KorAP: Find »[drukola/base=nasture & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...150 >

3,734 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

adună înăuntrul meu. Am muncit de mi-au sărit capacele, am avut o zi de naștere ca și cum nici n-ar fi fost, îmi simt oboseala în tot corpul, și sunt hămesită... și acum baba asta îmi spune să cos un nasture ? — Nu e nici un păcat, îi zic tăioasă. — Cum zici tu, draga mea, spune doamna Farley pe un ton împăciuitor, și traversează holul spre apartamentul ei. Nu știu de ce, asta mă provoacă și mai tare. — De ce-ar fi un păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un ton împăciuitor, și traversează holul spre apartamentul ei. Nu știu de ce, asta mă provoacă și mai tare. — De ce-ar fi un păcat ? o întreb, ieșind după ea. De ce ? OK, poate că habar n-am cum se coase un nasture. Însă pot să restructurez complet un contract financiar al unei corporații și să-i economisesc clientului meu treizeci de milioane de lire. Asta știu să fac. Doamna Farley mă privește din ușa ei. Și nu cred că mă înșel, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
părul. — Ăă... nu ! Nimic ! În clipa în care apare în ușă, îmi trag un zâmbet profesionist. Tocmai... am pus niște rufe la spălat. — Bravo. Îmi întinde o cămașă cu dungi. Dacă ești drăguță, te rog să-i coși domnului Geiger nasturele care i-a căzut... — Sigur că da ! Iau cămașa înghițind în sec. — Și iată și lista cu îndatoririle tale ! Îmi întinde o foaie de hârtie. Nu e completă, dar cred că pentru început ajunge... În clipa în care privirea îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
M-am uitat în ziarul local și am găsit o soluție și la chestia asta. O fată din sat o să vină să ia rufele, o să le calce până dimineață pentru suma de trei lire o cămașă și o să-i coasă nasturele lui Eddie. Până acum, slujba asta m-a costat aproape o mie de lire. Și nu e nici măcar ora prânzului. 11.42 Totul merge ca pe roate. Am băgat aspiratorul și mă-nțeleg foarte bine cu el... Shit. Ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
folosesc mașina de spălat, recunosc într-un final. — O să ne ocupăm și de asta. Încuviințează din cap. O să vin eu pe la tine într-o zi când sunt ei plecați si-o să mă uit la ea. Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mașina de spălat, recunosc într-un final. — O să ne ocupăm și de asta. Încuviințează din cap. O să vin eu pe la tine într-o zi când sunt ei plecați si-o să mă uit la ea. Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe ea, încă mestecând. Știi să tivești un material ? — Ăă... — Tivit. Scrie mai departe. La călcat te pricepi ? Ridică privirea, brusc alertată. Nu se poate să nu fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă un buton de pe fier și sare un jet de aburi. Întotdeauna să verifici dacă e apă aici înăuntru... Nathaniel ! Aștept ! Prin abur, îl văd pe Nathaniel descheindu-se încet la nasturii cămășii. Apuc să zăresc o porțiune de piele bronzată și-mi cobor grăbită privirea. Hai să nu ne comportăm ca niște adolescenți. Își dă jos cămașa. Ce mare lucru ? Îi aruncă mamei lui cămașa, iar ea o prinde cu gesturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
m-ajute, gândurile astea mă bagă și mai tare în ceață. Pe la ora nouă cobor grăbită scările în capot și-i găsesc pe Eddie și pe Trish în hol, puși la patru ace. Eddie are pe el un blazer cu nasturi aurii strălucitori, iar Trish un costum alb de mătase cu ape, și cel mai mare corsaj de trandafiri artificiali roșii pe care l-am văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
strălucitori, iar Trish un costum alb de mătase cu ape, și cel mai mare corsaj de trandafiri artificiali roșii pe care l-am văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia la nasturii jachetei. În cele din urmă reușește să bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și cel mai mare corsaj de trandafiri artificiali roșii pe care l-am văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia la nasturii jachetei. În cele din urmă reușește să bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă cu mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă cu mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât de blând pot, adică nu prea tare, având în vedere ce țeapăn e materialul. Când termin, face un pas înapoi și se privește din nou, cu un aer de ușoară nemulțumire, aranjându-și bluza de mătase. — Spune-mi, Samantha, aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

nu! zic râzând, de parcă ideea ar fi ridicolă. Păi. Bine. Atunci o să... mă schimb în altceva. Mă întorc iar la valijoara mea, o deschid, o desfac și mă uit la buretele meu de baie. Ce mă fac? Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata?“ OK. Se cere un plan de acțiune radical. — Luke... m‑am răzgândit, spun, și‑mi închid valiza. Hai să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tot ce vrem să facem e să ne dezbrăcăm unul pe celălalt? Pe chipul lui Luke se desenează încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o fi fost în capul meu. Slavă Domnului! mă gândesc ușurată, în clipa în care el începe să‑mi desfacă topul. E perfect. E exact ce... Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă nu are curajul s‑o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă face să tresar. — Da, sunt destul de sigur că l‑au văzut. Se luptă cu ultimul nasture al cămășii. Brusc, iritat, trage de cămașă, și o rupe. — Luke, zic neajutorată. Îmi... îmi pare așa de rău. Nu știu ce pot face. Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717

850 de euro. De acord, spune Lionel. Plătesc cash, nu vreau factură, dar vreau 30% discount, o cămașă de mătase, o cravată și o batistă, albe - cadou. Batem palma? Directorul își slăbește nodul de la cravată și se descheie la un nasture. Se hotărăște să accepte propunerea lui Lionel și să pună diferența din buzunarul propriu. Cu o voce sugrumată, spune: — De acord. Lionel plătește cash și lasă o carte de vizită cu adresa unde să-i fie trimise cumpărăturile. Roagă să

Funeralii fericite! by Adrian Lustig (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

sutien. Se apleca peste registru, aranja pixurile și abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să apuce clipa, într-o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]