6,914 matches
-
că experiențele muzicale timpurii ale lui Mozart au implicat cunoașterea lucrărilor altora și, probabil, folosirea lucrărilor predecesorilor ca model de rezolvare a anumitor probleme componistice. Această activitate ar putea fi apreciată ca exersare deliberată, efectuată sub îndrumarea tatălui lui Mozart, muzician destul de cunoscut, care poate fi considerat profesor-maestru. În plus, deoarece Mozart era și pianist, a interpretat, probabil, aceste lucrări în concerte, ajungând să le cunoască și mai bine. Un tipar similar apare în ceea ce privește simfoniile compuse de Mozart. Prima lui simfonie
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cele mai bune solouri ale lui Parker sunt alcătuite din aceste formule, dintre care unele se pot repeta la fiecare opt sau nouă măsuri. Formulele lui Parker au fost acumulate în mai multe feluri. Unele pot fi identificate în interpretările muzicienilor din generația swing precedentă, pe care Parker îi cunoștea foarte bine. În cabina lui de la clubul de noapte, în pauza dintre aparițiile pe scenă, a fost auzit cel puțin o dată cântând din memorie un solo al lui Lester Young, un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fi folosite pentru a produce improvizații. Johnson-Laird pornește de la faptul că interpreții de jazz încep prin a imita creațiile altora. În analiza lui Johnson-Laird, un aspect esențial al evoluției unui interpret de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz nu este posibilă reluarea. După părerea lui Johnson-Laird, această capacitate implică extragerea de către muzician a principiilor improvizației din modelele pe care le-a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de jazz este faptul că, pe baza acestei imitații, muzicianul trebuie să-și dezvolte o capacitate de improvizație care să funcționeze eficient atunci când cântă, deoarece în jazz nu este posibilă reluarea. După părerea lui Johnson-Laird, această capacitate implică extragerea de către muzician a principiilor improvizației din modelele pe care le-a integrat. Principiile sunt folosite pentru a alege notele care trebuie să fie cântate într-un anumit punct al interpretării, în funcție, pe de o parte, de structura armonică a bucății rspective
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creată de Lennon în martie 1957, când avea 17 ani, la puțin timp după ce a primit prima lui chitară. Lennon învățase puțină muzică de la mama lui. În iulie, McCartney i-a văzut cântând la un bal. Tatăl lui McCartney era muzician, iar Paul învățase să cânte la trompetă și la chitară. După bal, s-a întâlnit cu membrii trupei și le-a cântat. Le-a arătat și cum să acordeze o chitară, lucru pe care băieții din Quarry Men încă nu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rhythm and blues, country și western, rockabilly și rock and roll. Membrii formației Beatles, la fel ca Mozart și ca interpreții de jazz, erau cantautori. În momentul în care Lennon și McCartney au început să compună erau totuși destul de puțini muzicieni pop care își compuneau singuri cântecele. Elvis Presley, unul dintre primii lor idoli, nu a făcut aceasta, însă Buddy Holly, Chuck Berry și Little Richard, alți preferați de-ai lor, se numărau printre cei care o făceau. Nu există informații
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de știință 39 14 175 Scriitori (în afară de ficțiune) 43 15 170 Conducători religioși 23 8 170 Scriitori (ficțiune) 52 18 165 Oameni de stat revoluționari 9 3 165 Oameni de stat și politicieni 43 15 165 Artiști 13 5 160 Muzicieni 11 4 160 Militari 27 10 140 Total 282 100 Media: 165 Tabelul 13.2 Persoane alese din setul de informații al lui Cox (1926) Numele Gadul de celebritate al lui Cattell Valoarea corectată a IQ-ului Napoleon Bonaparte 1
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
să le pot arăta toate meritele. Talentul sau capacitatea înnăscută se referă la faptul că este mai ușor să fii creativ dacă te-ai născut cu o înzestrare fizică adecvată, care te ajută să stăpânești tehnicile din domeniul respectiv. Marii muzicieni par să fie încă din primii ani de viață neobișnuit de sensibili la sunete, iar artiștii plastici se arată sensibili la culori, lumină și forme înainte de a începe să se ocupe de meseria lor. Dacă extindem definiția creativității la domenii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în primul rând, importanța domeniului: Prin urmare, pentru a gândi original, ai nevoie de trei lucruri. În primul rând, ai nevoie de o imensă cantitate de informații - o uriașă bază de date, dacă vrei un termen la modă. Dacă ești muzician, trebuie să știi o mulțime de lucruri despre muzică, adică să fi ascultat muzică, să ții minte muzică, să poți repeta un cântec, la nevoie. Cu alte cuvinte, dacă te-ai născut pe o insulă pustie și n-ai ascultat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
primii săi cincizeci de chimiști, pe primii săi cincizeci de fiziologi, pe primii săi cincizeci de matematicieni, pe primii săi cincizeci de poeți, pe primii săi cincizeci de pictori, pe primii săi cincizeci de sculptori, pe primii săi cincizeci de muzicieni, pe primii săi cincizeci de literați; pe primii săi cincizeci de mecanici, pe primii săi cincizeci de ingineri civili și militari, pe primii săi cincizeci de arhitecți, pe primii săi cincizeci de medici, pe primii săi cincizeci de chirurgi, pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nume datorită calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. în schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu este acela de a elimina temerile, de a reduce tulburările, așa că ea nu prezintă niciun interes în economia epicuriană de început. în Grădină nu vom avea muzicieni... în mod straniu, Epicur li se alătură lui Pitagora și lui Platon în maniera lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale unei conștiințe artistice de o rară și pură profesionalitate; vezi interviurile acordate lui Adrian Păunescu și Florin Mugur și, de asemenea, nu puține pasagii din Imposibila întoarcere.) Se poate afirma că Marin Preda are, în arta literară, ceea ce la muzicieni se numește o „ureche absolută.” Ceea ce e interesant în cazul scrierilor de debut ale lui Preda este similitudinea de atitudine tehnică, de metodă, cu proza modernă americană, care, la acea epocă, nu devenise încă un teritoriu prea mult parcurs de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
supliment, în afara programului, Dunărea albastră. Am întâlnit în zilele următoare persoane cu înalt și grijuliu nivel estetic care se arătau indignate de jignirea adusă publicului românesc: „Dunărea albastră?! Dar ce suntem noi? Țară subdezvoltată?” Eu socoteam, din contra, că gestul muzicienilor a fost de o grație superbă: specimenul suprem al valsului vienez, executat sub bagheta primului șef de orchestră din lume de către formația cea mai calificată pentru aceasta: ce poate fi mai absolut? Dar supărarea esteților noștri vine dintr-o concepție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a aflat de la cineva al cărui nivel estetic avea o altitudine recunoscută că Chopin e un mare muzician; atunci a căzut pe gânduri și, cum ar veni, l-a reconsiderat. Văd pe câte unii, tot așa, „ființe spiritualizate”, cum ascultă pe Bach (și nu suportă altceva, decât cel mult preclasici sau serialism; eventual aleatorism); cu mâna la cap
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În această nișă temporală extensibilă Îi oferă ocazia, Într-o seară În care Rita merge la o petrecere cu dans - sau În care, ea se duce, prin definiție, În fiecare seară - să-și facă apariția În orchestră În rolul unui muzician de jazz. Invers construit decât celelalte exemple ale noastre, Ziua cârtiței prezintă, cu ajutorul unui dispozitiv narativ complex, o fantezie de desăvârșire și de transparență, punând În scenă doi oameni care vorbesc fără să riște despre cărțile lor, și deci despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cele patru specializări. SISTEMUL CORTICAL (GÂNDIREA) MOD DE FUNCȚIONARE STÂNG CORTICAL STÂNG • logic • analitic • matematic • tehnic • raționament CORTICAL DREPT • creator • spirit sintetic • spirit artistic • globalizare • conceptualizare MOD DE FUNCȚIONARE DREPT • controlat • conservator • planificare • organizat • administrație LIMBIC STÂNG • contacte umane • emotiv • muzician • spiritualist • exprimare LIMBIC DREPT SISTEMUL LIMBIC (EMOȚIILE) Fig. 1. Modelul lui Ned Herrmann (1982) Limbicul stâng are aparent o influență preponderentă atunci când creierul stâng este dominant, cel care planifică, organizează, structurează, controlează. Limbicul drept este sursa activității emoționale și afective
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fișier, fereastră, program, document ș.a.: „Pentru executarea operațiunilor de bază este indiscutabilă pregătirea unui dosar-sistem. Conținutul acestui dosar-sistem cuprinde patru elemente opuse, două câte două. Întâi, perechea Spiru și Caliopi Orheianu, părinți, apoi perechea Theodor Orheianu (fiul, teolog, legiuitor, poet, muzician, călător și ostaș) - Olimpia Orheianu (născută Rădescu), soție.” Identitatea personajului este distorsionată prin multiplicare („personajele principale sunt în număr de două: Theodor Orheianu și Theodor Orheianu”), ceea ce duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
obținut licența în drept la Universitatea din Iași. A condus corul bisericesc „Sf. Isac“ din Sankt-Petersburg (1871), corul Mitropolitan din Iași (1876-1903) și Conservatorul din Iași (19001903). Vezi Predescu, Enciclopedia Cugetarea, p. 582; A. Golea, M. Vignal, Dicționar de mari muzicieni, București, 2000, p. 336. • Născut în 1865 în Ciripcău (Soroca). A absolvit liceul la Chișinău (1884) și Facultatea de Drept a Universității din Iași (1895). În 1901 a fost numit profesor suplinitor la Catedra de Drept Administrativ și Constituțional a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în continuare la publicații ale elevilor, precum și la Radiodifuziunea Română, cu poemul dramatic Din durerile neamului. A scris scenarii și a tradus librete de operă. În arhiva poetei, se păstrează, de asemenea, eseuri, nuvele fantastice și o bogată corespondență cu muzicieni și scriitori. Editorial, debutează cu volumul de versuri Viorile primăverii, în 1942, cartea având pe copertă mențiunea, „Mariana Șerban, clasa VIII A, Liceul «Regina Maria», București”. Celelalte cărți i-au apărut postum. Primul volum poartă, firește, amprenta vârstei adolescentine. Cele
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
Florin Popa-Micșan, Un român la Londra, „Dimineața”, 1990, 205; Miron Grindea-80, RCM, 1992, 745; Vanessa L. Davies, „Adam International Review” (1941-1991). A Short Publishing History, Londra, 1992; Mircea Popa, George Enescu în memoriile Marucăi Cantacuzino, LCF, 1998, 12; Viorel Cosma, Muzicieni din România, III, București, 2000, 255-256; Manolescu, Enciclopedia, 368. V.D.
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
847-848, Ist. lit. (1982), 933; Nicolae Manolescu, Poezia română modernă de la George Bacovia la Emil Botta, I, București, 1968, 199-202; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 74-76; Ion Bălu, Metamorfozele poeziei moderne, APF, 1996, 9; Dicț. scriit. rom., II, 481-482; Viorel Cosma, Muzicieni din România, București, 2001, 22. N.Bc.
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
de avangardă, Manuel de Diéguez, Moștenirea lui Pascal în opera lui Cioran. O serie de studii este dedicată artelor plastice: Al. Busuioceanu, Pictorul Andreescu în Franța, C. L. Popovici, Arta abstractă română de la Brâncuși până în zilele noastre. Studiile despre marii muzicieni români sunt bine reprezentate: Jacques Chailley, Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Bernard Gavoty, George Enescu. Dintre recenzii, poate fi citat comentariul lui Petre Șt. Năsturel la ediția de poezii din Lucian Blaga în versiunea Rosei Del Conte. M.Dr.
REVUE DES ÉTUDES ROUMAINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
rubrică „Cișmigiul cu sticleți”, în care Neagu Rădulescu „recenzează” prin admirabile desene umoristice cărțile unor cunoscuți scriitori. Gust, pricepere și mobilitate spirituală arată și rubricile speciale rezervate celorlalte arte: Virgil Gheorghiu susține comentariul muzical, scriind despre spectacole și despre mari muzicieni, N. Carandino și Traian Șelmaru urmăresc viața teatrală, George Nichita și Ion Zurescu dau cronici și eseuri despre artele plastice, iar un Kean și Victor Iliu asigură cronica cinematografică. Toate acestea alcătuiesc un sumar extrem de generos, care face din R.l.
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]