahalale infectate de oameni fără căpătâi, care ați vazut cum au inundat în stradă în zilele trecute când a fost rebeliunea. Au comis jafuri ...Toți țiganii
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
în primul rând a evreilor, este definitorie pentru caracterul regimului Antonescu 1. În Consiliul de Cabinet, din 7 februarie 1941, generalul Ion Antonescu aborda tema mahalalelor, “aspect foarte dureros al vieților noastre”, susținând că “în împrejurimile Bucureștiului, s-au creat mahalale infectate de oameni fără căpătâi, care ați vazut cum au inundat în stradă în zilele trecute când a fost rebeliunea. Au comis jafuri ...Toți țiganii din București trebuie scoși, dar înainte de a-i scoate, trebuie să ne gândim unde îi
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
elementelor românești, în toate compartimentele vieții economico-sociale și de îngrădire, chiar de excludere, a elementelor alogene, în primul rând a evreilor, este definitorie pentru caracterul regimului Antonescu. În Consiliul de Cabinet, din 7 februarie 1941, generalul Ion Antonescu aborda tema mahalalelor, “aspect foarte dureros al vieților noastre”, susținând că “în împrejurimile Bucureștiului, s-au creat mahalale infectate de oameni fără căpătâi, care ați vazut cum au inundat în stradă în zilele trecute când a fost rebeliunea. Au comis jafuri ...Toți țiganii
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
alogene, în primul rând a evreilor, este definitorie pentru caracterul regimului Antonescu. În Consiliul de Cabinet, din 7 februarie 1941, generalul Ion Antonescu aborda tema mahalalelor, “aspect foarte dureros al vieților noastre”, susținând că “în împrejurimile Bucureștiului, s-au creat mahalale infectate de oameni fără căpătâi, care ați vazut cum au inundat în stradă în zilele trecute când a fost rebeliunea. Au comis jafuri ...Toți țiganii din București trebuie scoși, dar înainte de a-i scoate, trebuie să ne gândim unde îi
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
formulate cu recea distanțare pe care o recomandă raportul cu speciile inferioare, afirmînd că îl culesese "de pe maidanurile din Ploiești" și urmărindu-i comportamentul: "Caragiale cam nerușinat cu ceilalți"; "Caragiali violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la mahala în discuția cu Alecsandri"; către D. Zamfirescu îl fixează definitiv în ordine morală ("Caragiale e o canalie") după care se hotărăște la o atitudine irevocabilă: "Pentru Caragiale niciodată nimic". Mentalul colectiv este un constructor neobosit de legende după un model
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
frustrîndu-și astfel proprii copii", instalîndu-se apoi la Berlin într-un gest de neînțeles: "Uimirea, chiar a celor care îl țineau de nebun, a fost, se înțelege, puternică." Aceasta e cauza pentru care, după cum comunică prietenului din Paris "trăiesc singur la mahala, nu am nici o slujbă, primesc scrisori și telegrame din Paris și Berlin" concluzionînd dur că "în România e prea infect să trăiești" și ancorînd viitorul de o speranță: dacă "vinde tata partea lui din Frătești, o lună ne vom revedea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
indică faptul că într-o perioadă anterioară acțiunii a fost strîns la pungă; în comedia proiectată dar nerealizată își păstrează doar numele de familie. Nae Ipingescu sugerează atît prin prenume cît și prin numele de familie extracția inferioară (eventual din mahalaua unde se practica croitoria ieftină și ciubotăria (ipingea, pingea) și statutul de amic, dincolo de postura oficială (vezi Nae, Nicu, în comparație cu Nicolae), Chiriac, prin raportare la etimonul grecesc (chir = domn) ar trebui receptat ca adevăratul stăpîn în casa cherestegiului dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un Olimp caricatural, balcanic și dîmbovițean, plasată ea însăși în postura inferiorității ce nu are acces la bios viața superioară. Selectez și trei nume din distribuția farsei D-ale carnavalului: frizerul și subchirurgul Nae Girimea e un Don Juan de mahala (geremea = amant), Crăcănel e marcat de un deficit de virilitate, fiind mereu tradus iar Catindatul de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea funcționarilor după un stagiu neretribuit dar și tipul clasic al naivului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un deficit de virilitate, fiind mereu tradus iar Catindatul de la percepție (lat. candidatus, prin metateză) ilustrează o procedură specifică epocii aplicată în promovarea funcționarilor după un stagiu neretribuit dar și tipul clasic al naivului (Candide al lui Voltaire strămutat în mahalaua Micului Paris). În comedia Soacra mea Fifina, fantezia onomastică a lui Caragiale secătuiește iar despre personajele piesei proiectate dar nerealizate am referit anterior (Titircă, Chiriac Sotirescu, Spiridon Ionescu...). Mult mai numeroasă decît lumea comediilor este la Caragiale cea a prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ori contra fanariotismului subtil ori șiret, contra ipocriziei orientale care ne roade ce e mai curat și mai nobil în nația aceasta" (Viața românească, 1929). În privința posibilei confuzii între românism și mahalagism un semnal de alarmă trăgea și Mircea Eliade: "Mahalaua a creat pînă acum un stil grotesc, care ne amuză cînd îl întîlnim în Caragiale, dar care e tragic, cînd îl privim istoric. Acest stil de cafenea, acest geniu verbal de secătură sceptică, acest proverb mixt și impur care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Orășanu; N. Davidescu catalogat drept denigrator recunoștea în proza Între două povețe reflexe din Demonul perversității de Edgar Poe... Încurcată moștenire, ciudat clironom, dar que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l'Orient! La porțile Orientului unde totul e mahala: Bucureștiul e "oraș de putregai material și moral" (corespondență) iar O plimbare la Căldărușani îi dă prilejul să observe cu răutăcioasă bucurie că "fizionomia marginilor Bucureștilor și a satelor e foarte originală", adică "miroase a hoit și sînge stătut la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rătăciți și coada'ncîrligată înspre pîntece...") și apoi eșuat în Iașul devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... caii înoată...". P. Constantinescu sesizează și un mahalagism etic și intelectual, iar pentru Ibrăileanu, mahalaua satirizată de Caragiale nu e categorie socială ci categorie psihologică, mahala intelectuală ilustrată cu personaje pe măsură pe prim plan aflîndu-se mitocanul, noțiune pentru precizarea căreia, Zarifopol desfășoară următoarele caracteristici: "Mitocanul nu are curajul realităților din care e alcătuit. Adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
devenit Veneție moldavă: "Piețele, ogrăzile, locurile virane sunt mări și lacuri; ulițele, fluviuri și niagare... caii înoată...". P. Constantinescu sesizează și un mahalagism etic și intelectual, iar pentru Ibrăileanu, mahalaua satirizată de Caragiale nu e categorie socială ci categorie psihologică, mahala intelectuală ilustrată cu personaje pe măsură pe prim plan aflîndu-se mitocanul, noțiune pentru precizarea căreia, Zarifopol desfășoară următoarele caracteristici: "Mitocanul nu are curajul realităților din care e alcătuit. Adeseori, pare prost, fără să fie. Nu are curajul inteligenței sale firești
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și chiar le înlocuiesc." Ideea e continuată prin autoritatea criticului Eugen Lovinescu care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și trivială", personajele comediilor sale fiind "irozi de mahala în mintea cărora totul se pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sau dobîndirea puterii. Ele se joacă de-a cetățenii onorabili și respectabili, dar la ocazii își spun cuvinte grele...". Observația trece de comedia vizată și e valabilă pentru o mare parte a operei care activează un limbaj al mojiciei de mahala de coloratură balcanic-orientală: rîtan, vită, loază, canalie, mitocan, moftolog, papugiu, mațe fripte, bagabond, pungaș... Eroii mai ales cei ai schițelor vor să pară distinși, fără a-și fi educat însă limbajul și gesticulația observație de la care Călinescu pleacă spre surprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul, [...]. Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare [...] a căzut într-un chip zdrobitor [...] scenele cele mai destrăbălate ale femeilor de mahala [...]. Ne mirăm cum a putut comitetul Teatrului să premieze o asemenea piesă [...] cuiburi de infecțiune fizică și morală [...] vodevil francez localizat [...] concesii făcute publicului ignorant." În acest context, chiar intervenția lui Maiorescu (Comediile d-lui Caragiale 1885) pare indecisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
SMOCHINĂ, Nichita P. (14.III.1894, Mahala, j. Chișinău - 14.XII.1980, București), gazetar și etnograf. Este fiul Agafiei și al lui Parfenie Smochină. Urmează școala primară, pe cea parohială și liceul, cu predare în limba rusă, la Dubăsari. Recrutat în armata țaristă, în 1914-1917 luptă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
of Gotham City", dar fără vulturii clădirii Chrysler din New York - și meserii adiacente lor, precum spălătorul de geamuri la altitudine - jumătate alpinist, jumătate chivuță - prezentat într-un film de propagandă despre București din anul 1940. Cu excepția teritoriilor peri-urbane (cartiere sau mahalale, unele cu subculturi proprii), orașul în teritoriul său istoric se densifica, se înălța, îndreptându-se încet, dar - aparent -sigur, către acea massă critică dincolo de care s-ar fi putut vorbi despre o metropolă contemporană celor din vremea ei. Acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
din Occident. Este cazul descris în filmul lui Tatos, la comanda autorităților culturnice. Doina, o fată de extracție umilă, care vrea cu tot dinadinsul să parvină, îl ia de soț pe neamțul din RFG Hans. „M-am născut într-o mahala cu cișmea în curte, vreau să văd cum e să-ți bei cafeaua într-o piscină !” Așa sună Romanian Dream, un vis burghez, mercantil, meschin. La nuntă, desfășurată foarte românește, nu vedem decât un soi de burjui socialiști între două
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a acestui produs intelectualist, pe cât de forțat, pe atât de inert, apare ca aproape nulă. Ce trebuie să-i fi speriat pe culturnici este mise en abîme folosită de Pintile când devoalează echipa filmând în România contemporană : cum adică, toată mahalaua asta mizeră e acum, aici, la noi, nu în secolul nouășpe ? ! Sezonul pescărușilor cinematografiază un scenariu stan dard, văzut până atunci de zeci de ori : inginerul Popescu e curajos și inventator, inginerul- șef e carierist și impostor, cel dintâi pare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cale către instituirea moralității în viața individuală și socială a omului, în sfârșit către pacificarea omenirii la care visa Paulescu. Marele învățat român Nicolae C Paulescu avea să vadă lumina zilei la 30 octombrie 186 în casa părinților săi din mahalaua bucureșteană Răzvan, din Calea Moșilor nr. 6 (foto pg. 27), ca primul născut din cei patru copii ai familiei Paulescu. Părinții săi, Costache și Maria Paulescu (născută Dancovici), făceau parte din categoria oamenilor cu stare din breasla negustorilor, a căror
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
gândești la ediția a doua, care va fi reclamată pe la toamnă și în care vei putea face toate îndreptările ce le crezi de trebuință. Poeziile dumitale, până acum îngropate în Convorbiri, sunt astăzi cetite de toate cucoanele de la palat până în mahala la Tirchilești, și la întoarcerea în țară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.” (fă și comparația cu sintagma parlamentară a lui Negrruzzi din 1887: „nenorocitul poet național Eminescu”, vezi mai jos). Poetul nu colaborează, însă, la aceste
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și la „Junimea”, în acest cerc se citea mai întâi literatura scriitorilor cunoscuți, destul de des a lui Creangă sau Eminescu. Într-o seară: „Iată însă un mare eveniment. Gruber ne aduce vestea că a desmormântat pe Ion Creangă, uitat în mahalaua Țicăului, și l-a înduplecat să vie în cercul nostru. Seara de 4 mai 1888 a fost, pentru noi, o adevărată sărbătoare. Creangă a venit la întrunirea de la Beldiceanu și ne-a citit o parte inedită din Amintiri. A fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în vază, Gruber descoperea în lumea științifică din occident lucruri necunoscute în apropiere de hotarele Asiei, și ne ținea la curent cu toată mișcarea. Pe el îl interesau, în special, studiile psihologice; îl interesa hipnotismul și celelalte chestiuni, pe care mahalaua noastră le confunda, și poate încă le confundă, cu mesele ce se învârtesc prin casă, purtate de spiritele care vin în contact cu lumea pământească, prin acest mijloc ciudat. Cititor pasionat, Gruber nu se despărțea de „Revue scientifique”, de „Le
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]