3,563 matches
-
și Răpan e mort Răpan era cu adevărat noul Mesia și voi tăceți voi tremurați voi credeți tot ce vă spun ei parcă intrase spiritul lui Răpan în mine și vocea Domnului vorbea acum prin gura mea eu eram acum micul Răpan în doar zece minute m-au luat pe sus și mi-au făcut șocuri electrice pentru prima oară și când mi-au pus călușul la gură m-am simțit cu adevărat liber
noul Mesia by Ofelia Prodan () [Corola-website/Imaginative/7591_a_8916]
-
fost amenajat un nou părculeț, în care copii din zonă să vină să se joace. În incinta bisericii a fost ridicat începând cu anul 2009 cu sprijinul Eparhiei Romanului și Bacăului și sub coordonarea preotului paroh un așezământ social-filantropic intitulat „Micul creștin”. Multe personalități ale evului mediu românesc sau ale epocii moderne s-au născut, au trăit sau doar au poposit pentru o vreme la Roman. Printre aceștia a fost episcopul Macarie, care a trăit la Roman între anii 1531 și
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
estică. Altitudinea la care este situat orașul este de 395m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mureș - 350m iar cel mai înalt este Pădurea Rotundă - 455m. Ținutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Țărișoara Reghinului sau Micul Ținut al Reghinului). Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reghin se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (62,57%). Principalele minorități sunt cele de maghiari
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
sa pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile. În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de produse electrice. În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată", inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
elevilor respect și supunere absolută. Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație. Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină, îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de 10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid. Această ultimă lucrare îl impresionează
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
și nu altfel; ele trebuie să fie așa din moment ce le cunoaștem cu certitudine. Datorită acestor argumente scepticismul este de nesusținut: cunoașterea certă este posibilă dar nu prin simțuri ci prin introspecție. Lovitura de grație adusă scepticismului se găsește însă în micul tratat Despre fericire. Dacă concedem scepticilor că atingerea adevărului este imposibilă, atunci ei, scepticii, care totuși se află în căutarea adevărului, se găsesc în situația de a nu fi fericiți. Dar „nu este fericit cel ce nu are ce-și
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
de "parteneri sexuali" ai artistului, respectiv un anume Fioravante di Domenico și un tânăr șoimar, Bernardo di Simone, bazându-se pe interpretarea proprie a unor note personale ale lui Leonardo.. Gian Giacomo Caprotti da Oreno, supranumit "Salai" sau "Il Salaino"(micul nespălat, sau drăcușorul), a ajuns în preajma lui Leonardo în 1490. După numai un an, Leonardo a făcut o listă cu toate “potlogăriile” acestuia, numindu-l “hoț, mincinos, încăpățânat și avid de bani”, după ce fusese prins de cel puțin cinci ori
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
(în , latinizat "Ioannes Caioni") (n. 8 martie 1629, Căianu Mic - d. 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului. În legătură cu originea sa, Ion Căianu însuși notează: "„Natus
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
supus la umilințe, schimbându-i și numele din Attila, nume glorios care li se părea nepotrivit, în comunul Pista (citit Pișta, diminutiv de la István, Ștefan în maghiară) și l-au exploatat în atelierul familial și la păscutul porcilor. Până la urmă micul Attila a fugit la mama sa, la Budapesta. În anul 1914, la numai 9 ani, după o ceartă cu sora lui cea mare, Jolán, a încercat pentru prima oară să-și pună capăt vieții, prin înghițirea a ceea ce a crezut
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
mai mare iarna și mai mică vara. Distribuția spațială a mediilor minimelor și mediilor maximelor zilnice deosebindu-se numai prin ordinul de marime al valorilor termice concrete. Rețeaua hidrografică este simplă; în partea de nord a localității se află Secașul Mic - râul colector; pe dreapta Secașului mici torenți proveniți de pe dealul Vârtoape cu prelungire spre Colibi, pe stânga pârâurile au dezvoltare: În afară de R.Secaș, V.Mare, Mică și Ghibartului celelalte au scurgeri temporare. Majoritatea apelor își au izvoarele în apropierea satului
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
comunei Ohaba are un curs de 7.5 Km lungime, direcția sa este spre nord-vest, iar panta este domoală: la intrare în Ohaba 272 m, iar la ieșire pe teritoriul satului Colibi 249 m. Debitul mediu de vărsare a Secașului Mic 0.554 mc/s. Bilanțul hidric la stația hidrometrică Colibi arată că debitul Secașului Mic este de 0.489mc/s. Documentar, Ohaba este amintită pentru prima dată în anul 1372 în acte de donație, dar istoricul Silviu Dragomir susține că
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
terminate în arc frânt. Rozetele din partea superioară a ferestrelor corului apar în adevărata lor splendoare ornamentală, fără a sancționa în vreun fel restul construcției. Dimpotrivă, modalitatea lor de realizare oferă bisericuței din Șmig o formă superioară. Corul este neobișnuit de mic la interior, dar boltit ingenios. Amplasarea lui mai jos decât de obicei a dus la apariția unui arc de cerc extins care îl separă de navă. Includerea unor contraforți în interiorul navei era necesară datorită extinderii bolții. Pictura murală, care împodobea
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
tablouri fixe, două aripi fixe, două canaturi mobile și o predelă. Scrinul conține o figură de Madonă zveltă, drapată cu o mantie dispusă în două grupuri de falduri, pornind de la brațul stâng pe care ține pruncul. Astfel, liniile converg către micul Isus. Caracteristic este că faldurile lungi, dominante, sunt întrerupte, în diferite puncte, de jocul cutelor mărunte, ecouri ale modului de realizare a drapajului din faza manierismului . Pe tablourile din jurul scrinului sunt identificabili: Sfânta Ana, Sfântul Gheorghe, Sfânta Margareta și regele
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
când Petru Aron întărește Mânăstirii Moldovița hotarul de la Gura Brădățelului. În 1529, Ștefan Voievod vinde Brădățelul cu tot cu mori unor rude ale sale care mai târziu îl vor vinde lui Șerban Cantacuzino. Sat Mihăiești a fost satul lui Mihai, fiul lui Mic Crai și va fi vândut de moștenitorii acestuia Mitropolitului Teoctist în anul 1444 iar acesta îl dăruiește Mitropoliei Moldovei. Mihăieștii după 8 oct. 1784 revin Cantacuzinilor după ce Mitropolia face un schimb de teren cu aceștia. Satul Rotopănești este satul primit
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
Poiana Micului este un sat în comuna Mănăstirea Humorului din județul Suceava, Bucovina, România. | tip subdiviziune 3 = Comună. Poiana Micului (, ) este o localitate în județul Suceava, comuna Mănăstirea Humorului, România. Se află pe Râul Humor, la 5 km de izvorul acestuia. Migrațiile în
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
Poiana Micului este un sat în comuna Mănăstirea Humorului din județul Suceava, Bucovina, România. | tip subdiviziune 3 = Comună. Poiana Micului (, ) este o localitate în județul Suceava, comuna Mănăstirea Humorului, România. Se află pe Râul Humor, la 5 km de izvorul acestuia. Migrațiile în căutarea unei vieți mai bune reprezintă fundamentul istoriei Bucovinei. Tocmai în acest mod a luat naștere diversitatea
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
din Czadec care din sec. XVI și până la jumătatea sec. XX au trasat un mare cerc migrator, cum scria cunoscutul cercetător al istoriei goralilor, Marian Gotkiewicz. Căci așa poate fi numită migrația goralilor, între aceștia și a locuitorilor satului Poiana Micului (Pojana Mikuli), de când, ca fugari din Silezia și Małopolska, au ajuns în împrejurimile regiunii Czadec, iar apoi, la confluența sec. XVIII și XIX, au pornit după după pâine în Bucovina austriacă, ajungând în 1803 la Cernăuți și în împrejurimile acestuia
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
împrejurimile acestuia. Unul din satele în care s-au așezat atunci a fost Stara Huta. În anul 1942, 40 de familii de gorali din Stara Huta (Huta Veche) au întemeiat, împreună cu nemții proveniți de pe teritoriul ceh, un sat nou, Poiana Micului (denumirea vine de la proprietarul român al acelui pământ, care era mic de statură). Din 1834 exista deja Solonețu Nou (goralii din Hliboca), iar din 1835 Pleșa (goralii din Caliceanca, lângă Cernăuți, Stara Huta, Tereblecea). În anii 1895-1896, câteva zeci de
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
școli, adaptată la nevoile copiilor, cu sprijinul autorităților din Polonia. De asemenea s-a terminat construcția noii Case Polone (Dom Polski) pe locul vechiului Cămin Cultural. Aici activează ansamblul folcloric Mała Pojana. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Poiana Micului se ridica la 1.636 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau germani (53,24%), cu o minoritate de români (0,61%), una de evrei (0,67%), una de ruteni (0,19%) și una de polonezi (45,29%). Din punct de vedere confesional
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
de Matematică-Fizică nr.1 din orașul natal în anul 1971. Tatăl său era de profesie inginer, iar mama cadru didactic la o școală generală. Pasiunea lui Prunariu pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, așa cum declară într-un interviu: Micul Prunariu și-a început calea spre stele de la cercul de aeromodelism de la Casa pionierilor din Brașov, unde construia modele de planoare și de avioane, visând să devină constructor de aparate de zbor. Avea 17 ani când a dobândit premiul republican
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
Influența cărturărească a fost puternică la Covei, având în vedere că aici au existat știutori de carte relativ mai numeroși, față de alte locuri, încă din vechime. În anii 30 chiar se glumea, numindu-se Coveiul, desigur de către proprii săi locuitori, micul Paris, pastișă după supranumele Bucureștiului. Din câte știu, aici s-a editat prin 1937 o revistă culturală, căreia încă nu i-am dat de urmă. Căminul cultural se află lângă școala veche, într-o curte prea mică pentru cele două
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
nimic în lume, este gata să opereze în orice moment, meseria de dentist îi place din ce in ce mai mult. Tot ceea ce face ține de capricii, de toane, de dorințe de-o clipa; este plin de energie, curios, repezit. La 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petrușka cum îi spun părinții, moare pe neașteptate, din pricina unei boli. Deznadejdea și durerea țarului nu cunosc margini. Va fi nevoit să lase moștenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei? Are nevoie de încă un fiu. De puțină
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
biserici medievale, atestată documentar din anul 1450. În ea se află o orgă - monument istoric - din anul 1875 și numeroase obiecte de cult, vechi, deosebit de valoroase.. Clopotul cel mare din turnul bisericii, a fost turnat în anul 1592 iar cel mic în 1907. Biserica Ortodoxă, construită în anul 1812, care până în 1948 a fost biserică Greco-catolică, a fost zidită pe amplasamentul unei vechi biserici greco-catolice din lemn, atestată documentar din anul 1733. În ea se găsesc câteva icoane vechi, prețioase. În
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
folosească zestrea soției sale pentru a păstra situația financiara a familiei. Maria Nikolevna, mama viitorului scriitor, era, de asemenea, fiica unui general bogat, iar moșia Iasnaia Poliana făcuse parte din zestre, aparținând la început părinților ei. Ea va muri când micul Tolstoi nu împlinise încă nici doi ani.. Ulterior, mătușa Tatiana Ergolskaia, va prelua rolul mamei. De atunci, în imaginația lui Lev nu se regăsea decât un portret idealizat al mamei sale, perfectă, bună și iubitoare, si al tatălui respectat și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
până în anul 41 î.Hr., când avea să fie executată din ordinul lui Marc Antoniu. În iunie 47 î.Hr. Cleopatra a avut un fiu, despre care a pretins că este al lui Iulius Cezar și pe care l-a botezat "Cezarion" ("micul Cezar"). La întoarcerea lui triumfală la Roma, Iulius Cezar a fost întâmpinat de Cleopatra și Cezarion. Sub auspiciile negocierii unui tratat cu Roma, Cleopatra a locuit într-o vilă deținută de Iulius Cezar, situată în afara capitalei. După ce Iulius Cezar a
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]