4,293 matches
-
asupra necesității, pentru cel ce este interesat în mod speculativ de căutarea adevărului, de a respinge tot ceea ce poate fi îndoielnic. Însă aceasta nu e valabil și în planul practic, pentru că ) Descartes pare destul de decis, așa cum am văzut, să distingă metafizica de morală. Aceasta confirmă odată în plus ideea moralei sale provizorii, destinată a compensa insuficiența și lentoarea metodei pentru a preveni graba acțiunii. Dar morala fondată într-adevăr în rațiune, nu este oare ultimul grad al cunoașterii? Și totuși, problematica
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
marginea prăpăstiei dincolo de care rațiunea devine inutilă și este anihilată, iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogito ergo sum”. Totul ține de rațiune în om și tot ce-l avantajează se poate realiza prin folosirea corectă a unei rațiuni dublate de efort voluntar. Finalmente, nu filosoful contemporan cu gîndirea lui ce sondează tenebrele este anunțat de metafizica lui Descartes. Este mai aproape de filosofia secolului XX un Malebranche cînd spune: . Tipul omului majoritar astăzi se conturează în filosofia cartesiană, omul pragmatic, cel care știe că ordonîndu-și mintea și strunindu-și voința poate schimba lumea îmbunătățind dimensiunea concretă a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
magistral, care-i afectează însă inevitabil credibilitatea, Descartes a reușit să-i țină în șah atât pe cei care-i atacau originalitatea, cât și pe cei ce l-ar fi putut acuza de o eventuală erezie. Valoarea în sine a metafizicii cartesiene, faptul că ea s-a constituit într-un izvor, nesecat pînă astăzi, pentru doctrinele originate în el, întinderea conceptuală și temporală a câmpului său de acțiune, sunt incontestabile. Acestea sunt motivele pentru care exegeții operelor cartesiene au evitat sau
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aceste texte vorbesc de la sine. Pe de altă parte, metoda i-a permis a găsi certitudinea evidentă în cogito, dar numai atât. Descartes s-a oprit aici, parcă orbit de această primă certitudine, sau poate neinteresat de nimic altceva în metafizică .El nu vede sau nu vrea să vadă, așa cum a făcut Augustin, o cunoaștere totală a propriei sale esențe prin suflet și nici faptul că intuiția propriei ființe și a lui Dumnezeu are loc în starea de beatitudine, o stare
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pentru a ne plasa ființa în afara obiectului și subiectului topite în formula «cogito ergo sum» este necesară o susținere divină, ca trăire, Descartes nu o invocă. Se poate spune de aceea că el a rămas la un stadiu primar al metafizicii, la o metafizică oarecum primitivă, căci cogito-ul singur nu poate susține trecerea de la esența subiectivă la existența obiectivă. Pentru aceasta sunt necesare deopotrivă argumentul ontologic, existența și veracitatea lui Dumnezeu, ori acestea nu sunt legate între ele într-o structură
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
plasa ființa în afara obiectului și subiectului topite în formula «cogito ergo sum» este necesară o susținere divină, ca trăire, Descartes nu o invocă. Se poate spune de aceea că el a rămas la un stadiu primar al metafizicii, la o metafizică oarecum primitivă, căci cogito-ul singur nu poate susține trecerea de la esența subiectivă la existența obiectivă. Pentru aceasta sunt necesare deopotrivă argumentul ontologic, existența și veracitatea lui Dumnezeu, ori acestea nu sunt legate între ele într-o structură intimă și subtilă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
stăpîni dificultatea intelectuală”,) fundamentează însuși nucleul paradigmatic al științei occidentale ca parte a marii paradigme a Occidentului. Aceasta din urmă, după structura științei pe care s-a întemeiat și la care Descartes și-a adus contribuția decisivă prin fizica și metafizica lui, se definește prin “puterea de stăpînire și manipulare”.) Revenim la simplitatea cogito-ului cartesian pentru a remarca o altă consecință a ei: eliminarea complexității care potențează inventivitatea și creativitatea. Atingerea adevărului cert, eliminarea completă a erorii, presupune și impune respectarea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de complex și regla atât de fin în structurile ei pînă la a genera conștiința, de unde a primit ea această capacitate ? V.2 Prefigurările medievale ale “percepției ca judecată” Meditatia a-II-a conține două dintre exemplele cele mai importante în economia metafizicii cartesiene: cel al bucății de ceară și imaginea trecătorilor de pe stradă din care se văd doar pălăriile. Ambele au ca scop ilustrarea superiorității spiritului față de corp, faptul că obiectivitatea corporală nu se întemeiază nici pe senzații nici pe imaginație; acestea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca ființă prin accident la cea a unui om al cărui suflet ar fi un mod al corpului, ceea ce le împinge la ruptură, iar în final cu Elisabetha, care îi cere o definiție a sufletului mai precisă decât cea din metafizică. Considerarea morală a persoanei face eul să acceadă la forma sa ultimă, cea a generozității, printr-o metamorfoză a spiritului întors către sine însuși la conversia sa către semen, către celălalt, ceea ce implică deci că dimensiune morală se ridică deasupra
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a persoanei face eul să acceadă la forma sa ultimă, cea a generozității, printr-o metamorfoză a spiritului întors către sine însuși la conversia sa către semen, către celălalt, ceea ce implică deci că dimensiune morală se ridică deasupra dimensiunii metafizice. Metafizica este filosofia primă, dar persoana are mai multă valoare decât subiectul, pentru că din prisma ei se exercită și se dezvoltă cunoașterea. Dar dacă subiectivitatea este o trecere, în ce fel de trecere este ea într adevăr ea însăși, este în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu care înclină să se unească în mod veritabil și aceasta nu imediat, printr-o “oarecare înclinație ce mă îndeamnă să cred acest lucru”, ci printr-o “lumină naturală ce mă face să știu că ea este adevărată”. În planul metafizicii concepută ca fundament al științelor, eul se va orienta în conștiință prin îmbinarea descoperirii raționamentelor sale deductive ce produc judecăți de existență. În planul moralei însă, el se va orienta spre ceea ce este în afara lui, prin acțiune și prin folosirea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
existenței. Cogito-ul rezultă din acțiune și impune așadar acțiune neîntreruptă. Secolul al XVII-lea a fost un secol al contradicțiilor și antinomiilor, ca și secolul nostru, dar a fost și un secol de trecere de la contradicțiile conflictuale la înțelegerea antinomiilor. Metafizica a culminat cu subiectivitatea unui om care începea sa-și recâștige libertatea cu prețul însingurării și al singurătății, un om care sacrifică uitării trecutul în numele unui viitor incert. În acest secol intră în scenă o nouă paradigmă, cea modernă, pe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Leibniz, Hegel, Descartes etc., nu ne ducem numai cu teme speciale, ci, de pildă, la unul din Congresele Kant am prezentat lucrarea Kant și RădulescuMotru. Sigur că foarte mulți nu știau despre ce e vorba, ce-i cu elementele de metafizică ale lui Rădulescu-Motru, dar a fost ca o încercare. Am satisfacția că această comunicare este în actele Congresului Kant din 1981, care a fost congresul aniversar al Criticii rațiunii pure, al celor 200 de ani de la apariția lucrării. De asemenea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
Leibniz, Hegel, Descartes etc., nu ne ducem numai cu teme speciale, ci, de pildă, la unul din Congresele Kant am prezentat lucrarea Kant și RădulescuMotru. Sigur că foarte mulți nu știau despre ce e vorba, ce-i cu elementele de metafizică ale lui Rădulescu-Motru, dar a fost ca o încercare. Am satisfacția că această comunicare este în actele Congresului Kant din 1981, care a fost congresul aniversar al Criticii rațiunii pure, al celor 200 de ani de la apariția lucrării. De asemenea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
prima vedere (coautor, Humanitas, 2008); Scrisori către fiul meu (Humanitas, 2008); Despre Noica. Noica inedit (coautor, Humanitas, 2009). TRADUCERI mai importante — Platon, Hippias Maior, Euthydemos, Phaidros; Martin Heidegger (în colaborare), Originea operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a sta înălțat în sine însuși (das in sich hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
consecințelor dezastruoase pe care asemenea metode le puteau genera asupra funcționării firești a Ecclesiei 7. Poziția lui Nae Ionescu, ca de altfel cea a intelectualității interbelice creștine formate la Școala de gândire și trăire religioasă a Profesorului de Logică și Metafizică de la Universitatea din București, era una conciliară și dogmatică absolut juste. Într-un text publicat în revista de critică teologică "Predania" condusă de unul dintre discipolii săi, George Racoveanu, Nae Ionescu fixează cu o acuratețe caracteristică limitele criticii teologice. Astfel
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
au condus la o inflamare a spațiului intelectual. Ne rezumăm la discuția dintre Radu Dragnea, "gânditor de calitate și autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât Profesorul de logică și metafizică de la Universitatea din București reușește să lămurească această chestiune printr-o argumentație solidă, axată pe un duh al discernământului exemplar. Răspunsul lui Nae Ionescu este prilejuit de apariția unui text al lui Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care se dorea reînnodarea legăturii cu Tradiția patristică 2. Raporturile lui Nae Ionescu cu ASCR - devenită mai târziu ACSR, FACSR, ASCOB - înființată în 1921, de un grup de studenți creștini, printre care și Mircea Vulcănescu, ucenicul Profesorului de logică și metafizică, au evoluat într-un mod semnificativ pentru traseul spiritual al elitei intelectuale în formare. În faza inițială, experiența religioasă a celor din ASCR, lipsită de "orizonturi mari și de adâncuri metafizice" se reducea "la un efort laic de sinceritate, de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de elita intelectuală interbelică, precum am relevat, prin analiza noastră, în anumite cazuri punctuale. Dacă Nichifor Crainic a pledat pentru etnocrație, Nae Ionescu nu a susținut "decuplarea de Occident", cum greșit se invocă acest lucru, distinsul Profesor de logică și metafizică racordând tradiția românească la cea autentic europeană. Mai mult, Mircea Eliade, în Roza Vânturilor, culegere de texte publicistice ale lui Nae Ionescu din 1926-1933, în calitate de editor al acestei ediții, spunea un lucru exemplar: Când se va scrie istoria problemelor filosofiei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
recurs la un asemenea proiect nu poate ocoli reflecțiile teologice - unele notabile, altele profund amendabile - ale Părintelui Dumitru Stăniloae cu privire la o posibilă hermeneutică a națiunii. De altfel, încercarea de fundamentare teoretică a ideii de națiune, din perspectiva teologiei și a metafizicii religioase, era cvasi-recurentă în perioada interbelică, aceasta fiind decelabilă la o parte însemnată a elitei: Nae Ionescu și Nichifor Crainic. Dumitru Stăniloae făcea parte din pleiada de patrologi și istorici ai creștinismului antic care-i mai cuprindea pe: Teodor M.
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
naturii. Potrivit teoriei platoniciene, Dumnezeu este ceea ce este expresia logică. Corectată de perspectiva veterotestamentară, afirmația lui Platon devine: Dumnezeu este ceea ce este, adică este așa cum este și nimic mai mult. De fapt, ființa umană îl trăiește pe Dumnezeu și fără metafizică, în această existență 6. Potrivit teoriei lui Nae Ionescu, libertatea trebuie să existe și pentru Dumnezeu, dar cu anumite limite. Limitele lui Dumnezeu "sunt acelea că El este ceea ce este și nu poate fi ceea ce nu este. Mai pe scurt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
referințe la concret 10. Mircea Eliade vorbește de o multitudine de imagini care sunt plurivalente prin structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]