3,668 matches
-
sunt livrate non-stop pe internet, accesul la ele există din orice direcție și poate duce, desigur, oriunde. De aceea, mi se pare elementară distanța față de propriile convingeri, În chiar clipa În care ele se afirmă. În secunda În care ești marxist, trebuie să-ți pui marxismul la Îndoială, În minutul În care crezi că AI DREPTATE, trebuie să te Îndoiești de dreptatea ta. Am Învățat că așa ceva e foarte greu, cu riscul de a trebui, wittgensteinian, să taci. În facultate, am
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă Într-o primă fază decît ceea ce preluase realismul socialist impus și practicat În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre militanții marxiști marcanți. Or, se pare că și studiul tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă Într-o primă fază decît ceea ce preluase realismul socialist impus și practicat În țările Blocului comunist. Nu trebuie confundat vulgata marxistă din comunismul triumfător al Estului cu marxismele care puteau fi gîndite Într-o țară liberă ca Franța
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tehnic a literaturii, subîntins de o idee a literaturii ca producție - știm astăzi - relevă de o abordare marxistă, mai subtilă Într-o primă fază decît ceea ce preluase realismul socialist impus și practicat În țările Blocului comunist. Nu trebuie confundat vulgata marxistă din comunismul triumfător al Estului cu marxismele care puteau fi gîndite Într-o țară liberă ca Franța. Faptul are importanța lui: Todorov pleacă din Bulgaria În Europa, cum mărturisește el că numea țările europene libere de comunism, pentru a regăsi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o sală „prost ventilată, supraîncălzită și plină mai ales de specialiști ai dialecticii veniți din Europa centrală” „a fost un eveniment istoric marcant al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al fiecăruia În parte (exemplu: opinia lui Kojève despre Lacan a fost următoarea: „CÎștigă mulți bani”). Este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și Nicholas Entrikin vorbesc despre societatea contemporană În termeni economici. Ei sînt astăzi postmoderniștii marxiști pe care Roger Friedland Îi „fotografiază” Într-un comentariu la cîte o carte a fiecăruia. Soja vorbește despre o renegociere dintre centru și periferie generată de felul În care operează acumularea de capital, prin „transferuri interregionale de profit”. Pe David
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului de la Heidegger sau Lévinas). În orice caz, este limpede că „postmodernitatea” dedusă din metanarațiunea marxistă este o hipermodernitate care autorizează toate ficțiunile teoretice, produse de găsit deja și pe piața românească, de calitate chiar (mă gîndesc, pînă la un punct, la Ion Manolescu). Cred, Însă, că efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele decît ca să-l vituperăm, pe el cu tot neamul lui de satrapi ideologici etc. OK. Totuși, nu poți vorbi de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele decît ca să-l vituperăm, pe el cu tot neamul lui de satrapi ideologici etc. OK. Totuși, nu poți vorbi de postfără să aduci În discuție o viziune a lumii marxistă, cea care-i precede lui post-, deci cea modernă. Aici, desigur, disputele pot curge: de ce să nu fie postun după al avangardelor, trecînd sub tăcere freatica lor ideologică? Cam asta se Întîmplă În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar o vede, atunci cînd scrie: „Astfel, abordarea istoriei, atît de sensibilă În aceste romane, trece prin fabularea cea mai intensă. și este chiar situația sfîrșitului de joc al logicii marxiste care duce la această paradigmă estetică. Trimiterea la Samuel Beckett nu e inocentă. Faptuil că aceste figuri guvernează ficțiunea Împiedică orice fabricare reușită și glorioasă a lumilor. Citim mai puțin În aceste texte o credință naivă În puterile literaturii cît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
destinul lui Michel În Thailanda. Omul pleacă Într-o excursie de recreere În care are ocazia să remarce la tot pasul figuri umane jalnice, găunoșenia sistemului capitalist și accentuarea discrepanței economice Între Nord și Sud la nivel mondial. Numit scriitor marxist, Houellebecq răspunde pozitiv printr-un antiglobalism pugnace, cu toate că În interviuri se declară solidar În spirit cu liberalismul. Occidentalii sînt niște animale dizgrațioase grevate de degenerescență biologică și morală. Senzația lui Michel În mijlocul lor este aceea de vomă - amintind aici de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și de avangarda marxisto-psihanalitică a textului, punctul de fugă al sensului scriiturii, locul În care cititorul nu mai vede nici referință iluzorie, nici producție imanentă ci, oarecum, pe ambele, alternativ, În război: eul care scrie auto-subordonîndu-și enunțurile se opune concepției marxiste a scriiturii: „scriitura textuală” este prezentată de către tel quel-iști, pînă În 1971, ca o formă de „matérialisme sémantique” și ei Încearcă „să demonstreze că În cîmpul limbajului există raporturi Între infrastructuri și suprastructuri”. De aceea, vreau să fac trei observații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simplu pretext: nu există o literatură transcendentă Literaturii, dar scriitorul contemporan, mai crede Barthes, lucrează la așa ceva. Punctul de vedere al criticului este Însă contingent, supus el Însuși Istoriei. Barthes credea În continuare În mimesis, atîta vreme cît scria fraze marxiste de genul „Există deci un impas al scriiturii, iar acesta este impasul societății Însăși”. Ori literatura ajunsă la conștiința de sine, așa cum o voia criticul francez, trebuia nu să răspundă societății, ci să ceară cititorilor un răspuns pe care, formulîndu-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noutatea Întrebării/chestiunii cu care fuseseră confruntați. Barthes n-a insistat suficient asupra dimensiunii etice a scriiturii albe - sesizare care, dacă ar fi fost făcută, i-ar fi contrazis poate concluzia pesimistă -, nu din cauza lipsei de perspicacitate, ci din pricina ponderii marxiste (și poate freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
promovată la început de unii ideologi, a fost rapid înlocuită de cea preluată din tradiția antebelică. În al doilea rând, obsesia teoretică ce a dominat sociologia din țările comuniste - limpezirea rolului sociologiei în ansamblul teoretico-ideologic marxist-leninist, relația sa cu filosofia marxistă, cu socialismul științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării. Centrarea pe explorare a realității românești a făcut capabilă noua sociologie să evite obsesia angajării în mestecarea teoretico-ideologică a tematicii unui program comunist abstract. Profitând
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
modurilor de producție în teritoriile care formează România nu urmează schema clasică elaborată de istoricii francezi ai Restaurației și dezvoltată de Marx. Evoluția istorică în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ai Restaurației și dezvoltată de Marx. Evoluția istorică în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau cea care a fost percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în teritoriile românești a fost specifică și nu poate fi înțeleasă prin aplicarea rigidă a schemei marxiste a succesiunii modurilor de producție. În sprijinul teoriei sale aduce și unele argumente din cadrul teoriei marxiste, dar care nu i-au convins pe marxiștii ortodocși. În cadrul acestor polemici teoretice, Henri H. Stahl își elaborează contribuția științifică cea mai valoroasă sau cea care a fost percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție tributal și a vechilor comunități rurale devălmașe. Tipul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
științific acțiunea socială. Evident că în perioada comunistă o asemenea concepție era prost privită, socialismul științific fiind singura fundamentare pretins științifică a politicilor sociale. Din comoditate teoretică, profesorul Stahl a fost de multe ori încadrat în categoria sociologilor de orientare marxistă. Este adevărat că în formarea sa teoretică a fost mult influențat de Constantin Dobrogeanu-Gherea, dar și acesta avea un mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
încadrat în categoria sociologilor de orientare marxistă. Este adevărat că în formarea sa teoretică a fost mult influențat de Constantin Dobrogeanu-Gherea, dar și acesta avea un mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu au însă nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mod destul de original de a percepe și de a aplica marxismul. Chiar dacă există influențe marxiste în concepția profesorului Stahl, acestea nu au însă nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind, în cele din urmă, în disidență cu teoria marxistă clasică. În mod corect și nuanțat ar trebui spus că teoriile profesorului Stahl nu pot fi încorsetate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nimic de-a face cu varianta leninist-stalinistă a marxismului. Profesorul Stahl a preluat câteva idei din sociologia marxistă, care i-au servit în elaborarea teoriei succesiunii modurilor de producție, teoria sa fiind, în cele din urmă, în disidență cu teoria marxistă clasică. În mod corect și nuanțat ar trebui spus că teoriile profesorului Stahl nu pot fi încorsetate într-o categorie tradițională, dat fiind caracterul lor pronunțat de originalitate. Opera profesorului Stahl trebuie pusă în valoare ca o contribuție teoretică originală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
elaborat și organizat în jurul persoanei sale, „nimic din articularea semantică nu e accidental și adjectivele își au rolul lor precis” (Ion Stanomir, „Un om între oameni”). Proiectul epocii megalomanice se înfiripă la Congresul al XI-lea, când se rescrie teoria marxistă din perspectiva unei filosofii sui-generis, articulată la nevoile cultului lui Ceaușescu. Acum se lansează conceptul de „societate socialistă multilateral dezvoltată”, ca etapă în saltul spre comunism, de acum înainte devine Ceaușescu filosoful și creatorul de concepte și teorii ce direcționează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ștergerea deosebirilor dintre munca fizică și cea intelectuală, eficiența economică. Nu e uitată nici „întărirea familiei, nucleul de bază al societății”, planificându-se creșterea natalității. Ca într-o cascadă, textele, prilejuite de diferite congrese și consfătuiri, reiau concepte și teorii marxiste consacrate, oferind interpretări, accente, precizări care să pună în lumină singularitatea epocii, creativitatea făuritorului. Constantă în această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
uman. Thorndike a intuit posibilitatea manipulării și exploatării omului cu ajutorul învățării controlate. Este, cu siguranță, precursorul „managementului resurselor umane”; această „disciplină științifică” nu este decât una dintre denumirile eufemistice ale cinicei „exploatări a omului de către om”, teoretizată și ea de către marxiști (cealaltă denumire eufemistică este formula socialiștilor comuniști „pregătirea forței de muncă”). Thorndike a enunțat teza conform căreia dinamica naturală a învățării poate fi optimizată folosind „auxiliari ameliorativi” (aids to improvement). A pornit de la optimizarea învățării școlare. A derivat din legile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]