4,361 matches
-
este religia majoritară în Republica Macedonia, alcătuind 64,7% din populație, marea majoritate a acestora aparținând . Diverse alte confesiuni creștine alcătuiau 0,37% din populație. Musulmanii cuprindeau 33,3% din populație; Macedonia are a cincea cea mai mare proporție de Musulmani în Europa, după Turcia (96%), Kosovo (90%), Albania (60%) și Bosnia-Herțegovina (45%). Cei mai mulți musulmani sunt etnici albanezi, turci sau romi, deși există și puțini . Restul de 1.63% nu au specificat apartenența la o religie în recensământul din 2002. În
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
acestora aparținând . Diverse alte confesiuni creștine alcătuiau 0,37% din populație. Musulmanii cuprindeau 33,3% din populație; Macedonia are a cincea cea mai mare proporție de Musulmani în Europa, după Turcia (96%), Kosovo (90%), Albania (60%) și Bosnia-Herțegovina (45%). Cei mai mulți musulmani sunt etnici albanezi, turci sau romi, deși există și puțini . Restul de 1.63% nu au specificat apartenența la o religie în recensământul din 2002. În total, la sfârșitul lui 2011 erau 1842 biserici și 580 de moschei în toată
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Piacenza și Clermont din 1095, apelul de cruciadă a fost lansat de către papa Urban al II-lea. În Conciliul de la Clermont din 1095, în cadrul sinodului, Papa Urban al II-lea a anunțat public cruciada pentru eliberarea Țării Sfinte de sub ocupația musulmanilor, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinătății și iertarea eternă a păcatelor pentru cei care vor lupta sub semnul crucii"". Răspunsul a fost pozitiv, iar papa le-a spus episcopilor să se întoarcă în parohiile lor și să obțină susținere pentru cruciadă pe
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
și mercenari nubieni conduși de guvernatorul fatimid Iftikhar ad-Dawla. După ce creștinii au năvălit peste zidurile exterioare și au intrat în oraș, aproape toți locuitorii au fost uciși în acea după-amiază, în noaptea care a urmat și a două zi dimineață. Musulmanii, evreii și chiar câțiva creștinii care mai erau în oraș au fost masacrați fără nicio deosebire. 70.000 de civili au fost măcelăriți. Mulți musulmani s-au refugiat în Moscheia Al-Aqsa, unde, în conformitate cu o însemnare din Gestă, ""...măcelul a fost
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
fost uciși în acea după-amiază, în noaptea care a urmat și a două zi dimineață. Musulmanii, evreii și chiar câțiva creștinii care mai erau în oraș au fost masacrați fără nicio deosebire. 70.000 de civili au fost măcelăriți. Mulți musulmani s-au refugiat în Moscheia Al-Aqsa, unde, în conformitate cu o însemnare din Gestă, ""...măcelul a fost așa de mare, că oamenii noștri se bălăceau în sânge până la glezne..."" După cum scria Raymond de Aguilers ""...oamenii călăreau în sânge până la genunchi și la
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
că oamenii noștri se bălăceau în sânge până la glezne..."" După cum scria Raymond de Aguilers ""...oamenii călăreau în sânge până la genunchi și la brida frâielor."" Tancred a cerut ca pradă de război cartierul templului și a oferit aici protecție celor câțiva musulmani de aici, dar nu a putut împiedică uciderea lor de camarazii săi de arme. Atrocitățile din timpul asediului Ierusalimului au rămas o pată neagră în istoria creștinismului medieval. Justificarea oferită pentru masacrarea populației orașului: "sângele necredincioșilor avea să purifice Orașul
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
dintre ele și, unindu-se, au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în mai multe rânduri. Cele două războaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciați și selgiucizi au sfârșit cu recucerirea Edessei de către musulmani. În 1145, papa a decretat Cruciada a doua că răspuns direct la pierderea Edessei. În luna martie 1146, călugărul Bernard de Clairvaux chema la război sfânt contra sarazinilor nu ca să-i convertească pe aceștia, pentru că el credea în libertatea actului
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
-se o greșeală catastrofală. Armata lor uriașă s-a retras cinci zile mai târziu, după ce au suferit pierderi teribile. Liderii cruciați s-au certat, apoi s-au despărțit și au plecat acasă. După dezastrul din cea de-a doua cruciadă, musulmanii s-au regrupat și și-au rezolvat conflictele. Sub Nur, succesorul lui Zangi, fatimizii și-au extins teritoriul . În 1169, fatimizii conduși de succesorul său, Saladin, au cucerit Egiptul. Saladin a eliminat prezența cruciadă din regiune și, în 1187, a
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Richard a continuat drumul spre Acra, unde a preluat conducerea unui asediu de proporții, forțând predarea asediaților. Apoi, a impus prevederi, printre care plata unei răscumpărări, ce a întârziat să apară. Furios, Richard a ordonat masacrarea locuitorilor orașului: 2000 de musulmani, femei, bărbați și copii. După Asediul Acrei (1189-1191), Richard și-a condus trupele spre sud, cu flota însoțindu-l de-a lungul coastei. A fost atacat de Saladin, dar a repurtat o victorie în Bătălia de la Arsuf din 1191. În
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
dar luptătorii lui fură învinși în lupta din 9 octombrie 1218. Viceregele Damascului, Al-Muazzam, fratele lui Malin al-Kamil, porunci să se distrugă toate zidurile de apărare ale Ierusalimului. Dărâmarea începu la 19 martie 1219. Al-Muazzam avea convingerea că, în curând,musulmanii vor fi constrânși să predea Ierusalimul în schimbul pozițiilor ocupate de cruciați în Egipt. El socotea că e mai bine să predea un oraș pustiu și ruinat, decât un loc întărit. Leopold al VI-lea, ducele de Austria, se reîntoarse în
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
viață s-au întors, înfrânți, în Franța. Pe patul de moarte, regele a șoptit: ""Oh Ierusalim, Ierusalim"." Cu această ultimă încercare, așa-numitele "cruciade clasice" au luat sfârșit și, astfel, rând pe rând, statele din Orient au fost recucerite de musulmani. În 1268 a fost recucerită Antiohia, în anul 1289 Tripoli, iar în anul 1291, după un asediu violent, Acra, ultimul centru de rezistență al cruciaților. Doar regatul Ciprului a rămas în mâna "latinilor" mai multă vreme, el fiind cucerit de
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
din 2010, religia joacă astăzi un rol important în viețile a doar 39% din albanezi, iar Albania este printre cele mai puțin religioase țări din lume. Un studiu efectuat în 2012 de Pew Research Center a notat că 65% din musulmanii albanezi nu se consideră membri ai vreunei denominații musulmane (suniți, șiiți, sufiți). Albanezii apar pentru prima oară în izvoarele scrise bizantine la sfârșitul secolului al XI-lea. În acest moment, ei erau deja creștinați. Islamul a apărut apoi ca religie
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
cultură și-a dezvoltat stiluri artistice, muzicale și literare proprii. Bisericile bizantine erau decorate cu mozaicuri murale și icoane. În mănăstirile europene, călugării petreceau multe ore copiind de mână cărțile, împodobind majusculele din texte și chenarele paginilor cu modele migăloase. Musulmanii se specializaseră în caligrafie și în ornamentarea clădirilor cu modele geometrice complicate. În Asia, budiștii pictau scene din viața lui Buddha. Sub dinastiile Tang și Song, chinezii au pictat și au sculptat în stiluri noi de artă peisagistică și naturalistă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
deveni ienicer). Omadele au dreptul de pășunat, de morărit și de negociat cu principatele române și cu Imperiul Austriac, beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și spre deosebire de ceilalți creștini din Imperiu, au obligația de a furniza ostași, veșminte și merinde trupelor otomane, trupele vlahe fiind folosite în repetate acțiuni militare turcești. În secolele 17-18 încă mai exista o populație românească în regiunea mărginită de Pozega
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
naturale) ce i-au determinat pe oameni să se deplaseze, dar acestea s-au schimbat odată cu intervenția sedentarismului în viața oamenilor. În Egiptul Antic și în alte culturi vechi de pe toate continentele existau, deja, pelerinaje la templele divinităților (ex: pelerinajul musulmanilor la Mekka/Mecca numit Hadsch sau întâlnirea hindușilor pentru baia rituală în Gange). Alte motive de a călători au fost comerțul extern și menținerea relațiilor politice și economice cu coloniile sau cu alte ținuturi dependente. Încă din vremea romanilor existau
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
sfârșitul anului 2008, mai putin de o treime (112000) au fost catolici, chiar mai puțin (97000) au fost reformate și de departe cel mai mare grup cu cei 157 de mii nu este cu nici una din cele 2 confesiuni (ex. musulmanii). Zürich este un important centru financiar global. Greater Zürich Area este centrul economic din Elveția și casa unui număr mare de companii internaționale. De departe cel mai important sector din economia Zürich este industria de servicii, care are aproape patru
Zürich () [Corola-website/Science/297491_a_298820]
-
niciun grup etnic sau religios n-ar putea pretinde o majoritate absolută a populației. Conform recensământului Otoman din 1911, grecii au fost cea mai mare populație creștină din vilaiet, cu 740.000 greci, 517.000 bulgari și 1.061.000 musulmani în vilaietele Selanik (Salonic) și Manastir. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că baza de recensământ Otoman a fost sistemul “millet”. Oamenii au fost atribuiți unei etnii în funcție de religia de care aparțineau. Deci, toți musulmanii au fost clasificați ca fiind
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
bulgari și 1.061.000 musulmani în vilaietele Selanik (Salonic) și Manastir. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că baza de recensământ Otoman a fost sistemul “millet”. Oamenii au fost atribuiți unei etnii în funcție de religia de care aparțineau. Deci, toți musulmanii au fost clasificați ca fiind turci, toți membrii din Biserica Ortodoxă ca greci, deși aceasta a cuprins majoritatea amplă a aromânilor și un anumit număr de macedoneni slavi, în timp ce restul a fost împărțit între Bisericile Ortodoxe sârbe și bulgare. (A
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
și bulgare. (A se vedea de asemenea "comunitatea evreiască" de mai jos). Dar registrul otoman fiscal de la Bedel-I Askeriye din 1873, spune că vilaietul Manastir a avut aproximativ 150.000 de oameni din Bulgaria (capi de familie), 40.000 de musulmani și numai 700 de greci. Datele otomane ale populației din 1901 numără 566.000 de slavi, 363.000 de turci și 260.000 de greci din vilaietele Salonic și Manastir.. În 1894, Manastir a fost legat de Selanik cu trenul
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
cât și Banatului (Borcea, Ofcea, Krnjača, Glogonjski Riț, Jabučki Riț). Conform recensământului din 2002, principalele grupuri etnice din Belgrad sunt: sârbii (1.417.187), iugoslavii (22.161), muntenegrenii (21.190), romii (19.191), croații (10.381), macedonenii (8.372), și musulmanii (că etnie) (4.617). Sondaje mai recente, din 2007, au arătat că populația Belgradului a crescut cu 400.000 de locuitori în doar cinci ani de la ultimul recensământ oficial. Până pe 2 august 2008, Institutul de Informații și Statistici din oraș
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
emigranți din Orientul Mijlociu. Deși există mai multe comunități religioase istorice în Belgrad, compoziția religioasă a orașului este relativ omogena. Comunitatea ortodoxă sârbă este de departe cea mai mare, cu 1.429.170 de credincioși. Există, de asemenea, 20.366 de musulmani, 16.035 de creștini romano-catolici și 3.796 de protestanți. Există și o comunitate evreiască semnificativă, însă, datorită ocupației naziste și a emigrării ulterioare în Israel, numărul lor a scăzut la doar 415. Belgrad este orașul cel mai dezvoltat din
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
fost capitală, până ce Maurii au cucerit Iberia în secolul alVIII-lea. Sub Califatul din Cordoba, Toledo s-a bucurat de o epocă de aur. Această perioadă extinsă este cunoscută sub numele de La Convivencia, adică de coexistența unor evrei, creștini și musulmani. Sub conducerea arabă, Toledo a fost numit Tulaytulah (în arabă : طليطلة). Pe 25 mai 1085 Alfonso VII din Castilla a recucerit Toledo și a stabilit un control personal asupra orașului mauritan care a fost ca un tribut și a reprezentat
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
Taifa care guverna regatul. Un acord de capitulare care garanta securitatea și bunurile materiale ale populației musulmane. Noul rege a dat drepturi minorităților: mozarabilor (Toledo era un important centru mozarab cu liturghie proprie, hispană-mozarabă, care încă se practica), drepturi pentru musulmani și evrei. După cucerirea orașului, a început o peroadă de înflorire: culturală, socială și politică. Școala de traducători din Toledo a cunoscut o mare splendoare între secolele XII și XIII, cât și operele de artă civile și religioase, care au
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și asociațiilor culturale. Toledo a ajuns la apogeu în epoca de califat islamic. Istoricul P. de Gayangos scrie: Oamenii de știință musulmani din această epocă nu au fost întrecuți în lume. Poate că în rândul lor au fost mai eroice fapte din Toledo. . Vechiul oraș este situat pe un vârf de munte cu 150 de grade vedere, înconjurat pe trei laturi de
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
dat un ordin de decrete a Consiliului din Trent; și ultimul consiliu care a avut loc la Toledo, 1582-1583, a fost ghidat în detaliu de către Philip II. Toledo a fost renumit pentru toleranță religioasă și a avut mari comunități de musulmani și evrei, până când au fost expulzați din Spania în 1492 (evreii) și 1502 (musulmanii). Orașul de azi conține monumente religioase în Sinagoga de Santa Maria la Blanca, la Sinagoga del Tránsito, Moscheea de Cristo de la Luz și Biserica San Sebastián
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]