6,604 matches
-
ce și-a afirmat, o dată în plus și în mod strălucitor, superioritatea.” și a prevăzut că URSS va ajunge din urmă SUA, în mod inevitabil, în materie de producție pe cap de locuitor. în schimb, răniți în orgoliu, americanii își mobilizează tehnologia pentru a-i ajunge și întrece pe sovietici, ale căror carențe, în special informatice și cibernetice, sunt din ce în ce mai camuflate și compensate prin plagierea organizată în Occident, prin intermediul unor puternice rețele de spionaj. Există un alt teritoiu, însă, pe care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
firmă și pot proveni din cesiunile de imobilizări, din creșterile de capital, din împrumuturi obligatare, din credite pe termen scurt etc.; lichidități sau disponibilități potențiale. Este vorba de resurse care nu sunt la dispoziția firmei, dar pe care le poate mobiliza rapid la nevoie. Problema cea mai importantă a creșterii externe este gradul de dificultate al integrării întreprinderii absorbite în întreprinderea absorbantă. Acesta constituie principalul factor de diminuare a ratei de creștere externe a întreprinderii. Dificultatea integrării este cu atât mai
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ar fi acordat asistență militară Franței. Franța s-ar fi comportat asemănător cu Rusia dacă ultima ar fi fost invadată de Germania sau de Austria sprijinită de Germania. În cazul mobilizării forțelor Triplei Alianțe, Franța și Rusia s-ar fi mobilizat fără întârziere. În primul rând, teama de coaliții ostile a condus la formarea Triplei Alianțe. Apoi, frica de dizolvarea acesteia a determinat Germania să înceteze menținerea relațiilor prietenești cu Rusia. În cele din urmă, teama de intențiile posibile ale Puterilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pregătire totală, tot timpul. În trecut totuși, până în 1938 și 1939, chemarea la arme fie a unor clase, fie a tuturor rezerviștilor a reprezentat un important instrument al politicii de prestigiu. De exemplu, când în iulie 1914, Rusia și-a mobilizat armata, operațiune urmată de acțiuni similare din partea forțelor austriece, germane și franceze, și când Franța și Cehoslovacia și-au mobilizat armatele în septembrie 1938, iar Franța, din nou, în martie și septembrie 1939, scopul era de a le demonstra prietenilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tuturor rezerviștilor a reprezentat un important instrument al politicii de prestigiu. De exemplu, când în iulie 1914, Rusia și-a mobilizat armata, operațiune urmată de acțiuni similare din partea forțelor austriece, germane și franceze, și când Franța și Cehoslovacia și-au mobilizat armatele în septembrie 1938, iar Franța, din nou, în martie și septembrie 1939, scopul era de a le demonstra prietenilor și dușmanilor, în aceeași măsură, propria forță militară și hotărârea de a o folosi în sprijinul obiectivelor politice. Aici, prestigiul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
democratic, atunci când a realizat doar cele două echilibre despre care am discutat mai sus. Mai trebuie îndeplinită și o altă sarcină, poate cea mai dificilă. El trebuie să obțină aprobarea propriei populații pentru politicile sale externe și interne, destinate să mobilizeze elementele puterii naționale în sprijinul acestor politici. Obiectivul este dificil deoarece condițiile în care poate fi obținut asentimentul nu sunt neapărat identice cu cele în care poate reuși o strategie externă. Referindu-se în mod special la Statele Unite, Tocqueville menționa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rezultate rapide; ea va sacrifica beneficiul real de mâine avantajului aparent de astăzi. Dacă punctul de vedere al lui Tocqueville este valid, tipul de gândire necesar pentru aplicarea cu succes a politicii externe va fi opus uneori considerațiilor care-i mobilizează pe cei guvernați. O politică externă sprijinită pasionat și copleșitor de opinia publică nu este automat o strategie bună. Dimpotrivă, armonia dintre politica externă și opinia publică poate fi foarte bine atinsă cu prețul abandonării principiilor unei strategii bune în favoarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pur ideologică, separată de considerațiile materiale, este destinată eșecului; ea nu poate determina politici, ghida acțiuni, inducând în eroare prin aparența unei solidarități politice când ea de fapt lipsește. Alăturat unei reale comunități a intereselor, acest element poate întări alianța, mobilizând în sprijinul său convingeri morale și preferințe emoționale. Poate să o și slăbească însă, ascunzând natura și limitele intereselor împărtășite pe care alianța ar fi trebuit să le exemplifice; dând naștere la așteptări asupra strategiilor și acțiunilor politice, va dezamăgi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ea se va confrunta nu numai cu armata sârbă, ci și cu forța mult mai mare a Rusiei; în consecință, nu poate intra în război împotriva Serbiei fără a se asigura în fața Rusiei. Asta înseamnă că va fi forțată să mobilizeze cealaltă jumătate a armatei, deoarece nu se poate lăsa la discreția unei Rusii pregătite de război. Însă în momentul în care Austria își mobilizează armata, confruntarea cu Rusia este inevitabilă. Dar, pentru Germania, acesta este casus foederis. Dacă Germania nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război împotriva Serbiei fără a se asigura în fața Rusiei. Asta înseamnă că va fi forțată să mobilizeze cealaltă jumătate a armatei, deoarece nu se poate lăsa la discreția unei Rusii pregătite de război. Însă în momentul în care Austria își mobilizează armata, confruntarea cu Rusia este inevitabilă. Dar, pentru Germania, acesta este casus foederis. Dacă Germania nu dorește să fie necinstită și nu vrea să permită anihilarea aliatului său, din cauza superiorității rusești, trebuie să mobilizeze la rândul său. Rezultatul ar fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în momentul în care Austria își mobilizează armata, confruntarea cu Rusia este inevitabilă. Dar, pentru Germania, acesta este casus foederis. Dacă Germania nu dorește să fie necinstită și nu vrea să permită anihilarea aliatului său, din cauza superiorității rusești, trebuie să mobilizeze la rândul său. Rezultatul ar fi mobilizarea celorlalte districte militare rusești. Atunci însă, Rusia va putea spune: sunt atacată de Germania. Ea își va asigura sprijinul Franței, care, potrivit alianței, este obligată să se implice în conflict dacă aliatul său
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
invers. Adunarea Generală a ONU, în mod special, este declarată a fi „conștiința trează a lumii”3. New York Times merge atât de departe, încât afirmă, în fond, că Adunarea „are puteri de rezervă considerabile în cadrul Cartei... cel puțin în măsura în care poate mobiliza opinia internațională, care, într-o analiză finală, determină balanța internațională de putere”4. Înainte de posibila interpretare a acestor chestiuni, două întrebări foarte importante trebuie să primească un răspuns și putem găsi nenumărate afirmații și cereri similare: la ce ne referim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
naționale? Răspunsul trebuie să fie obligatoriu negativ. Istoria modernă nu a consemnat cazul vreunui guvern care să fi fost descurajat în a urma politică externă de către reacția spontană a opiniei publice supranaționale. Au existat în istoria recentă încercări de a mobiliza opinia publică internațională împotriva politicii externe a unui guvern anume - agresiunile japoneze împotriva Chinei în anii ’30, politica externă germană începând cu 1935, atacul italian împotriva Etiopiei în 1936, reprimarea de către ruși a revoluției ungare în 1956. Totuși, chiar dacă s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel de-al doilea război mondial au fost armate formate din mai bine de zece milioane de oameni. Procentul populației angrenate în serviciul militar de-a lungul diferitelor perioade ale istoriei moderne corespunde în mare cu aceste cifre absolute. A mobiliza un singur procent din populație pentru serviciul militar în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea era o sarcină uriașă, încununată rareori de succes; în medie, nu mai mult de o treime dintr-un procent din populație era mobilizată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mobiliza un singur procent din populație pentru serviciul militar în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea era o sarcină uriașă, încununată rareori de succes; în medie, nu mai mult de o treime dintr-un procent din populație era mobilizată în acea perioadă. În primul război mondial, marile puteri europene au chemat la arme 14% din populația lor. În cel de-al doilea război mondial, cifra corespunzătoare pentru principalii beligeranți era oarecum mai scăzută. Aceasta probabil că depășea 10% doar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decât descriptiv - nu că oamenii de stat se vor comporta cu necesitate rațional, ci că așa ar trebui să facă pentru a-și urmări interesele. Cu alte cuvinte, dacă decidenții vor să conteze în politica internațională, ei trebuie să-și mobilizeze rațional resursele de putere. În cuvintele lui Morgenthau (1985, p. 10), „politica externă ar trebui să fie rațională, ținând cont de scopurile sale morale și practice”. Astfel, ceea ce este deseori interpretat drept o presupunere de raționalitate este de fapt o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acceptanță între subordonați în privința scopurilor organizației și îi motivează pe oameni să‑și depășească interesele personale. În activitatea liderului transformațional, în prim‑plan apare tendința impulsionării și satisfacerii nevoii de schimbare a oamenilor. Ei oferă subordonaților noi viziuni și îi mobilizează în vederea realizării acestora. # Noul tip de lider este cel care îi face pe oameni să acționeze, care îi transformă pe discipoli în conducători și care îi poate transforma pe lideri în agenți ai schimbării (Bennis, Nanus, 2000, p. 15). # Se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
repercutează negativ asupra organizației. O asemenea „participare” devine periculoasă atunci când îi împiedică pe alții să participe autentic și mai ales atunci când se generalizează la nivelul mai multor grupuri din cadrul organizației. Organizațiile trebuie să depună eforturi nu doar pentru a-și mobiliza membrii în vederea participării, ci să lupte cu non-participarea și chiar cu ceea ce ar putea fi numit anti-participare. Abordarea multilaterală a participării Expansiunea problematicii participării în psihologia organizațional-managerială Rolul participării salariaților la viața organizațională și mai ales la procesul elaborării și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
participaționale sunt însă și mai semnificative. # Cercurile de calitate se înscriu într-un proiect socio-economic care vizează creșterea productivității și competitivității organizației dezvoltând adeziunea și implicarea membrilor săi. Acest proiect suscită o nouă strategie managerială care afirmă voința de a mobiliza capacitatea de inteligență, inventivitate și imaginație a personalului (Petit, Dubois, 1998, p. 225). # După opinia noastră, forța/tăria sau slăbiciunea cercurilor de calitatea constau în rolul și poziția lor atât în raport cu colegii, cât și cu conducerea superioară. Dacă eforturile și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determinat necesitatea de a participa, se creează un decalaj, fie în sens pozitiv (se obține mai mult decât s-a sperat și aceasta determină perseverarea în vederea autodepășirii), fie în sens negativ (se obține mai puțin decât s-a sperat, ceea ce mobilizează și mai mult pe direcția atingerii măcar a minimului sperat). În acest din urmă caz nu trebuie să excludem și posibilitatea apariției unor descurajări, fie ele și temporare. Cum însă în firea omului este de a nu se mulțumi cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Din această perspectivă, unul și același factor ar putea produce satisfacție într-o situație (sau la unele persoane) și insatisfacție în altă situație (sau la alte persoane). Spre exemplu, munca repetitivă ar putea satisface unele persoane deoarece ea nu le mobilizează în întregime, constituind doar un mijloc de a-și câștiga existența, de a câștiga bani, de a stabili contacte umane sau, dimpotrivă, ar putea produce insatisfacție altora pentru care munca reprezintă preocuparea centrală, esențială. O asemenea interpretare nu înseamnă relativizare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tot de tip negativ (frânarea producției). Probabil că rezolvarea ar veni dintr-o manipulare mai nuanțată și adecvată, totodată, a stimulilor bănești. Astfel, o ridicare a câștigului minim garantat la un dolar i-ar face pe primii muncitori să se mobilizeze mai mult, iar pe cei din a doua categorie să depășească mai mult fără teama revizuirii normelor. Iată deci că numai o primă la randament de mărime mijlocie, acceptabilă, ar putea duce la reactivarea motivației. Stimulii bănești, economici - ca activatori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prea multe detalii. În general, prin motivație se desemnează starea internă de necesitate a organismului care orientează și dirijează comportamentul în direcția satisfacerii și, deci, a înlăturării ei. Este vorba așadar de o serie de trebuințe, tendințe, dorințe, porniri care mobilizează, dinamizează și determină în ultimă instanță organismul să desfășoare astfel de comportamente care să ducă la satisfacerea lor adecvată. Totodată, starea de necesitate de care vorbim, deci starea motivațională, nu numai că stimuleză, dinamizează organismul, dar îl și direcționează spre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a trebuințelor are loc numai de jos în sus. Ne putem, însă, întreba dacă n-ar fi posibilă și acțiunea de sus în jos a satisfacerii trebuințelor?! Din moment ce prioritatea absolută o are satisfacerea trebuințelor elementare rezultă că puține persoane sunt mobilizate de satisfacerea nevoilor superioare. Or, din acest punct de vedere, Maslow intra în contradicție cu el însuși. El considera că, cu cât o trebuință se află mai sus în piramida trebuințelor, cu atât ea este mai specific umană, iar satisfacerea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi și ea influențată și predispusă la apariția conflictelor de rol intersubiective. De exemplu, dacă un subordonat își percepe șeful ca fiind permisiv, va aștepta ca acesta să fie îngăduitor cu el și, ca urmare, va absenta, nu se va mobiliza pentru realizarea corespunzătoare a îndatoririlor. Subordonatul nostru s-ar putea să fie extrem de surprins când va constata că șeful lui nu este deloc binevoitor și îngăduitor, ci, dimpotrivă, autoritar și dur. La fel, dacă un șef își percepe subordonatul ca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]