4,850 matches
-
Marian... Majestate, dânsul nu mai e căpitan...a fost de gradat... Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mul țumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
coboare și ei pe șlep. Nu-i cazul încă, le-a spus acesta, mai întâi coboară bărbații în vârstă apoi, la nevoie, și bărbații mai tineri. După ani și ani de zile, ca o mărturie a acelui moment o statuietă micuță de argint reprezentându-l pe Sfântul Anton avea să fie primită de unul dintre băieți. Stă și acum pe rafturile memoriei la loc de cinste. Dar iată și Turnul Severin, portul. Aici refugiații suntem așteptați de reprezentanții Inspectoratului școlar Ismail
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
i-aș putea indica eu) pentru a mă vrea, în clipa aceea, "antic". Habar n-aveam, până acum, că marea înflorește. Unul care se pricepe mi-a explicat că fenomenul de înflorire a mării se datorează Exuvinllei cordata, o algă micuță, cochetă, brun-roșcată, foarte prolifică. Azi, marea a căpătat această culoare. După curenții reci, e al doilea ghinion. În fața acestei mări înflorite, nu prea îmi vine să intru în apă. Încerc, cu gândul că nu-mi pot îngădui să las nici o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
colind. Boii care se aflau în sălaș, apropiindu-se de ieslea cu Pruncul Sfânt, au început să sufle asupra Lui, făcându-I căldură.” „Bunicuțo”, spuse Andreea suspinând, „haide să mergem și noi la Betleem, să-I ducem scutece și hăinuțe Micuțului Iisus!” „Scumpa mea”, zise bunica, „am să-ți răspund cu versurile din carte: „Departe-i Betleemul și nu putem ajunge, Dar El e-n fiecare copil, ce astăzi plânge, Veniți să ducem daruri sărmanilor copii, Ce au pe-această lume
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
în cetate au intrat De pe cer Steaua a dispărut, Și ei pe toți i-au întrebat, Despre - Împăratul Nou- Născut.” Crezând că Pruncul S-a născut în Palatul regelui Irod, craii au mers la acesta și l-au întrebat despre Micuțul Împărat. „Când de la crai aflat - a vestea, Irod cumplit s-a tulburat, Pe arhieri și cărturari, Despre Hristos i-a întrebat.” Căci el voia să afle de la aceștia unde este locul cel proorocit în Sfintele Scripturi, că se va naște
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Căci, ca un rob a fost născut, În staul, pe un pat de fân!” Măicuța lui, Preacurata Fecioara Maria Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera era luminată de Steaua, ce strălucea de sus. Asupra Pruncului suflau boii, făcându-I căldură. „Craii smeriți s-au închinat Dându-I aur, smirnă, tămâie, Ca unui Mare Împărat, Care-a sosit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
sărutându-i pe rând, le înmână cadourile mult râvnite. Sub ferestrele vilei răsunau vocile colindătorilor care cântau: „Astăzi S-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos/ Lăudați și cântați și vă bucurați!” Cu ochii scăldați în lacrimi de fericire, cei trei micuți se gândeau poate că cel mai frumos cadou pe care l-au primit de Crăciun de la Pruncul Iisus era acela că le dăruise o mamă și un cămin! Târziu adormiră în pătucurile lor, temându-se că a doua zi, la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să aduc bucurie unor copii. - Ha, ha, ha! râseră în cor frații lui, nu te vezi cât ești de mic și de neînsemnat? Cui ar putea să-i trebuiască un brad de o jumătate de metru? Așteaptă să mai crești! Micuțul brad suspină și tăcu. Așa e, trebuia să mai crească, dar asta înseamnă că va trebui să mai treacă cel puțin doi-trei ani! Peste două zile sosiră tăietorii de lemne, care începură să taie brazii cei mai frumoși. Micuțul se
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
De aceea, văzând cu câtă dragoste vrei să-ți jertfești viața ta de prunc pentru ca să aduci fericirea unor copii, m-am hotărât să te ajut! Noaptea se cobora cu pași grăbiți. Ningea cu fulgi mari, asemenea unor fluturi albi, acoperind micuțul brad cu o mantie strălucitoare. El, temându-se că așa deghizat nu va putea fi zărit de bunul Moș Crăciun, își tot scutura crengile și vârful, de zăpadă. Deodată văzu cum deasupra lui se oprește o sanie zburătoare din care
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Mini, cu frica și curajul unei sănătăți perfecte. Pe o scurtă cotitură a casei, mai era o cameră unde Mini recunoscu mobilierul iatacului prim. - De musafiri! ... - explică Lina. Dar acum stă Sia. Așadar, locuia chiar la ei! ... Apoi venea bucătăria, micuță dar cu acea strălucire de laboratoriu nou-nouț. Lina cumpărase bateria cratițelor de aluminiu cu aceeași îngrijire ca forcepsele. - Baba mea nu se poate deprinde. Cere mereu cuptor de cărămidă și hrubă boltită. Răcitorul și cămara în perete sunt dușmanii ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile și, spre surprinderea lui Cristinel, îi înmânează acestuia cadoul dorit: o mașinuță cu telecomandă. Uimirea care se citește pe chipul micuțului nu are margini. El înțelege că este răsplătit tocmai pentru faptul că a pus familia înaintea dorinței sale și nu s-a mai gândit la cadoul propriu. Autoarea subliniază cu grație momentul acesta, concentrându-l într-o învățătură utilă: „atunci când
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
radia! Știa că acum în cămăruța lor se află încă un înger. Vru să îl vadă și închise ochișorii. Atunci, în spatele pătuțului, zări un înger frumos așa cum sunt toți îngerii, plin de lumină, care îl ocrotea cu aripile lui pe micuțul ei frățior. Flavius creștea ca în poveste, iar Angelica nu înceta să îi mulțumească lui Dumnezeu și să-i vorbească îngerașului ei. Inimă de înger Costeluș stătea culcat pe iarbă, pe spate, cu ochii mari, deschiși către cerul senin. Soarele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu dorul lui de atâtea luni. Îl prinse, dar acesta se topi de căldura iubirii lui de copil. Cristinel se uită trist și încercă să simtă mângâierea stropului rece care se încălzea treptat și care își făcea loc în porii micuței palme ce părea plânsă. Era ca o fugă de nedespărțire... Cu ochii lucitori, porni în căutarea altor fulgi. Se mulțumi doar să-i privească. Nu mai dori să îi nimicească cu prea multa lui iubire nechibzuită. Stând așa minute în
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
e povestea unui copil care visează cu ochii deschiși privind la cerul pe care norii iau forme ciudate. Un nor în formă specială îl duce cu gândul la inima lui Dumnezeu, iar copilul se întristează crezând că într-un corp micuț ca al lui nu poate încăpea o inimă largă și astfel, i-ar fi știrbită capacitatea de a dărui iubire. O lecție de viață este și povestirea Vis împlinit, în care personajul, un băiat pasionat de fotbal învață ce e
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
În cele din urmă au găsit locul potrivit pentru ca Anatolio să sape o mică groapă unde urmau să așeze cutia cu pieptenul, peria și ultima sticluță cu apă de colonie pe care o folosise Bertha. CÎnd au terminat de săpat micuța groapă, au izbucnit cu toții În lacrimi, bietul Julius simțea cum Îl arde cravata În jurul gîtului și nasul Îi curgea ca un robinet, ce trist era totul! Și de ce oare nici el și nici altcineva dintre cei de față nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunea ei „pofta bună“. Stătea acum alături de Julius, Învățîndu-l ortografia, cu brațele și picioarele acoperite de păr lung, lins și negru, la o oarecare distanță unul de altul, amîndoi nemișcați. Antipatică mai era, cu taiorul ei milităresc și cu servieta micuță plină de bilete de autobuz dus-și-Întors cumpărate dinainte. Avea cel mai frumos permanent din tot cartierul Jesus María. Și, bineînțeles, era Încîntată că se află Într-o casă de milionari, chiar dacă doamna lipsea, cu ea Îi făcea desigur plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avuseseră grijă de toate În lipsa ei. Domnul avea să-i răsplătească. Imediat Îi răspunseră că nu o făcuseră din interes, la care Susan, la rîndul ei, porunci să aducă Înghețată și coca-cola pentru toți. Nilda apăru din nou aducîndu-l pe micuțul monstru, urmată de Celso și Daniel, cu tăvile Încărcate. — Să Închinăm paharele de coca-cola pentru Julius, care Împlinește azi șase ani, spuse Susan, Îmbrățișîndu-i pe toți cu privirea pentru a vedea ce efect produc cuvintele ei. Efectul a fost extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă pe Julius suporter al echipei Municipal, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl vedea În costum de golf și totuși fără să semene a jucător, cine i-o fi vîndut tricoul ăsta? După ce stăteau la masă, se odihneau cîtva timp tolăniți În șezlonguri și plecau din nou să lovească mingea albă și micuță, să continue arcul acela larg marcat de optsprezece gropi, pe care-l Începuseră dimineața. Susan Îi Însoțea și ea, În tovărășia cîtorva prietene, soții de diplomați și de oameni bogați, ca Juan Lucas. Uneori venea cu ele și cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea să se simtă ca acasă. Era de fapt ca acasă, chiar dacă i se mai Întîmplau unele lucruri neplăcute. Ca acum cîteva zile, de exemplu, cînd slavă Domnului era singur, dar incidentul l-a făcut să se simtă tare singur. Micuțul conte, spaniolul acela stabilit În Perú, neisprăvitul ăla, atît de snob, atît de cretin și pe deasupra În pragul falimentului, dar atît de fin, atît de admirat, atît de invitat peste tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l-a făcut să se simtă tare singur. Micuțul conte, spaniolul acela stabilit În Perú, neisprăvitul ăla, atît de snob, atît de cretin și pe deasupra În pragul falimentului, dar atît de fin, atît de admirat, atît de invitat peste tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a ajuns cu cîțiva pași Înaintea lui, nici nu l-a salutat, n-a lipsit mult să-l scuipe, era beat mort, derbedeul. Și el, fără să vrea, se auzi spunînd: scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot și tare drăgălași, soseau plîngînd În hohote și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să se despartă de mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata“, spunea pe urmă, căutînd privirea aprobatoare a lui Celso, care de fapt ar fi preferat să Împodobească salonul de pian cu floarea lui preferată: capuli. Era ora unsprezece dimineața, cînd Susan se instala pe o sofa orientală cu perne micuțe și aștepta să vină Daniel cu ceșcuța de cafea fierbinte, din care sorbea vreo două-trei Înghițituri, pentru a evita senzația de slăbiciune de la ora unsprezece despre care citise În fugă un afiș de publicitate plimbîndu-se prin Paris. Așezată pe sofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Stanhope Gardens, mai repede, Paul, mai vrei un whisky. Sue?, aș vrea ca nimeni să nu se amestece În viața mea, aș vrea să mă simt Întotdeauna liberă. Paul, good-by, baby. Paul!, Paul!, Întoarce-te, Paul!, mucoasă nebună ce ești, micuța mea Sue, mă duc să mai aduc gheață, nici atunci n-am plîns, n-am plîns nici În noaptea aia, da, atunci a fost Elizabeth, cît timp ai rămas cu el, Susan?, aproape un an, Elizabeth, ce-o să faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu se depărteze prea mult de ea, fiindcă decoratorul pusese ochii pe el. Era dintr-o familie bună, la fel de elegant ca Juan Lucas, numai că purta culori mai țipătoare, bineînțeles și nu era din cei care se leagă de micuții vînzători de bomboane din sălile de cinematograf, nici vorbă de așa ceva!, ăsta era din cei care pot pătrunde În palatele din Monterrico ori San Isidro și Încep să se joace cu copiii și tot glumind cu ei Îl vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]