3,411 matches
-
sovieticii vor fi în stare să cucerească lumea prin puterea psihică dată de acesta. Indiana, Marion, Mutt și Oxley reușesc să scape de sovietici în jungla Amazonului; totuși, sunt prinși din nou după ce Indiana și fiul său cad într-o mlaștină și Oxley, trimis după ajutoare, se întoarce cu sovieticii. Aceștia îi leagă de mâini și pornesc cu mașinile prin junglă spre templul orașului. Într-o remorcă, Marion și Indiana se ceartă atât de tare încât garda sovietică în cele din
Indiana Jones și regatul craniului de cristal () [Corola-website/Science/325320_a_326649]
-
atunci când ultimul exarh a fost executat de către invadatorii longobarzi. Ravenna a devenit capitala Imperiului Roman în anul 402, în vremea împăratului Honorius, datorită portului său bine amplasat, cu acces la Marea Adriatică, și a poziției sale defensive ideale, fiind situat în mijlocul mlaștinilor. Orașul a rămas capitală a Imperiului până la disoluția Imperiului de Apus din 476, când a devenit reședința lui Odoacru, iar apoi a ostrogoților în timpul lui Theodoric cel Mare și imediat după aceea. În 540, în timpul "războiului gotic" dintre 535 și
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
folosit pentru a testa diverse motoare și sisteme de propulsie. În anul 1920 este înregistrat în Florida, "Curtis Scooter" primul hidroglisor conceput de către Glenn Curtis, un asociat al lui Bell. Începând cu anii 1930 apar mai multe hidroglisoare particulare în mlaștinile din Florida și Louisiana. În anii 1910-1911, ofițerul de marină mecanic Ion Paulat a proiectat și construit, primul hidroglisor românesc. Hidroglisoarele sunt fabricate în diferite mărimi și pot fi adaptate funcție de utilizare: În prezent hidroglisorul este un mijloc de transport
Hidroglisor () [Corola-website/Science/324667_a_325996]
-
cazuri, conținutul mărilor întregi, cum ar fi Marea Caspică și Marilor Lacuri, care au fost drenate complet și fundul se vede clar și uscat. În "The Drowned World" ("Lumea scufundată", 1962) orașele au fost înghițite de oceane și transformate în mlaștini. O catastrofă naturală face ca lumea reală să se transforme într-un peisaj de vis, provocând personajele centrale să regreseze mental. Deasupra acestora a crescut o junglă tropicală luxuriantă ca în Terțiar. O mână de supraviețuitori navighează către nord, deasupra
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
de tratament unde locuiesc Suzanne Clair (fosta sa amantă) și soțul acesteia Max. Curând Edward observă că un fenomen misterios a cristalizat jungla din jurul său împreună cu ființele sale vii. Același fenomen are loc și în Parcul Național Everglades sau în Mlaștina Pripet. În romanul apocaliptic "Crash !" (1973) automobilul este ideal pentru exagerarea instinctului de agresiune, a libidoului și a puterii. Autorul afirmă că acest roman este o metaforă extremă despre o situație extremă. "Empire of the Sun" ("Imperiul Soarelui", 1984) se
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
la 300 de milioane de ani. În acest timp, temperatura medie la nivel global a fost exagerat de mare: la începutul Carboniferului o medie de aproximativ 20 de grade Celsius (dar s-a răcit până la 10 grade în timpul Carboniferului Mijlociu). Mlaștini tropicale au dominat Pământul iar întinderile mari de copaci au creat mare parte din carbonul din care s-a format cărbunele folosit azi (de unde și numele de "Carbonifer"). Poate cea mai importantă dezvoltare evolutivă a timpului a fost evoluția de
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
folosit azi (de unde și numele de "Carbonifer"). Poate cea mai importantă dezvoltare evolutivă a timpului a fost evoluția de ouă amniotice, care a permis amfibienilor să rămână vertebrele dominante de-a lungul perioadei. De asemenea, au evoluat primele reptile în mlaștini. De-a lungul Carboniferului a existat un model de răcire, care în cele din urmă a condus la glaciațiunea continentului Gondwana care era situat în jurul polului sud, un eveniment cunoscut sub numele de glaciațiunea Permo-Carbonifer. Permianul se întinde de acum
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată se află pe versantul nordic al Ignișului, la confluența pârâului omonim cu râul Vlășinescu și reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), mesteacăn ("Betula nana") brădișor ("Lycopodium selego"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), trifoi
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
o zonă de mlaștini oligotrofice cu o bogată floră și faună specifică turbăriilor. Flora este constituită din arbori, arbusti și ierburi cu specii de: molid ("Picea abies"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), mesteacăn ("Betula nana") brădișor ("Lycopodium selego"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), roua cerului ("Drosera rotundiflora" - specie insectofagă), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), brădișor ("Lycopodium selago") sau trifoiște ("Menyanthes trifoliata"). Fauna este reprezentată de specii de reptile (viperă - "Vipera berus"), amfibieni (salamandră carpatică - "Triturus montondoni") și batracieni
Mlaștinile Vlășinescu () [Corola-website/Science/324777_a_326106]
-
152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. se suprapune sitului Natura 2000 - Igniș. Aria naturală reprezintă o zonă de mlaștini oligotrofe ce adăpostește o mare varietate de plante (rogoz, bumbăcăriță, negară) specifice turbăriilor; precum și suprafațe acoperite cu vegetație lemnoasă (molid, jneapăn) și pajiști. Fauna este reprezentată de mamifere, păsări și reptile. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective
Mlaștina Poiana Brazilor () [Corola-website/Science/324813_a_326142]
-
Ruscovei). Parcul prezintă o culme geomorfologica principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
este celebră la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care inca abundă în apele sale, crapii și somnii reprezintă grosul populației piscicole de la gurile de vărsare ale Volgăi. Între anii 1984-2001, delta și-a pierdut circa 277 km ² de mlaștini, din pricina agriculturii extensive. În prezent, aici, toate activitățile agricole și industriale sunt interzise, autoritățile străduindu-se să găsească o soluție care să ducă la stoparea deșeurilor industriale și a fertilizanților aruncați în amonte. Fenomenele negative au dus recent la eutrofizarea
Delta Volgăi () [Corola-website/Science/326084_a_327413]
-
pantă continuă de la nord spre sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
precum și comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus), papura (Țypha latifolia), stuf (Phragmites communis) sau vegetație ierbacee precum coadă calului (Equisetuni arvense), izma broaștei (Mentua aquatica), săgeată apei (Sagitaria sagitifolia), iarbă mlaștinii (Juncus effusus), piciorul cocosului (Ranunculus lingua), rogozul (Carex sp.), țipirigul (Heleocharis palustris), cucuta de apă (Cicuta virosa), roșățea (Buttomus umbelatus), coada șoricelului (Achillea millefolium), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plutnița (Nymphoides peltata), troscotul de apă (Polygonum amphibium), ciulinul de baltă (Trapa natans
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
mare (Egreta albă), stârcul cenușiu (Ardea purpurea), țigănușul (Plegadis falcinellus), lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mică (Egretta garzetta), barza neagră (Ciconia nigra), cristelul de câmp (Crex crex), culicul mare (Numenius arquata), sfranciocul roșiatic negru (Lanius collurio), rata sulițar sau fluierarul de mlaștină. Specii care au fost observate rar: acvila mică, șoimul dunărean sau vânturelul mic. Moluștele: sunt reprezentate de aproximativ 30 specii de gasteropodele terestre, acvatice și bivalve (scoici) Pești: sunt reprezentate speciile de apă dulce cum ar fi tiparul, linul, știuca
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
se retragă, folosind cu succes tactica vaselor incendiare. Egiptenii s-au alăturat turcilor în ianuarie pentru întărirea asediului de la Missolonghi, dar elenii au reușit să reziste atacului comun. În primăvara anului 1826, Ibrahim a reușit după lupte sângeroase să cucerească mlaștinile din jurul orașului, izolându-l astfel de mare și tăindu-i aprovizionarea. Egiptenii și turcii le-au cerut asediaților să capituleze și le-au transmis acestora din urmă condițiile, respinse însă de greci. Pe 22 aprilie, grecii au hotărât să declanșeze
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
nu își dezarmează oștirea și nu se predă. Totuși Tarnum îl înfrânge pe Kurl la timp pentru a salva trei barzi. Dându-și seama forță trupelor sale nu este chiar așa de puternică, Tarnum îi înrobește pe vecinii săi, locuitorii mlaștinilor cu scopul de a-i folosi în armatele sale. Împreună cele două forțe cuceresc pământul care a fost al lor. Nemulțumit, Tarnum conduce o armată spre est, în Wallpeaks (munții fortificați dintre Ținuturile Pierdute - si Bracaduun). Fiul lui Hardac, Tordac
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
și Eurasia. Urechelnița comună a fost introdusă în America de Nord în 1907 din Europa, și este mai întâlnită în statele din sud și sud vest. Singura specie nativă - Doru aculeatum se găseste în nord, chiar până în Canada, unde se găsește în mlaștinile din sudul statului Ontario. Alte familii care se găsesc în America de Nord sunt Forficulidae ("Doru" și "Forficula"), Labiidae, Anisolabididae, și Labiduridae. Puține urechelnițe supraviețuiesc iernii în climatele reci și pot fi găsite în crăpături de scoarță, în câmpuri sau grădini. Din
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
afluent al lui Atabapo care este afluent al Orinoco. Deși Terni este oarecum obstrucționat, se crede că ar putea fi făcut cu ușurință navigabil pentru ambarcațiuni mici. Istmul are peste 16 km, cu sol ondulat, nicăieri peste 15 m, cu mlaștini. Este mult utilizat pentru tranzitul de pirogi mari, care sunt tractate peste el de la râul Terni, și care ajung la Rio Negro printr-un râu mic numit Pimichin. Difluența canalului Casiquiare-Orinoco este o reprezentare a decalajului de apă hidrografic care
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
rutier la nord de Le Mesnil-Herman - a doua zi. De asemenea, pe 26, Regimentul VIII al generalului-maior Troy H. Middleton a intrat în luptă, condus de Diviziile de Infanterie 8 și 90. În ciuda căilor clare de avans prin inundații și mlaștini în fața lor, ambele divizii au dezamăgit inițial Armata Întâia prin faptul că nu au câștigat teren semnificativ, dar prima lumină în dimineața următoare, a arătat că germanii au fost obligați să se retragă având flancul stâng prăbușit, lăsând doar câmpuri
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
lui Antonio Menchaca, ordinul a fost anulat, cu condiția ca "Tejanos" să poarte o bucată de carton la pălărie pentru a-i identifica drept aliați ai texianilor. Zona de-a lungul Buffalo Bayou avea multe crânguri de stejari, despărțite de mlaștini. Acest tip de teren era familiar texianilor și destul de străin soldaților mexicani. Armata lui Houston, cu 900 de oameni, a ajuns la Lynch's Ferry la mijlocul dimineții de 20 aprilie; forța lui Santa Anna, de 700 de oameni, a sosit
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
lăsa texianilor spațiu de retragere. În ciuda protestelor unora dintre ofițerii săi, Santa Anna a ales să-și așeze tabăra într-o poziție vulnerabilă, o câmpie de pe malul râului San Jacinto, mărginită pe o parte de pădure și pe alta de mlaștini și bălți. Cele două tabere erau la circa 500 m distanță și erau despărțite de o pajiște cu o mică ridicătură la mijloc. Colonelul Pedro Delgado a scris ulterior că „tabăra aleasă de Excelența Sa contravenea din toate punctele de vedere
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
să-și organizeze oamenii pentru a schița o formă de apărare. În 18 minute, soldații mexicani și-au abandonat tabăra și au fugit pentru a-și salva viața. Măcelul a durat câteva ore. Mulți soldați mexicani s-au retras prin mlaștini către Peggy Lake. Pușcași texiani s-au poziționat pe maluri și trăgeau în orice mișca. Numeroși ofițeri texiani, inclusiv Houston și Rusk, au încercat să oprească măcelul, dar nu au reușit să-și controleze oamenii. Texianii au continuat să scandeze
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
prizonieri a fost adus în tabără. Houston a crezut la început că acel grup sunt întăriri mexicane și a spus că totul e pierdut. Santa Anna reușise să scape către Podul lui Vince. Găsind podul distrus, s-a ascuns în mlaștină și a fost capturat a doua zi. A fost adus în fața lui Houston, care fusese împușcat în gleznă și grav rănit. Soldații texiani s-au adunat în jurul său, cerând execuția imediată a generalului mexican. Negociind pentru viața sa, Santa Anna
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]