3,291 matches
-
virtuți funcționale punea însă o problemă: cum să fie inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității populare? Din această perspectivă, faimoasele politici urbane ale anilor 1960 ridică problemele modernizării democrației, probleme care rămân mereu de actualitate. Modernismul acestor politici rămâne marcat de ideologia tehnocratică a planificatorilor și organizatorilor mediului urban. Solicitată formal, participarea locuitorilor era suscitată doar în contextul preocupărilor funcționale de guvernare a unei societăți devenite prea complexă pentru a răspunde doar la comanda centrală, fără
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
voluntară"81 a producției și a populării, suscitând inițiative care să pună în valoare teritoriul. Va trebui însă să mai treacă o vreme până când această politică avea să se consacre tratării problemelor unei dezvoltări urbane care reflecta pe deplin fețele modernismului. Într-adevăr, la începuturile sale, politica de amenajare a teritoriului pe care o lansa Eugène Claudius-Petit în 1950 oferea mai mult imaginea unei politici "anti-oraș", sau cel puțin a unei întreprinderi concepute ca reacție la marile orașe și la efectele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
politica de amenajare teritorială avea să se intersecteze cu ampla politică a locuinței, ea însăși legată de progresul unui urbanism operațional, politica urbană avea să fie apreciată ca întruchipând componentele esențiale ale căutării "binelui comun". Urbanul, vector al modernizării sociale Modernismul marilor ansambluri Expresia "mari ansambluri" apare pentru prima dată în 1935, în revista L'Architecture d'aujourd'hui (Arhitectura de astăzi). Urbanistul Maurice Rotival o utilizează ca titlu al unui articol, însă nicidecum cu sensul pe care îl atribuim astăzi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât cele ale ZUP, iar implicarea investitorilor și a constructorilor celor mai pricepuți fusese sesizată încă din faza de concepție. Totuși, aceste ameliorări nu le-au făcut să scape de acuzația că sunt ori aspecte ale gigantismului urban, ori ale modernismului artificial. Dacă dezbaterea asupra formelor pe care trebuia să le ia creșterea urbană rămânea deschisă între partizanii densității urbane și adepții unei etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
privi retrospectiv situația prezentului și actele pe care le acesta le cerea. Era ceva ce părea de la sine înțeles"5. Neologism inventat de Gaston Berger într-un articol din Revue des Deux-Mondes, în 1957, prospectiva devenea, la mijlocul anilor 1960, stindardul modernismului. Forța prospectivei consta în a face ecou într-o conjunctură obnubilată de schimbare. Societatea este în același timp fascinată și îngrijorată de evoluția științei și tehnicii (puterea nucleară și informatica). Ea se îngrijora de ritmul amețitor al transformărilor (în special
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru puterea centrală, dornică să se extindă asupra ansamblului teritoriului și să uite de scăpările descentralizării 293. În viziunea primilor implicați, aleșii locali, aprecierea politicilor contractuale era totuși diferită. Sigur, cu această ocazie, ei puteau acuza statul că, sub acoperirea modernismului și democrației, procedase insidios la transferarea unor sarcini imposibile, constrângându-i să finanțeze, în numele logicii proiectului global, domenii care nu erau de competența lor până atunci. Dar cel mai adesea era un artificiu de negociere destinat să profite de derogări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
societății prin urban / 123 Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică / 125 Orientarea "anti-oraș" a politicii inițiale de amenajare a teritoriului / 125 Metropolele de echilibru: controlarea problemelor economice și sociale prin planificarea urbană / 129 Urbanul, vector al modernizării sociale / 134 Modernismul marilor ansambluri / 134 Virtuțile civilizatoare ale locuinței standard / 140 Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice / 145 Predominanța rolului statului în dominarea urbanului / 145 Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face" sau "a lăsa să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
-lea, mișcările artistice grupate sub denumirea omonimă reprezintă un fenomen al secolului al XX-lea, puternic asociat conceptului de modernitate cu care, de cele mai multe ori, se și confundă. Ca atitudine și orientare, a. reia in extremis aceeași configurație temporală a modernismului (conform căreia trecutul este reductibil la o conștiință normativă osificată și astfel sacrificat în numele ideii de progres și viitor salvator): apologia nonconformismului pe fondul unui vizionarism militant, revoluționar. Tendințele estetice ale a. iau naștere și se dezvoltă sub semnul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
implicat în mișcarea modernistă. De altfel, mulți dintre viitorii avangardiști debutează sub auspiciile simbolismului. Mai mult decât în alte literaturi europene, în spațiul românesc a existat, cu excepția momentelor de radicalitate doctrinară, o disponibilitate a a. pentru valorizarea literaturii în termenii modernismului. O atestă, bunăoară, prețuirea avangardiștilor față de Tudor Arghezi sau colaborarea permanentă cu B. Fundoianu. Concomitent s-au făcut eforturi de sincronizare cu mișcările avangardiste europene. În comparație cu romantismul și simbolismul, perioade cu defazări mai spectaculoase, a. românească se racordează mai bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai mult poetica și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă, într-un eclectism pe care l-au sancționat chiar avangardiștii. Alte două reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o atitudine mai radicală și o mai limpede angajare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Tzara (convertit la suprarealism), Max Jacob, Pierre Reverdy, Blaise Cendrars sau G. Ribemont-Dessaignes. Oricum, creația poetică de aici o ia înaintea declarațiilor de principiu. S-a vorbit mult despre particularitatea revistei „Integral” în peisajul artistic românesc prin distanțarea asumată față de modernism, prin disponibilitatea și deschiderea față de orice experiență poetică nouă. Aici apar primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
S-a vorbit mult despre particularitatea revistei „Integral” în peisajul artistic românesc prin distanțarea asumată față de modernism, prin disponibilitatea și deschiderea față de orice experiență poetică nouă. Aici apar primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-111, 174-186; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., passim; Marino, Dicționar, I, 177-224; Sașa Pană, Născut în '02, București, 1973; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 42-67, 88-89; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d'avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Ovid. S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 161-166; L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre Răileanu, „Le Rameau d’or”, 1995, 2; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Iulian Boldea, Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 186-205; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, București, 2003. C.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
porți spre „lobi de albă lume”, ca un prag spre o lume mai înaltă. Melancolia acompaniază discret abandonul, un suflu tragic se insinuează în atmosfera mistic-liturgică și moartea ia dimensiunile unui mister cosmic. Cantilenă, care este o piesă antologică a modernismului românesc și o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
teatr. Rom., III, 172-174, 482-484; Const. Ciopraga, Marginalii la poezia lui Dan Botta, CRC, 1974, 14; Crohmălniceanu, Literatura, II, 477-487; Micu, „Gândirea”, 866-876, 954-959; Valentin Silvestru, Clio și Melpomena, București, 1977, 148-150; Brădățeanu, Istoria, II, 281-286; Dima, Viziunea, 109-116; Micu, Modernismul, I, 267-268, II, 177, passim; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 263-266; Stolnicu, Printre scriitori, 128-129; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 276-285; Ceuca, Teatrologia, 138-140; Negoițescu, Ist. lit., 330-332; Ierunca, Semnul, 9-39; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 127-161
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
jumătate a secolului al XX-lea. Într-un tablou convențional, R. ar putea fi înscris în al doilea val al poeților apăruți în anii ’60, val identificat de regulă prin termenul „șaptezecism”. Poetul nu se sustrage aerului de familie: un modernism târziu, obosit cu distincție, lipsit de mari investiții energice, rafinat și calofil, uniformizând într-o dicție stinsă eterogenitatea influențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), a provocat receptivitatea criticii. Motivul ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
poeziei pure. („Poemul, ... conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
20-57; Zaciu, Cu cărțile, 229-237; Bucur, Poezie, 96-121; Regman, Noi explorări, 50-52; Grigurcu, Între critici, 79-86; Mircea Martin, Introducere în opera lui B. Fundoianu, București, 1984; Marin Bucur, B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliștile poeziei, București, 1985; Craia, Orizontul, 174-180; Micu, Modernismul, 141-147; Moraru, Ceremonia, 35-65; Manolescu, Teme, VI, 156-166; Scarlat, Ist. poeziei, III, 52-54, 67-80; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 200-211; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 272-315; Monique Jutrin, Benjamin Fondane ou Le Périple d'Ulysse, Paris, 1989; Petre Răileanu, Michel Carassou, Fundoianu/ Fondane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Mittelalters (1305-1799) sau revista Bulletin critique de littérature, d'histoire et de théologie, condusă de francezul Duchesne (1843-1922). I.2.3. Intervențiile Magisteriului în prima jumătate a secolului al XX-lea În timpul Papei Pius X (1903-1914) s-a accentuat problema modernismului 136 și au fost luate măsuri anticlericale, în Franța și Spania. Sfântul Părinte a apărat libertatea Bisericii în cadrul statului liberal 137 care uneori așa cum s-a întâmplat în Portugalia a interzis episcopilor să publice documentele pastorale 138. El a dispus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a întâmplat în Portugalia a interzis episcopilor să publice documentele pastorale 138. El a dispus înfruntarea și combaterea presei anticlericale 139, sfătuindu-i pe catolici să evite contradicțiile interne, să fie uniți și să se supună autorității episcopilor 140. Modernismul a avut la bază un concept de adevăr care accepta principiul de imanență; cu alte cuvinte, adevărul nu era un principiu constant al omului, ci se dezvolta prin intermediul acestuia, cu el și pentru el141. În esență, era o încercare de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
că Biserica a fost instituită de Cristos, afirmând că era rodul primelor comunități creștine în care începuseră să se organizeze și să se definească adevărurile esențiale ale credinței, în așteptarea venirii lui Iisus 143. Papa Pius X a acționat împotriva modernismului pentru a îndepărta pericolul umanizării religiei (lipsind-o de revelație). Din acest motiv, în septembrie 1907 a promulgat enciclica Pascendi dominici gregis, în care explica în ce consta această mișcare (din punctul său de vedere). Cu câteva luni înainte, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în ce consta această mișcare (din punctul său de vedere). Cu câteva luni înainte, în iulie, fusese promulgat decretul Lamentabili, care era o listă de 65 de propoziții condamnabile, extrase din scrierile a diverși teologi. În anii următori enciclicii, reprezentanții modernismului au fost admonestați și condamnați de autoritatea ecleziastică, deoarece continuau să-și apere poziția în cărți și articole publicate în ziare liberale influente. Unii dintre ei au abandonat atunci preoția. Sfântul Părinte a asigurat menținerea logicii doctrinare și a apărat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]