73,760 matches
-
limite. În Boccaccio planează amenințarea cu moartea și chiar Sade simte nevoia să dea încărcătură filosofică discuțiilor dintre orgii. Cartea începe cu... sfîrșitul: poliția constată moartea unui personaj cu influență, atît în vechiul cît și în noul regim, Lulu Visariuc. Moare în împrejurări misterioase, după toate posibilitățile în cadrul unui ritual al unei secte apărute după '90. După acest capitol, este reluată viața marelui dandy, Visariuc. Biografia lui este constituită mai ales dintr-o serie de accidente erotice incestuoase, care par să
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, aflând într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută printre umbre de oameni ce-și așteaptă Sfârșitul... Rostesc
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
îți creează un sentiment cel puțin bizar, acela că timpul s-a oprit. Fie că ai atins un nivel al plenitudinii fericirii, fie că, dimpotrivă ai simțit în cerul gurii, și apoi picurînd în suflet, gustul amar al durerii. "Să mori, să dormi..." spune Hamlet în celebrul monolog. Vlad Mugur a murit dormind. Pe 22 iulie, exact la o lună după avanpremiera de la Cluj cu Hamlet, exact la o lună după împlinirea vîrstei de 74 de ani. Nici prin cap nu
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
a oprit. Fie că ai atins un nivel al plenitudinii fericirii, fie că, dimpotrivă ai simțit în cerul gurii, și apoi picurînd în suflet, gustul amar al durerii. "Să mori, să dormi..." spune Hamlet în celebrul monolog. Vlad Mugur a murit dormind. Pe 22 iulie, exact la o lună după avanpremiera de la Cluj cu Hamlet, exact la o lună după împlinirea vîrstei de 74 de ani. Nici prin cap nu-mi trecea că-l văd atunci pentru ultima oară. Nici prin
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă să nu ratați intrările, pentru că în teatrul ăsta nu sînt megafoane". Vlad Mugur nu mai este. " Să mori, să dormi..."
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
degete experte, o poezie a poeziei: "creșteau cuvinte din mine. spiritul este un piept brăzdat. ce faci aici, în mijlocul parfumului. ce, ești cal de biserică, ești codex scris cu încetul. am spus un cuvînt întrupat" (ibidem). Ca și: "și atunci murii lepădat de cuvinte, nemaireușind să ies din citit, sub o religioasă ploaie" (dependența de alfabet). Ca și: "buzele ei sînt ca pulpele strugurelui iar mustul lor este semantic" (mișcarea buzelor). Ermetismului i se dedică linii plebeiene, de-o ambiguitate ce
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
iar mustul lor este semantic" (mișcarea buzelor). Ermetismului i se dedică linii plebeiene, de-o ambiguitate ce îmbină umanismul cu sfidarea, semnificative în sensul atracției exercitate de-o poetică "adversă": "am fost frate cu mallarmé. cel care nu știe să moară și de aceea se chinuie în istoria literară. cînd l-am întîlnit am spus cine e acest plămîn/ eu cred că sîntem și noi niște oameni. ce altceva. că avem și noi lacrimi, că ne pregustăm din strugurii lăsați de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
document și de propria biografie. El, Răzvan, a început-o în romanul lui de debut Viața și faptele lui Ilie Cazane. O dovadă că m-am și ne-am investit în filmul acesta e că nu l-am lăsat să moară, cum a fost amenințat de mai multe ori, în cursul realizării, dar și ulterior - calvarul continuă și în prezent. Faptul m-a costat mult. Da, cum am mai spus, am vomitat sînge la terminarea acestui film. A fost dramatic, am
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
fiu, să-i dea cozonac. Amintesc mereu că am fost orfan de război - nu-mi place deloc cînd aud asta, că aduce imediat a milog, a sărăcie, a om care... Și tatăl meu a fost orfan de război. Bunicul a murit pe front cînd tata avea opt ani și, înainte de a muri, i-a trimis, printr-un coleg, ceasul lui cu lanț drept amintire. Era tot ce i-a mai rămas tatălui meu de la tatăl lui... Eu nu-mi amintesc despre
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
de război - nu-mi place deloc cînd aud asta, că aduce imediat a milog, a sărăcie, a om care... Și tatăl meu a fost orfan de război. Bunicul a murit pe front cînd tata avea opt ani și, înainte de a muri, i-a trimis, printr-un coleg, ceasul lui cu lanț drept amintire. Era tot ce i-a mai rămas tatălui meu de la tatăl lui... Eu nu-mi amintesc despre tata decît că a venit odată, într-o vacanță, cînd eu
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
vacanță, cînd eu încă eram ținut în brațe, m-a luat să mă ridice în sus, așa cum se face cu copiii, și eu m-am emoționat inconștient și-am făcut pipi în barba lui. Aveam doi ani, cred, înainte de a muri tata. Foarte aproape. M-am speriat, probabil, nici nu știam că ăla e tata, de unde să știu eu? Cum se numea tatăl dvs.? Andrei. Andrei Naum. Familia lui venise încoace cu oile, pe jos, demult, pe cînd turcii vroiau să
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
trebuie. Pentru că e și-o mizerie de nu te poți urca în tren, că te dă jos mirosul de oaie. Mai vorbiți-mi, vă rog, despre tatăl dvs. Tata era poet. Nu l-am cunoscut, aveam doi ani cînd a murit la Mărășești. Era un poet bun. Era un om de treabă, își făcea poezia lui. A publicat? Nu a publicat, cît era în viață, numai în reviste. Dar, după moarte, i s-a publicat o carte de către Casa școalelor. Era
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pornesc și să opresc ploaia. Nu glumeam. Aveam patru ani și mă jucam cu copiii. învățasem un cuvînt: furtuna. Das Gewitter, în nemțește. Era în timpul războiului, cînd nemții ocupaseră Bucureștiul, apoi, și după ce au trecut, după ce au plecat nemții, după ce murise și tata. Eu eram foarte isteț. Adesea, pe strada mea, care nu era un lung bulevard, dormeam într-un șanț. Era iarbă pe-atunci în gropile Bucureștiului și îmi plăcea grozav. Dormeam acolo și era un cîine bătrîn care făcea
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
cel mai aspru sport este rugby-ul... Dur, foarte dur. în copilărie sau în tinerețe ați avut angoase, spaime? Cînd m-a dus mama la școala primară, mie îmi era frică de tata. Atît. Tata, despre care știam că a murit. De ce credeți că vă era frică de el? în ce fel se manifesta frica? Nu știu de ce. îmi era pur și simplu frică de el. Se întîmpla să nu mai avem pîine seara, pe înserate. Și mama mă trimitea după
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
scriu foarte frumoase poezii. Nu credea nici unul. Ziceau: Ce crezi, nu te publică nimeni. Glume din astea, și nu numai glume. Și-atunci, eu m-am ambiționat să scriu. Și scriam. Mai era unul cu veleități de poet, săracul, a murit, Iacobescu îl chema. Era de la țară, băiat de popă. Și îl țin minte din cauza comicăriei, îl țin minte cum, cu multă seriozitate, cînta cîntecul ăsta: (Cîntă.) "Frumoasa mea..." Uite, rîde de mine! (A intrat Lygia Naum.) Nu mai rîde de
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
dar atît reiese sigur din mărturisiri și din viața lor, că suprimarea completă a somnului este ambiția lor constantă. Cine știe dacă toată sfințenia nu este decît o perfecțiune în ordinea negativă! Iubesc prea mult lucrurile care se nasc și mor, pentru a mă înțelege prea bine cu ea". Dar nu numai pe sfinți îi contesta tînărul Cioran (avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a intrat chiar și ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare... Marele noroc al lui Isus este că a murit tînăr. De trăia vreo șaizeci de ani, în locul crucii scria memorii. Și astăzi suflam praful de pe un fiu al lui Dumnezeu fără noroc. Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
era felul în care încheia Tassian (pictorul Marcello) actul II din Boema, impulsul acelui gest țâșnit cu care își arunca în aer bereta odată cu valul dulce vibrat al glasului: O... tinerețe, tinerețe plină de avânt! Tot din mansarda în care murea Mimi își aduna Colline haina bătrână prin buzunarele căreia trecuseră toți filozofii și poeții. Încerca să o vândă. Două minute de muzică gravă, unul din marile roluri ale lui Nicolae Secăreanu... pe lângă Boris sau, mai târziu Tirezias, orbul care 'vede
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministerială, suveranitatea poporului", adică fraze învățate "într-un sfert de ceas și care-l ridică pe om la noi în țară, făcând de prisos orice muncă intelectuală". Clasa aceasta trăiește din munca țăranului, care "ca dorobanț moare pe câmpul de luptă, ca muncitor se spetește plătind dări". Ea face politică pe baza legilor franțuzești, în vreme ce poporul de jos "sărăcește și se stinge de mulțimea greutăților". Aparatul administrativ creat este supradimensionat, scump "și nu se potrivește cu trebuințele
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Fiica (același F mare) se fardează strident și pune o fustă de două palme numai pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații. Gena nu moare, toate femeile patriei o poartă. Telenovelele vin deci pe un teren fertil și se adresează unor largi categorii de femei, nu puține chiar cu ceva școală. Cititoarele de ieri se adaptează la noile cuceriri ale civilizației și la noile libertăți
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
se adresează unor largi categorii de femei, nu puține chiar cu ceva școală. Cititoarele de ieri se adaptează la noile cuceriri ale civilizației și la noile libertăți, asta e tot. Nu înseamnă că lumea s-ar fi prostit sau că moare cultura sau că... (altceva din serie). Iar noul an nu va schimba, cu siguranță, nimic... De Crăciun am putut vedea pe Acasă nu numai reclame care anunță finalul unor telenovele (vezi Betty) sau "marea premieră" a altora, ci și selecțiuni
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
putere, lenevia, frica, 'toate au interese în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
că-i rău pentru sănătatea mea. Eram de șase ani când am descoperit că totul este Dumnezeu...(...) Nenorocirea e că majoritatea oamenilor refuză să vadă lucrurile așa cum sunt. Nici măcar nu vor să se oprească din a se naște și a muri tot timpul. Țin neapărat să vadă mereu trupuri noi, în loc să se oprească și să rămână alături de Dumnezeu, acolo unde într-adevăr sunt fericiți.' Teddy își prevede propriul sfârșit (faptul că urma să fie împins într-o piscină golită de apă
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]