4,695 matches
-
păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vor mai trece, Iar Tara Românească poeți de seamă a dat, Din toți doar unul urcă cu suflet nepereche și simplu, Eminescu s-a chemat. Din cer a coborât cu aștrii Pe șesuri codrul a cântat, La căpătâi i-a murmurat izvorul Pe Mircea-n versuri l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se apropie și se opresc la câțiva centimetri unul față de celălalt. Ea ridică palma dreaptă în față, el copiază mișcarea. Se mișcă sincron, făcuți unul pentru celălalt. Palmele lor se ating ușor, potrivindu-se la perfecție. Melanie! șoptește el. Jacob! murmură ea. IX. Melanie, Jacob, același gând În acel moment, o lumină albăstruie ne prinse înconjurându-ne din toate părțile. Miron Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Scântei nemuritoare În urma acelor cuvinte rămase
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aproape stânjenit. Lucia, Lucia... Numele tău strălucea în mintea mea, mi se imprima peste tot. Ai râs, dar ți-ai dus repede mâna la piept. Fața ta s-a schimbat, de asemenea și a mea. S-a întâmplat ceva? am murmurat, venind mai aproape. Ai ridicat ochii spre mine, mi-ai zâmbit ca o mireasă atât de dulce, și ca un glonț te-ai prăbușit. Am împietrit. S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
observa culoare lor: erau grideschis spre albastru și mă întrebam dacă nu cumva tragedia și frica le-au șters culoarea. Părul lui blond dansa în valuri datorită brizei ce intra pe geam. Într-adevăr era frumos. Buzele i se mișcau, murmurând același lucru: Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâmbind la acele amintiri. O lacrimă mi se prelinse în treacăt printre gene și se rostogoli în jos pe obraz. Apoi un torent de lacrimi de regret și de dorință de a merge din nou la Jeffrey-Bay. Cu greu, am murmurat un: Îmi pare rău! Printre lacrimi, el zâmbi și în acel moment inima mea începu să bată mai din ce în ce mai repede... La un an după accident, ne aflam amândoi pe plaja de la Jeffrey Bay. Devenisem, nu știu cum, cei mai buni prieteni. El
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna primăvară. Atunci natura e plină de viață și întrece pe oricine și orice la frumusețe. Oare este trecătoare această
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
creștea, luna urca pe cer și apoi cobora, n-au mai fost nici cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ci tocmai să-l facă să dispară. Au privit lung, din cealaltă parte a cortului roșu, unde vinul și dulciurile rămăseseră neatinse, cum Rahela amesteca niște ierburi negre, iar Ruti bea amestecul în tăcere. Stătea nemișcată, cu ochii închiși. Zilpa murmura încet numele lui Anath vindecătoarea și al zeiței Gula, din vechime, cea care are grijă de femei la naștere, iar Rahela o îmbărbăta pe Ruti, care se dovedea foarte curajoasă cu cât trecea timpul. Când ierburile au început să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gânduri, doar ridicându-și tunicile să nu se ude. Mamele mele și-au dat jos sandalele și le-au ținut sus și au chicotit între ele pentru că era prima dată când picioarele li se vedeau atât de mult. Zilpa a murmurat un cântec dedicat fluviului în timp ce-l traversam. Cei doi gemeni s-au repezit înainte, stropindu-se prostește. Dar mie îmi era frică. Deși mă îndrăgostisem de el, vedeam bine că acolo unde apa era cea mai adâncă trecea bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-și pleca capul ca să audă ce-i spuneau cele două. Ascultam prin pânza cortului cum tata striga la demonul fluviului albastru și cum conducea o armată de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul copacilor, dar animalul se evaporase și scena era de-acum una obișnuită, ba chiar idilică: o pasăre zbura la orizont, iar copacii murmurau în briza râului. M-a trecut un fior, iar Iosif m-a strâns de mână. Fără să spunem nimic, am jurat să păstrăm secretul acelei zile. Dar fratele meu n-a mai fost la fel de atunci. Chiar din acea noapte, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fluturare ca o aripă de pasăre sub inimă. Am fost ca lovită de trăsnet de iubire pentru ființa pe care o purtam. Am început să vorbesc în șoaptă cu fiul meu nenăscut, când stăteam noaptea în pat, și să-i murmur cântecele copilăriei mele în timp ce măturam sau țeseam. Mă gândeam la copilul meu în timp ce-mi pieptănam părul, când mâncam, dimineața și seara. Visul sângeros cu Shalem a fost înlocuit de un vis vesel cu fiul lui, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femei - chiar și străine, care vorbesc într-o limbă necunoscută, invocând numele unor zeițe ciudate. Re-nefer stătea în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țin respirația când venea durerea și chiar m-a făcut un pic să râd și să suflu și eu în fața ei. Cele patru femei stăteau de vorbă peste capul meu când durerile se micșorau, iar când creșteau iar, începeau să murmure încurajări. Îmi puneau suc de fructe în gură și mă ștergeau cu prosoape parfumate delicat. Meryt îmi masa picioarele. Ochii lui Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație secretă și au murmurat aprobator. Chiar și Hatnuf s-a ridicat și s-a uitat în jur. Am cerut ulei și o piuliță și am amestecat cele mai puternice ierburi pe care le aveam: mărul lupului și o esență de cânepă, amândouă folosite pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văd azi, a zis el plin de îndoială. Dar poate că nu e momentul potrivit. M-am întors cu fața spre perete și i-am făcut semn să iasă din cameră. Am auzit-o pe Shery ieșind cu el și murmurând o explicație. Pașii lui grăbiți, depărtându-se, a fost ultimul lucru pe care l-am auzit înainte să adorm. Shery îi spusese lui Re-mose despre conversația noastră și îi repetase ultimul cuvânt pe care îl spusesem înainte să recad în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de sânge. Csákány mi-a ținut bulgărele de noroi sub deget, a așteptat să cadă cei trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria noastră. Ea povestește cum, În urmă cu două secole, sîngele a curs deja peste menhirii de la Ty Kern. Dacă nu ții seama de ea, n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu ți se fi Întîmplat ceva... N-aș suporta să te pierd... Marie alungă o Îndoială care i se strecura În suflet: s-o piardă? Într-un accident de mașină datorat unei invazii de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd iartă-mă, și se supuse cu regret. 10 Găsi apartamentul nupțial pustiu, așternuturile făcute ghem pe patul gol, deși era Încă foarte devreme. Marie nu zăbovi gîndindu-se la absența lui Christian. Judecînd după imaginea pe care i-o oferea oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a-i veni În ajutor. - Atunci dă-i busola asta lui Fersen și hai să plecăm Ea Încuviință. - S-ar zice că voi doi ați căzut la pace, nu se putu el Împiedica să nu adauge. - Tare ești prostuț, murmură ea tandră, uitîndu-se la Fersen care venea către ei. Luînd-o strîns pe Marie pe după umeri cu un gest de proprietar, Christian rezumă rapid descoperirea busolei, Încunoștiințîndu-l astfel pe polițist și Îl informă că ei doi aveau să părăsească Lands’en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mulți continentali aveau să vină să umble creanga prin Lands’en. Cu un gest brusc, Christian Își apucă sacul de voiaj și se ridică. Anne dădu iute ocol tejghelei ca să vină după el. - Nu credeam că mă va dezamăgi vreodată, murmură el dîndu-i surorii lui o sărutare scurtă pe obraz. - Mai așteaptă un pic... - Nu va veni. - Ascultă, Marie te iubește din... - Nu mai vreau să-i aud numele, i-o tăie el Îndepărtîndu-se. Marie ieși pe balconul camerei, punîndu-și haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]