4,743 matches
-
inedită a istoriei creștinismului sirian. Urcarea la cer... reprezintă un document esențial, inclusiv pentru subiectul lucrării noastre. Cele patru tradiții precreștine, care, în viziunea lui Jenks, au contribuit la formarea mitului anticristic - kaoskampf‑ul, tiranul eshatologic, Beliar/Satan și prorocul mincinos - , se întâlnesc în această scriere. Din punct de vedere sociologic, grupul profeților creștini prezintă numeroase analogii cu faimoasa comunitate eseniană de la malul Mării Moarte. Unii cercetători au mers până la a propune gruparea religioasă de la Qumran ca posibil mediu de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise să se împotrivească profeților mincinoși, fusese aruncat în temniță. Autorul Urcării la cer a lui Isaia nu se mulțumește să reproducă episodul din Biblie ca atare. El interpretează cuprinsul acestuia potrivit propriului cod ideologic. Astfel, din versiunea propusă de Urcarea la cer..., aflăm că Miheia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie viu»; iar Isaia mărturisește: «Eu am văzut pe DOMNUL, și iată că sunt viu»” (3, 8‑9). Aceleași acuzații erau invocate probabil împotriva profeților sirieni de autoritățile ecleziastice, acuzații justificate prin versetul de la Mt. 24,11: „Și mulți profeți mincinoși se vor ridica și pe mulți vor amăgi”. Cu toate acestea, profeții își legitimează activitatea din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stăpânitor al acestei lumi; și va asupri floarea pe care au sădit‑o cei doisprezece apostoli ai Celui Iubit” (4, 2‑4). După cum am spus mai devreme, în capitolul 4 se regăsesc cele patru tradiții anticristologice: Beliar, „războiul cosmic”, prorocul mincinos și tiranul eshatologic. Capitolul nu trebuie plasat și analizat în afara contextului, așa cum se întâmplă la Peerbolte. Faptul că întâlnim cele patru tradiții fundamentale nu ni se pare foarte semnificativ. Esențială este înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2 Motive anticristologice prezente în Apocalipsa lui Ioan Motive Cei doi martori Cutremurul cel mare Balaurul/diavolul/Satan Războiul cosmic Proslăvirea fiarei Războiul împotriva sfinților Prima fiară Legenda lui Nero Blasfemiile Cea de‑a doua fiară Minunile Amăgirea Idolatria Profetul mincinos Persecuția Semnul (666) Desfrânata cea mare/Roma Apostazia Moartea fiarei Împărăția de o mie de ani Victoria finală și împărăția lui Cristos Gog și Magog Capitole 11,3‑12 11,13 12,3.9; 12-13; 13,2; 13,4; 20
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din urmă variante, el respinge orice identificare prematură; venirea lui Isus și inaugurarea regatului sfinților; a șaptea zi milenară. Figura Anticristului și structura mitului Mitul Anticristului se află inserat în discursul despre ultima tempora, fiind folosit pentru a demonstra esența mincinoasă a diavolului. Acesta punctează istoria omenirii prin trei intervenții decisive: în rai - îl ispitește pe Adam prin intermediul Evei (21,1); în pustie - îl ispitește pe Isus, la sfârșitul celor patruzeci de zile de post (21,2); sub Antichristo (25). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care a fost dictată de aceștia din urmă, trebuie anulată prin autoritatea inspirației divine, cu care Simon se credea învestit. Mesajul magului samaritean este deopotrivă anticosmic, anarhic și apocaliptic. Mai întâi, el pretinde că salvează omenirea întreagă din mâinile îngerilor mincinoși. În același timp, el proclamă un întreg program de sabotare a convențiilor sociale. Preoții simonieni (mystici sacerdotes), spune Irineu, trăiesc libidinose, căci se consideră liberi de orice constrângere: „Folosesc exorcisme și incantații. Recurg de asemenea la filtre, la farmece, la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vindecată. Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer, pe pământ înaintea oamenilor. Și amăgește locuitorii pământului” etc. După cum am văzut, propaganda pseudoprofetului din capitolul 13 al Apocalipsei - sluga balaurului - nu se reduce la discursuri mincinoase, ci cuprinde, de asemenea, o serie de false minuni, în scopul de a înșela oamenii și de a întreține cultul stăpânului său, „fiara marină”. La sfârșitul cărții a II‑a, referitor la erezia lui Carpocrat (II, 31, 2, 3), Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epistolei trebuie ținut la distanță de ochii și urechile necredincioșilor sau „rău‑credincioșilor”. Autorul trimite la 1Tim. 6,20‑21, unde Apostolul își îndeamnă tânărul discipol să păzească „comoara încredințată” ca aceasta să nu cadă în mâinile „gnosticilor cu nume mincinos”. În privința acestor lucruri „greu de cunoscut și de priceput de către cei mulți” este, așadar, nevoie de discernământ. O anumită discreție este de asemenea impusă destinatarului de expeditorul epistolei. Alcătuit dintr‑o serie amplă de pasaje scripturistice, veteroși noutestamentare, tratatul prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli la toate neamurile (Mt. 28,19), la fel și celălalt va trimite apostoli mincinoși.” 6) „A adunat Mântuitorul laolaltă oile risipite (In. 11,52); și celălalt, aidoma, va strânge împrejuru‑i poporul risipit [al evreilor].” 7) „A dat Domnul pecete celor ce cred într‑Însul (Apoc. 13,16); și celălalt va face la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea sub masca semnelor și minunilor pe care le va săvârși: „Fiind propriu răului, ca răutatea să se răspândească peste măsură, luând chipul binelui, cel rău este înconjurat de semne și minuni mincinoase prin conlucrarea cu diavolul, părintele său (ϑ≅¬ Β∀ϑΔ∈Η ∀⇔ϑ≅¬ ∗4∀∃8≅Λ Φ0:γ ℘∀ 6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice deja clasice în mediile creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Și pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării pasajului de la Mt. cu 1In. 2,18: „...precum ați auzit că vine anticrist, iar acum mulți anticriști s‑au arătat; de aici cunoaștem noi că‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
distruse, devastate. Toate acestea cu îngăduința lui Dumnezeu (vv. 941‑988). Înainte ca oștirea sfinților să intre în Ierusalim, tiranul care l‑a învins pe Nero fuge către nord. Este prins și aruncat într‑un iaz (stagnum) împreună cu profetul său mincinos, îndurând aici „pedeapsa focului” (ignea poena). Ceilalți conducători vor deveni sclavi ai poporului sfânt. Această confruntare umană constituie preludiul Judecății universale. Soarele, stelele, fulgerele, tunetele, toate fenomenele dezlănțuite vor participa la pedepsirea necredincioșilor. Creștinii, atât cei vii, cât și cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
illi (Iudei) credere possint/ ad seducendos eos [iudaeos] quoniam est missus iniquus (vv. 929‑930). El va provoca războiul eshatologic, care va fi urmat de împărăția de o mie de ani a „poporului ascuns”. Va fi aruncat, împreună cu profetul său mincinos, în „iezerul de foc”, așa cum precizează Apocalipsa 19,20. Dar, dacă lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Diavolul începe prin a‑și pregăti dezbinările printre popoare așa încât, la venirea sa, să fie bine primit”. Odinioară ereticii puteau fi identificați cu ușurință din mulțimea creștinilor. Ei își arătau adevărata față fără prea mari rețineri, mărturiseau fățiș învățătura lor mincinoasă. Astăzi, dimpotrivă, este foarte greu să îi distingem. Biserica s‑a umplut de „criptoeretici” care fac jocul adversarului eshatologic. Acești agenți infiltrați în comunitățile creștine au misiunea de a pregăti instaurarea stăpânirii Răului pe pământ. Ei sunt precursori ai falsului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru caracterizarea adversarului eshatologic, întâlniți deja la apostolul Pavel, Irineu, Origen și Hipolit. Ar fi, poate, indicat să subliniem faptul că însușirile magice ale Anticristului trădează influența legendei lui Simon
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îngrozitoare a magiei. El va supune trei din regii care au domnit înaintea lui și va avea în puterea sa pe ceilalți șapte. La început, ca unul cuminte și prevăzător, se va arăta blând, cumpătat și chiar omenos; prin semne mincinoase și minuni mincinoase, săvârșite prin magie înșelătoare, îi va face pe iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
El va supune trei din regii care au domnit înaintea lui și va avea în puterea sa pe ceilalți șapte. La început, ca unul cuminte și prevăzător, se va arăta blând, cumpătat și chiar omenos; prin semne mincinoase și minuni mincinoase, săvârșite prin magie înșelătoare, îi va face pe iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parțial satisfăcătoare. Să vedem mai întâi fragmentul în cauză (15, 14): Cine‑i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăcește‑ne‑o, Pavele! „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne‑o spune Pavel, cu puteri, cu semne și minuni mincinoase.” (2Tes. 2,9) Aceste cuvinte lasă să înțelegem că Satana se folosește de el ca de o unealtă și că el însuși lucrează prin acesta (©ϑ4 ® Φ∀ϑ∀<Η ∉Δ(ς<∑ 6ΞΠΔ0ϑ∀4 ƒ6γ∴<∑, ∀⇔ϑ≅ΒΔ≅ΦφΒΤΗ ∗∅ζ ∀⇔ϑ≅¬ ƒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑ≅¬ ƒ<γΔ(™<). Satana știe că la judecata viitoare nu va mai găsi nici un pic de milă; pentru aceasta nu duce războiul ca de obicei, prin slugile sale, ci‑l poartă el însuși pe față: „cu toate semnele și minunile mincinoase”. Catehetul vizează două probleme, respectiv, identitatea (ϑ∴Η ƒΦϑ4<) și originile personajului (× ƒ6 Β≅∴∀Η ƒ<γΔ(γ∴∀Η). În acest scop, el citează un scurt fragment din 2Tes. 2,9, neuitând să invoce autoritatea incontestabilă a apostolului: „Iar venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η). În acest scop, el citează un scurt fragment din 2Tes. 2,9, neuitând să invoce autoritatea incontestabilă a apostolului: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și minuni mincinoase”. În interpretarea lui Chiril, Pavel „lasă să se înțeleagă faptul că Satan se va sluji de acesta [Anticrist] ca de o parte a corpului său” (× ƒ6 Β≅∴∀Η ƒ<γΔ(γ∴∀Η), adică „va lucra prin acesta fără mască” (∀⇔ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă lăsați înșelați de aceștia! (1In. 2,18). Nu dați crezare oricărui duh, căci mulți profeți mincinoși au ieșit în lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și el în chip de miel, dar lup pe dinăuntru. Domnul a primit tăierea împrejur; celălalt se va naște de asemenea sub legea tăierii împrejur. Cristos a trimis pe apostoli la toate neamurile; celălalt va trimite, la rândul lui, apostoli mincinoși. Cristos a adunat oile rătăcite; și celălalt va reuni poporul risipit al evreilor. Cristos a dat tuturor celor ce cred în el crucea de mare preț și de viață făcătoare; celălalt va da, de asemenea, propriul semn. Domnul s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]