10,397 matches
-
mici. Se apropie de revistă cu tot corpul, aproape o Îmbrățișează, se apleacă cu fața În pagină, o atinge cu lentilele de la ochelari. Parcurge cu calm cam o jumătate de articol. Am timp să mă uit În jur; casă cu mobile grele În lemn masiv, cărți multe, oriunde sunt Înghesuite cărți, reviste, ziare. Nici un zgomot exterior nu pătrunde aici, nu străbate nici o rumoare de afară. Se aude doar fâșâitul hârtiei care se Îndoaie la atingerea degetelor ce o strâng, o Încleștează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândul că A. mă-nșeală. Mă ridic din pat; În somn, corpul ei respiră liniștit, părând cu totul nevinovat. Dar dacă nu este adevărat? Deja e trecut de ora 12 noaptea, mă mut În bibliotecă să-l citesc pe Kirkegaard; mobila scârțâie sub greutatea unor pași, acolo parcă e cineva care se mișcă greoi prin fața rafturilor de cărți, se oprește o clipă, se mai uită la un titlu, apoi din nou: trosc-trosc, trosc-trosc. „Hai să citim Împreună“, Îi spun și simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la istorie. Ca s-o fac să se bucure, i-am spus că o să mă duc la istorie (chiar așa și credeam că voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pragul primul. M-am trezit În semiobscuritatea unei camere galbene; tot ce se afla acolo avea această culoare sau o nuanță apropiată, perdele, cearșafuri, scoarțe, perne, fețe de mese, covoare, hârtia cu care erau tapetați pereții În unele locuri, etajerele, mobilele, scaunele, toate obiectele din cameră se estompau, se reflectau, se dizolvau Într-o lumină obscură, ce Învăluia, sufoca, artificializa. N-am reținut decât această senzație de aer stătut, sfârâind În firișoarele de praf galbene. Nu receptam decât starea aceasta atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știa cine ar putea fi. Tocmai începuse să-i explice lucrul ăsta lui Leigh, când o întrerupse un angajat al hotelului care, privind-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la telefon în mod ostentativ. — Stau în hol să citesc fiindcă în cameră e al dracului de întuneric — doar stau, fii atentă — și țin un picior îndoit sub mine. Și vrei să știi ce fel de pantofi am pus pe mobila lor? Niște balerini. Dar nu pantofi stil balerini, chiar balerini-balerini. Sunt oaspete în acest hotel și el are tupeul să mă certe ca pe un copil? Îl săgetă cu privirea pe bărbat. Acesta clătină din cap ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unul dintre cei mai buni arhitecți din New York și construit de un reputat contractant care a executat proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a comandat băițuit în culoarea cafelei ca să se potrivească cu culoarea mobilei din camera de zi; podeaua și tavanul erau făcute din granit; pereții erau din plasă de inox; iar panoul din față, făcut din acrilic incasabil, părea că e de sticlă. Comandase la un fotograf renumit de la National Geographic un poster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
familia Lockwood - era liber să rătăcească prin casa goală, iar asta era cea mai mare plăcere a lui. Cei nouă servitori chinezi erau acolo, dar, pentru Jim și pentru ceilalți copii britanici, aceștia rămîneau la fel de pasivi și de nevăzuți ca mobilele. Își termina de asamblat avionul din lemn de plută și parcurgea un nou capitol din manualul intitulat Cum să joci bridge contractual, pe care-l scria Într-un caiet de școală. După atîția ani În care asistase la partidele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile de tramvai, unii Îndreptîndu-se spre chei, alții adăpostindu-se pe treptele hotelurilor. — Jamie! Ce faci aolo? Încă În pijama, tatăl lui năvăli În dormitor, În picioarele goale. Privi buimac mobila, de parcă nu putea recunoaște camera din propriul său apartament. — Jamie, pleacă de lîngă fereastră! Îmbracă-te și fă ce-ți spune mama. Plecăm În trei minute. Păru să nu observe că Jim purta uniforma de școală și haina. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar tata o prinse de braț și Își făcură drum spre scară. Cu genunchii moi din cauza efortului, Jim ajunse În holul de la intrare Înaintea lor. Chinezii de la bucătărie, locatarii de le etajele inferioare și funcționarii beloruși stăteau pe vine În spatele mobilelor Îmbrăcate În piele și a ghivecelor cu palmieri pitici, dar tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei și se Îndreptă spre ușile turnante. Schimbul de focuri Încetase. Gloate de chinezi alergau de-a lungul Bundului printre tramvaie oprite și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de onoare ai găștii Shell. CÎnd Jim ieși cu bicicleta de pe aleea familiei Maxted, văzu că toți rezidenții englezi plecaseră. Santinele japoneze stăteau la intrarea complexului, În spatele unei gherete. Supravegheați de către un ofițer japonez, un grup de hamali chinezi Încărca mobile din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ciment fuseseră smulse scaunele, iar părți ale gradenelor erau folosite ca depozite În aer liber. Zeci de birouri și mese din mahon, cu luciul Încă intact, și sute de scaune de sufragerie erau toate adunate ca Într-un depozit de mobilă. Paturi și dulapuri, frigidere și aparate de aer condiționat erau așezate unele peste altele, ridicîndu-se ca un deal spre cer. Uriașa lojă prezidențială, de unde doamna Chiang și generalissimul ar fi putut să-i salute cîndva pe atleții lumii, era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-o vitrină, ca sălile pline de mobilă prin care el și mama lui se plimbaseră cîndva În magazinul universal al Sincere Company. Se uita la treptele de parcă s-ar fi așteptat ca mama lui să apară, Într-o rochie de mătase, și să-și treacă o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina din spatele lui crescu În intensitate. În cîteva secunde slăbi, dar strălucirea ei pală acoperea Întreg stadionul, mobilele furate din tribune, mașinile din spatele porții de fotbal, prizonierii Întinși pe iarbă. Parcă stăteau pe podeaua unui furnal Încălzit de un al doilea soare. Jim se uită la mîinile și genunchii săi albi și la fața trasă a soldatului japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de dans de la country club-ul din Shanghai. Izbucnirile luminoase se mutau dintr-o secțiune În alta a tribunelor, transformînd mobilele Într-o serie de tablouri luminate de reflectoare, ilustrînd viața coloniștilor britanici. Spre Înserat, ultima formație de marș se adună În dreptul tunelului. Jim stătea lîngă domnul Maxted, urmărindu-i pe cei cincizeci de prizonieri cum se așezau singuri Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe domnul Maxted și merse de-a lungul pistei de zgură, cu gîndul să-i urmeze, apoi Însă se hotărî, să se urce În tribună. Treptele de ciment păreau că ajung dincolo de cer. Jim se opri să se odihnească printre mobilele furate. Se așeză pe un scaun cu spătar drept de lîngă o masă de sufragerie și bău apa de ploaie caldă de pe lemnul lustruit. Sub el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În zilele următoare, rămase aproape de domnul Maxted, În ciuda muștelor și a mirosului de cadavru. Deținuții care se odihneau În centrul terenului Îi făceau semn lui Jim să plece de cîte ori se apropia. BÎnd apa de ploaie care picura de pe mobilele de pe trepte, supraviețuise cu un singur cartof pe care Îl găsise În buzunarul pantalonilor domnului Wentworth și cu orezul rînced aruncat spre el de soldații japonezi. Jim se sprijini de balustrada de fier și se uită În jos la parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i fi pe plac, de parcă ar fi fost prieteni vechi, separați de nenorocirile războiului. Spune, copile... Te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
suprafața netedă a orezăriei inundate, hotărît să se gîndească bine la ce avea de făcut. Mai Întîi, putea oare fi sigur că războiul se terminase? Eurasiaticul În cămașă albă se purtase ciudat de degajat, dar era preocupat doar să fure mobila și mașinile păstrate pe stadion. Iar cît privește Învățarea zborului, un pilot kamikaze ar putea să nu fie instructorul ideal... Un zumzet familiar străbătu cerul de august; era o amenințare de motoare. Jim se ridică, aproape Înecîndu-se cu sîmburele fructului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
goale, la sîngele negru și excrementele uscate care pătau pereții de ciment. În celula din capătul Îndepărtat al curții, la umbra unei rogojini atîrnată de gratii, era trupul unui soldat japonez mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aruncă o strîmbătură șmecheră. — Puști? Provizii? — Mai multe mașini, explică Jim. Cel puțin cinci Buickuri, două Cadillacuri și un Lincoln Zephyr. — Lasă mașinile! Te-ai născut Într-un garaj? Ce altceva ai mai văzut? — Doar o grămadă de covoare și mobile. — Haine de blană? interveni Tulloch. N-a fost nici o dispoziție În privința asta, locotenente. Dar whiskey scoțian, fiule? Price luă exemplarul din Life din mîna lui Jim. Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
muniții. Jim stătea culcat pe balotul de mătase de parașută. Știuse tot timpul că vederea stadionului olimpic se va dovedi o tentație prea mare. De la sosirea lui În lagărul de la Lunghua, grupul de englezi nu Încetase să-l Întrebe despre mobilele furate aflate În tribune. Jim fusese obligat să-și brodeze amintirile, pentru a-și asigura aprovizionarea cu carne conservată și cu reviste din biroul comandantului. Acum, poveștile lui cusute cu ață albă aprinseseră imaginația lui Price și era prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar Jim le ignoră și porni din nou spre aeroportul Lunghua. Din stadionul olimpic se Înălța fum, ca o pană subțire, albă, hrănită de o singură flacără, de parcă Basie și banda lui ar fi făcut foc În aer liber cu mobilele de pe trepte. Barajele de artilerie de la Pootung și Hungjao tăcură, iar Jim putea auzi scurtele rafale de pușcă de la stadion. Căutînd adăpost, Jim părăsi drumul de țară. Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]