4,047 matches
-
râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-a mai păstrat din război sau din timpul vieții în lagăr, în afara unor episoade care, înmănunchiate în anecdote ori ca povești adevărate, vor să rămână variabile? La început, neîncrederea, când fotografiile alb-negru m-au speriat, apoi amuțirea. Pe deasupra, lecțiile pe care mi le-au transmis frica și foamea. Și, mulțumită cursului de gătit fără accesorii - în măsura în care se face abstracție de tablă și de cretă - pot să-mi închipui lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care aduce fericirea precum camaradul meu Joseph. „ăsta se trăgea, dacă-mi aduc eu bine aminte, din zona Altötting.“ Neîncrederea ei sporea: „Adevărat? Sună exagerat, exact ca una dintre poveștile tale!“. Eu am spus: „Deci, dacă nu te interesează viața mea sub cerul Bavariei...“ La care ea: „Hai, povestește...“ Eu am făcut loc, ca să devin mai credibil, unei doze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ajung artist și celebru, el episcop și chiar mai mult, dracul știe ce. Și, jucând, ne făceam că și schimbul de roluri ne-ar fi fost cu putință.“ Se poate ca, în fața surorii mele care mă iubea cu o neîncredere constantă, să fi exagerat puțin atunci când am mărturisit că Joseph și cu mine, confruntându-ne cu cerul tăcut și plin de stele de deasupra noastră, dincolo de care el știa adresa exactă a locuinței cerești, eu însă nu vedeam căscându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmbătrânim, și e păcat că am avut doar curajul de a ne zâmbi, uneori, pe stradă, de a ne spune cuvinte în care nu credeam. Totul este, în esență, de natura cercului. Tot ce am făcut are ca rădăcină singurătatea, neîncrederea în oameni. În oamenii care suntem, în lumină, dincolo de oboseală, de crispare, de gânduri. Treapta a XV-a Drumuri Acum am înțeles: La viață nu poți ajunge decât trăind. La filosofie nu poți ajunge decât filosofând La Dumnezeu nu poți
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
și mă roagă să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată după prinderea iedului, rătăcise, nimeni nu putea ști pe unde, trist și cu capul în pămînt, ca un mare nedreptățit. Și, la urma urmei, ce vină avea oare Napoleon? Dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în vocea sa o ușoară neîncredere în reușita deplină a expediției visată de el, lăsați-mă să vă zic ce cred eu, iar voi n-aveți decît să faceți ce vreți... Dar țineți minte ce vă spun acum: eu de urcat acolo tot mă urc, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
povestea credi bilă și, ca urmare, viabilă, asemeni peștelui proaspăt căruia chiar acum i se scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue într-un glo rios neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului bej îl acoperă până la jumătatea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
această tendință se manifestă azi În alte moduri. Pornirea de a lupta, de a ataca, se manifestă prin curaj, Încredere În forțele proprii, abordarea unor obiective Îndrăznețe, insistența În urmărirea scopului, etc. Dimpotrivă, tendința de a fugi, se manifestă prin neîncredere În sine, abandonarea scopului atunci cînd se află În fața unui eșec, fuga de răspundere, etc. De fapt În literatura de specialitate, cele două tendințe, de atac și fugă, au denumiri specifice: oamenii care manifestă curaj În ceea ce fac, care Încearcă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
totuși renunță. Sau alții, care deși Își doresc ceva, nici măcar nu Încearcă să obțină, presupunînd din capul locului că nu vor reuși. De ce oare procedează așa? Ce să zic... poate că n-au Încredere În ei... Dar de unde vine atunci neîncrederea În el, la un om care nici măcar nu vrea să Încerce să se convingă dacă va reuși sau nu? Se citea pe fața lui Dragoș că de data asta se simțea oarecum În Încurcătură. Și a recunoscut fără reținere: Una
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei, sau cei ce bat la porțile sfințeniei au alungat îndoiala și neîncrederea. În rest, cu toții ca și el. O debandadă umană între absurditate și crez. Asta cauți și tu, tinere, o pasiune care să te ierte. Dar tînărul V. și-a găsit chemarea. Destinul omului petrecînd nenorocirea precum Oedip; aruncînd-o odată cu ochii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spus David. "Atunci, iarăși nu voi fi acolo. Poate nici nu trebuie să fiu acolo." Schneiderhahn a făcut o pauză. "Dar cum stau lucrurile cu voi, băieți?" David și-a ridicat o sprînceană. Eu am privit spre gazda noastră cu neîncredere. Într-un an, de cînd îl știam, nu-l auzisem niciodată făcînd o glumă. Dar ce știam despre el? Nu știam nimic despre Schneiderhahn. Nimic despre afacerile lui, nimic despre călătoriile lui, nimic despre cărțile înșirate de-a lungul pereților
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să apreciez după antrenamente: curba voastră urcă. Între timp" o mișcare bruscă, orizontală, cu aceeași mînă "performanța celorlalți s-a aplatizat. Nu mai fac nici un progres." În cele din urmă, un gest indulgent cu amîndouă brațele. "Fără planuri, fără progres." Neîncrederea tot nu dispăruse de pe fața lui David și zîmbetul îi juca încă pe buze. Așadar credeți că sîntem mai puternici decît..." Și a menționat numele unor binecunoscuți campioni. "Nu încă", a răspuns Schneiderhahn. Dar mai avem trei săptămîni. În limba
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Imaginați vă că, atunci cand spălați fructele sau legumele, apa care curge peste ele devine lumină care curăță orice impuritate. Evident că vor exista ,,sabotori” care vor Încerca să vă Împiedice să realizați aceste purificări de lumină. Aceștia vor fi teama, neîncrederea și orgoliul. Unii nu vor avea Încredere În aceste informații și le vor cataloga ca fiind nesăbuite. Unii se vor teme și vor pune la Îndoială capacitatea lor de a primi Matricea și de a lucra la purificarea alimentelor sau
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
reascultați sau să recitiți informațiile transmise anterior, pentru că răspunsul fundamental la toate problemele cu care voi vă confruntați aici, acum este cel al iubirii și al luminii. Este greu. Știm că pentru voi va fi foarte greu să renunțați la neîncredere, teamă, dubii și să acceptați că există o cale atât de simplă, firească, dreaptă și rapidă pentru Împlinire, pentru că de multe ori ați ales calea complicată și Întortocheată. Voi În esență sunteți tot voi, părinții voștri, strămoșii voștri sunteți tot
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
câteva zile de umblătură, de întrebări și căutări s-a întors acasă cu vreo douăzeci de ouă. - Poftim, ți-am adus ce-ai poruncit! Tușa Vasilica s-a uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi pe un ton mieros i-a spus: - Geluțule, puiule, tu puneai și mai înainte cloști pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
notează autorul. Odiseea apostolească începe în Priponeștiul natal, satul ce trecuse greu prin încercările războiului și ale foametei. Și în lumea liniștită a satului, influența nefastă a Răsăritului se strecoară insidios, ca un duh al instigării unora împotriva altora, al neîncrederii. Și în școală, nedreptăți, nechemați aduși la catedră. Doar că omul sfințește locul: și soții Mânăstireanu «ridică» la propriu și la figurat școala din Căuești. Încep presiunile și persecuțiile politice, delațiunile și privațiunile în toată această lungă iarnă a vrajbei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
economice, ceea ce îi și făcea vulnerabili alcoolului, lenei, dar și carierismului și atașamentului orb față de noii lor stăpâni, spre folosul personal. Prețuiți cum nu fuseseră până atunci, sforarii și chilipirgiii probau un devotament vinovat noului regim. Cum acel duh al neîncrederii în oameni funcționa la maxim, iar cei care slujeau puterea se străduiau să merite încrederea de care se bucurau, fiind în stare de orice nemernicie, mijloacele nu se lăsau așteptate și erau folosite. Am fost nevoit, firește, să lucrez cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai departe: „Prefer să nu fiu iubită de nimeni, decât să fiu dorită ca instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu voi realiza nimic. (Cât pesimism și neîncredere în forțele proprii). Mi-am rezervat timpul pentru suferință și plâns. Mi-e ciudă pe ziua în care m-am născut prematur (31 mai) și cred că, dacă mă nășteam în termen, aș fi fost calmă, liniștită, răbdătoare și... eram
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și a pornit să are și să semene un lot de o jumătate de hectar din apropierea satului. Era un pământ puțin nisipos, fierul plugului mușca spornic brazde care încorporau sămânța în speranța unui rod pe măsură. Unii gospodari comentau cu neîncredere gestul tatei de a semăna la acea dată, dar condițiile noului an agricol au făcut în așa fel încât cel mai frumos grâu să fie cel semănat în acea zi de decembrie 1939. Între orele 17 și 19 am revăzut
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între ei. — De ce vrei să pleci? — Dacă aș rămâne ar fi doar pentru câteva zile, până când ai să simți din nou că printre toate promisiunile apar gesturile de teamă și neîncredere. — Încă mai poți întoarce cursul faptelor, încă mai putem schimba... — La ce bun? Eu îi priveam din ușa balconului cum se îmbrățișează și se sărută, amestecându-și atingerile, cum trupurile lor așezate simetric umpleau golul dintre ei și din jurul meu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa s-a întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine, când au loc schimbări radicale în viața mentală a unor comunități de oameni. Unele reprezentări străine locului sunt privite cu destulă neîncredere, ca și cum s-ar situa în afara oricărei justificări posibile. Așa cum știm, mesajul creștin, vorbind despre un Dumnezeu care se întru pează, moare și învie, avea să apară de-a dreptul nebunesc mul tor oameni dintre granițele Imperiului. Tertulian, în Despre tru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă ar fi vrut să spună: "Ce ispravă or să facă flăcăiașii ăștia!? Zeus, Prometeu, Hefaistos?! Ce parodie! Hm! Hm!" Barbă stătea pe un scaun, deoparte, lângă fereastră. Îi făcu semn lui Todor, și acesta spuse: ― Domnilor profesori, îmi dați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]