4,730 matches
-
De ce "imaterialele" n-ar da naștere într-o zi unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost. Dar orizontul ar putea fi înșelător. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau o capitală bombardată până la dimensiunea unui ecran video nu este cel mai bun mod de a "realiza" efectele umane ale unui bombardament. La fel cum actualitatea fără istorie transformă timpul într-o imensă acumulare de fapte diverse care sunt miraculosul erei video -, ubicuitatea fără geografie instaurează o falacioasă stare de lipsă a greutății și a gândirii fiindcă, dintotdeauna, a gândi a însemnat a cântări. Iar speculația, un calcul de distanță. * * Ficționalizând realul și materializând ficțiunile noastre, tinzând să confunde drama
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Alexandru se prăbușise, fărâmițându-se în state care se certau între ele, și o nouă putere prindea forță în Europa: Roma. Iar Roma își ațintise privirile asupra Siracusei. Legenda spune că Arhimede i-a înarmat pe locuitori cu arme miraculoase pentru a apăra orașul de romani: catapulte; macarale uriașe care apucau navele de război ale romanilor, le ridicau și apoi le dădeau drumul, cu prora înainte, în apă; și oglinzi de o asemenea calitate încât puteau da foc corăbiilor romane
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acea vreme, conceptul era ridicol. Newton s-a simțit încurcat de infinitezimalele din ecuațiile sale, așa că le-a măturat ușor sub preș. Acele o-uri din calculele lui erau numai niște simboluri auxiliare, niște proptele care au dispărut în mod miraculos pe la sfârșitul calculelor. Pe de altă parte, Leibniz s a delectat cu infinitezimalele. Acolo unde Newton a scris ox., Leibniz a scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
importantă pentru depășirea unora dintre dificultățile create de 0/0, însă problema care stătea la baza lor rămânea tot nerezolvată. Metodele lui Newton și Leibniz de analiză matematică depindeau de împărțirea la zero - și de numerele care dispăreau în mod miraculos când erau ridicate la puterea a doua. Ca s-o spunem de la bun început, regula lui l’Hôpital studiază raportul 0/0 cu instrumentele inventate chiar pe baza lui 0/0. Discuțiile pe această temă se pot învârti în cerc
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o coardă ce vibrează, nu ca pe un punct. Dacă electronii (și găurile negre) sunt considerați unidimensionali, ca o coardă încolăcită, și nu zerodimensionali, ca un punct, infinitățile din teoria relativității generalizate și din mecanica cuantică vor dispărea în mod miraculos. De exemplu, problema renormării - creată de mărimea infinită a masei și sarcinii electronului - dispare. Un electron zerodimensional are masă și sarcină infinite deoarece este un punct singular; pe măsură ce vă apropiați de el, rezultatele măsurătorilor tind spre infinit. Dar dacă electronul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
recunoască pe Noica drept părinte. Inteligența lui era incisivă: tăia gânduri care, deja despicate, păreau să nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună știință ignoră realitățile supra naturale implicate în istoria vechiului Israel, cunoscutul teologGerhard von Rad le sugerează că
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile indoeuropene atribuiau minții omului primitiv noțiuni și concepte, sensuri generale dezgolite de orice relație cu perceperea nemijlocită a realității. „Imposibilitatea de a explica științific facultatea miraculoasă a omului primitiv de a produce asemenea generalizări a dus, dacă scoatem din discuție resuscitarea originii divine a cuvântului, la baricadarea gândirii istorice în spatele unor vagi abstractizări metafizice despre un instinct aproape divin care l-a făcut pe acesta capabil
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea să le folosească în comunicare, ci transpunerea înceată a impresionantei cantități de material silabic, confecționat în mod miraculos de om în zorii existenței sale, în formula aglutinantă din care un neam superior dotat a construit formula flexionară de limbă. Denaturarea începuturilor limbii este continuată prin punerea formulelor de limbă în dependență de rasele umane. Bréal aprecia că arienii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe coastele Orientului Mijlociu și ale Africii creând și apoi exportând enigmatica civilizație cretană. Diversitatea spațiului egeean, peninsular și insular prin fascinația mișcătoare a apelor a contribuit la diversitatea psihosomatică a egeenilor și la continuitatea umanității și vieții lor. Dar, miraculoasa Cretă, această țară a legendarului rege Minos și a labirintelor, a fantasticelor construcții și nemuritoarelor temple s-a constituit în poartă și centru spiritual al unui altfel de continent, al creativității, gata să uimească, să modeleze și să revoluționeze lumea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în agricultură. Contemporanul său Bernard Palissy a folosit alchimia în ceramica de mare preț și-n cultura plantelor, iar în sec. al XVII-lea John Rudolf Glauber (1604 - 1668), medic, farmacist, chimist, realizează pentru prima dată glucoza și „sarea minunată“ (miraculoasă), adică sulfatul de sodiu, cunoscută sub numele de sarea Glauber, stabilind proprietățile terapeutice ale sulfatului de sodiu. El mai realizează și unele sorturi de sticlă și coloranți. Între 1654 și 1667, scrie în 7 volume Pharmacopeea Spongirica. În acest secol
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751 - 1802), recomandând extractul în cardiopatii hidropice. Chimia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
integrante" / 61 2.1. Primatul acțiunii / 61 2.2. Artele subsidiare: morala și retorica / 62 2.3. Spectacol și indicații scenice / 63 3. Unitatea de acțiune / 65 4. Verosimilul intern / 70 4.1. Verosimilul acțiunii / 70 4.1.1. Refuzul miraculosului / 70 4.1.2. Adevărat sau verosimil / 72 4.1.3. Gustul publicului / 77 4.2. Credibilitatea comportamentului / 79 4.2.1. "Potrivirea" lor / 79 4.2.2. "Asemănarea" lor / 79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții incontestabile a providenței, căci autorul dramatic ar părăsi domeniul verosimilului pentru a intra în cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin, dimpotrivă, el trece greu dincolo de rampă. "Epopeea admite cu multă ușurință iraționalul, care este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19, care este o categorie a iraționalului, el trebuie respins, ca fiind de necrezut. Istoria teatrului ne arată că acesta va integra întotdeauna cu dificultate elemente miraculoase pe care opera, în schimb, le va admite de la început. La fel se întâmplă cu tragediile muzicale, înrudite cu opera. Corneille recurge fără probleme la irațional în Andromeda. El are sentimentul că muzica i-o permite. Acțiunea în care evenimentele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul să nu le amestecăm și să le studiem pe rând. 4.1. Verosimilul acțiunii Adeziunea publicului, în epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
epoca clasică, se bazează pe verosimilul acțiunii care o implică pe aceea a "moravurilor" personajelor și vorbirii lor. 4.1.1. Refuzul miraculosului Teoreticienii clasicismului nu încetează să mediteze asupra condițiilor de credibilitate a acțiunii dramatice. Cu toții înțeleg să blameze miraculosul care nu este compatibil cu verosimilul. Deznodământul nu trebuie să rezulte dintr-o intervenție divină, altfel nu ar suscita decât "dezgustul" spectatorului, după cuvintele lui Chapelain, în Sentimentele Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul. Racine explică, în Prefața la Ifigenia sa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el deznodământul cu deus ex machina, dacă nu este altceva decât un artificiu comod la care recurge autorul dramatic pentru sfârșitul piesei pe care altfel nu ar fi în stare s-o termine. El acceptă totuși, ca și Aristotel, intruziunea miraculosului, când preexistă în legendă. De aceea își apără prima tragedie, Medeea, aspru criticată de docți, care se încheie prin plecarea eroinei în zbor, dusă de carul său tras de un dragon, invocând caracterul de magiciană al personajului său. "Găsesc, scrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Colchida, după ce l-a întinerit pe tatăl său Eson la întoarcere, după ce a legat focuri invizibile darului făcut Creuzei, acest car zburător nu pare neverosimil, și acest poem nu are nevoie de o altă pregătire, pentru acest efect extraordinar." Miraculosul scenic din secolul al XVII-lea își găsește refugiu în operă, gen a cărui estetică nu se bazează pe verosimil. Transpoziția introdusă de cântec ce se substituie declamării interzice o concepție realistă despre mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru că principalul meu scop aici a fost să satisfac vederea prin strălucirea și diversitatea spectacolului, și nu să impresionez spiritul prin forța raționamentului, sau inima prin delicatețea pasiunilor." 4.1.2. Adevărat sau verosimil Dacă sunt cu toții unanimi în condamnarea miraculosului, divergențele apar între Corneille și docți începând cu momentul în care este vorba să se înțeleagă asupra noțiunii de verosimil. Clasicii disting, ca și Aristotel, două tipuri de verosimil, verosimilul "ordinar", numit și "comun", și verosimilul "extraordinar". Chapelain, în Sentimentele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedere al lui La Mesnardière în Poetica, din 1639, în capitolul V: "Chiar dacă adevărul este demn de iubit pretutindeni, verosimilul este totuși mai important decât el; iar lucrul fals care este verosimil trebuie să fie mai prețuit decât adevărul straniu, miraculos și de necrezut. " Acesta va fi și cel al lui Boileau din 1674 în a sa Artă poetică: " Jamais au spectateur n'offrez rien d'incroyable Le vrai peut quelquefois n'être pas vraisemblable. Une merveille absurde est pour moi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă defectele tuturor. Când zugrăviți eroi, faceți ceea ce vreți. Sunt portrete după voie, în care nu se caută asemănarea; și nu aveți decât să urmați caracteristicile unei imaginații care-și ia avânt, și care adesea abandonează veridicul pentru a înhăța miraculosul. Însă când îi zugrăvești pe oameni, trebuie să-i zugrăvești după natură. Se vrea ca aceste portrete să semene; și nu ai făcut nimic, dacă nu faci să fie recunoscuți acolo oamenii din secolul tău. Într-un cuvânt, în piesele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau născuți pentru a-și avea locul lângă Molière și Corneille; însă dominați de superstiție, de ignoranță și de falsul gust pentru orientali
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]