7,269 matches
-
Clădirile și trenurile Își Întindeau umbra peste șinele de cale ferată ce se intersectau Între ele. O mulțime de ciori fâlfîiau din aripi, așezându-se cârduri-cârduri pe acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de un lințoliu alb ca neaua. Chiar și omul pe care Noimann Îl confundase cu Oliver Își trăsese peste pardesiul său murdar un halat de un alb imaculat. Fâlfând deasupra pasarelei, corbul scoase un cârîit prelung, iar de pe acoperișul vagoanelor staționate În gară Îi răspunse un cor de cârituri. Temându-se să nu intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de pulbere. Iarba care năpădise pe moment trenul dispăruse și ea fără urmă. Compartimentele păreau murdare și pustii. La picioarele sale se așterne linoleumul de o culoare nedefinită, presărat de mucuri de țigări și urme de flegmă. Și totuși, praful exista și el: erau doar fire infime ce se roteau În aer... Firele se amestecau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Să fiu harnică și bună. Sfatul îl voi urmări Și răsplată voi primi.. Fata babei: Cum să spăl și să fac treabă, Cînd eu am mânuțe moi? O să-mi rup ia cea nouă Cocoțându-mă în păr. Și fântâna cea murdară, Și cuptorul cel stricat, Cu așa mâini gingașe Cum să le fi curățat? Și-apoi mă grăbesc acum Nu pot să-ntârzii pe drum. Merg s-o iau pe sora mea Acum ne vom împăca . Și-mpreună vom pleca La
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În tufăraia aceea, cea mai deasă și cel mai greu de străbătut, era totdeauna sigur că nu va fi găsit. Când se decidea să iasă la lumină, avea mâinile și fața pline de zgârieturi subțiri, mărunte, specifice și era și murdar la bot de roșul ca de sânge al fructelor acelei plante. Se și miră cum de nu-și dădea seama plângăreața de soră-sa (sau ce fel de rudă Îi va fi fost fetița aceea) că el se ascundea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alta. Lămuririle suplimentare n-au făcut nicicând fericirea cititorului. C. Pedagogul Grințu Dacă ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi Însorită. Se văd vârfurile plopilor Încă neacoperiți de frunze și se ghicește printre ei firma cândva luminoasă a hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia smulși din somn au rămas vreme Îndelungată ațintiți asupra geamului murdar și a cerului cenușiu decorat de câțiva plopi goi de frunze și de firma, ininteligibilă când nu e aprinsă, a hotelului. Apoi el s-a ridicat de pe pat (a văzut deci parcul și partea de jos a hotelului) și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-ți cumpere bătrânii tăi atâtea lucruri? Nu prea, zice băiatul, și Grințu devine dintr-o dată al fel de violent ca În momentul În care a deschis ușa: — Dreepți! Cei cinci stau În poziția ordonată, cu tălpile goale pe linoleumul murdar și zâmbesc În clipa În care Grințu apucă pătura de pe cel de al șaselea pat și o trage deoparte dintr-o singură mișcare. Pe pat, sub pătură, nu se află un om, ci mai multe haine și bagaje așezate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mult din plictiseală decât pentru a-și aminti ce oră e. Iese În fața căminului, Își băgă mâinile În buzunare și ridică umerii până lângă urechi În speranța că Îi va trece frigul. Privirea lui se plimbă cu indiferență peste curtea murdară a căminelor, peste gardul de sârmă Împletită, peste coșul cantinei prin care iese un fum subțirel, peste celelalte trei cămine, unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
explică vag, dar se pare că destul de mulțumitor pentru Grințu: — E, și ei, ca băieții! Ajuns În camera lui, Grințu descoperă brusc culorile vii ale peisajului care se vede prin fereastra acum deschisă. Înseamnă că geamurile erau Într-adevăr foarte murdare. Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu-i cunoști, nu-i mai văzuzeși Înainte. Tu, Însă, Întorceai din când În când capul pentru a distinge trăsăturile acelei femei. Vedeai de fapt numai marginea satului cu alură de mireasă În amiază și numai pe acest fond rochia murdară a femeii. Fața pe care satul și-o arată spre lume, Îți spuneai, este această margine cu grădinile Înflorite și nu, ca la oraș centrul, piața, intersecția a două drumuri mărginită de câteva clădiri chipurile mai arătoase și mai altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
umăr lângă umăr până la marginea satului. Acolo era un fel de adăpost, o colibă acoperită cu ierburi uscate și ceilalți deja se adăpostiseră sub ea. Femeia, acum destul de bătrână, care alerga lângă tine, era Îmbrăcată Într-o rochie subțire și murdară de stambă. Desigur că ploaia i-o lipise de corp și tu, abia acum, văzându-i corpul strâmb și osos, te convingeai că nu e tocmai sănătoasă la cap. Ai lăsat-o să fugă sub acoperiș cu rucsacul tău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din curte, știi cum ridica picioru? Până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vreodată va fi trimis În linia Întâi. Mai multe sute de soldați care nu se prezentaseră la apelul de seară se strânseseră În fața postului de gardă În care se refugiase căpitanul Cros; timp de o oră Îi strigară cele mai murdare Înjurături și amenințări. Pentru a-l Înfricoșa și mai tare, un exaltat trăgea din când În când focuri de revolver În aer. Pe 30 mai, la prânz, avu loc și o ședință În afara satului pentru constituirea, după modelul rușilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curții și privi bucata pătrată de cer de deasupra. La una dintre ferestrele strâmte ale bucătăriilor blocului văzu chipul unei femei bătrâne de la țară. Avea capul acoperit cu o broboadă neagră și o privire plină de tristețe fixată asupra curții murdare În care cineva se chinuia să bată un covor și mai mulți copii jucau tenis cu piciorul. Ana o văzu și ea pe femeie, dar nu zise nimic, doar Îl luă de mână pe Popescu și-l obligă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu atenție peretele dinspre curte al șurii. O mulțime de obiecte de forme și culori diferite sunt agățate În cuie bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
seara sting televizorul (Caragiale n-ar ezita să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe jumătate ascunsă de pălăria cenușie, cu un fel de rictus al gurii (zâmbet, răcnet, cuvânt sau simplă respirație?) bine pus În evidență de lumina puternică a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rictus al gurii (zâmbet, răcnet, cuvânt sau simplă respirație?) bine pus În evidență de lumina puternică a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el), o minge deja Își face apariția, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și grupul de comandă al Divizionului 2 Artilerie Ușoară. M-am găsit (din Întâmplare?) cu Oiță al lui Marin Duțea și mi-a dat un pachet de țigări și am stat mult de vorbă cu el seara am spălat cămășile murdare și am primit 39 de țigări, unt, conserve, bomboane și pâine. În ziua următoare era joi și am dat iar o roată prin Bazar de m-am plimbat. am dat o marcă pe șase pietre de scăpărat și un fitil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
-i: Îmi cureți și mie câteva nuci, să le mănânc? Dar astăzi nu se mănâncă nuci. Acestea sunt superstiții! Atunci n-ai decât să ți le cureți singură! Nu pot, mâine merg la școală și nu pot merge cu mâinile murdare. Și eu merg la școală. Dar tu te-ai murdărit deja! Știi ceva? Dacă vrei să mănânci, trebuie să plătești! Îți dau un leu pentru fiecare nucă pe care mi-o cureți. Nu poți plăti cu bani, ci cu prețul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mai ești! Parcă îmi vine să-i dau dreptate fratelui tău, poate că unii oameni într-adevăr se trag din maimuță, apoi îi întoarse spatele. Își privi mâinile și se întrebă dacă tovarășa dirigintă o va certa pentru că are mâinile murdare, dar își aminti că tovarășa învățătoare le promisese că la toamnă va fi alături de ei și asta o mai liniști puțin. Când toate nucile au fost culese și urcate în pod, ziua era pe sfârșite; musafirii se pregăteau de plecare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]