9,132 matches
-
Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în mare parte polemică. Pe de o parte, sînt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și eunomienii (Chiril al Alexandriei, Teodoret), macedonienii, care negau caracterul divin al Sfîntului Duh (Teodot din Ancira, Teodoret), apolinariștii (Chiril, Teodoret). Este însă vorba de acțiuni cu o singură direcție. Mult mai vie este lupta pentru doctrinele cristologice, în special aceea care începe după Calcedon. Autori ca Sever de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua parte a frazei, tocmai pentru a evita o posibilă interpretare „eretică”. O Epistolă către toți episcopii din Occident, păstrată în latină (și fragmentar în greacă), conține reflecții despre Treime, întrupare, liberul arbitru și botez; autenticitatea ei a fost negată de E. Schwartz, însă astăzi este acceptată. Un fragment intitulat Tratat despre tradiția divinei liturghii, dedicat celor care au dat o formă scrisă liturghiei, de la Clement din Roma la Vasile, a fost compus cu siguranță mult după Proclus. Proclus a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ani înainte. Devenit ulterior - nu știm cînd - episcop de Dorileos, în Phrygia Salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cîndva prieten), acuzîndu-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie, pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Cînd așa-zisa „tîlhărie”, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din prima carte, citite la Niceea în 787, și altele, mult mai numeroase, incluse de Ioan Damaschinul în Sacra Parallela (unde sînt citate însă după numărul capitolelor, și nu al cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, Origen. Ca atare, atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a povestirii lui Adam și a Evei prin referire la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acțiunile trupului și cele ale Logosului în cadrul unirii ipostatice; sau cea trimisă lui Maron (păstrată fragmentar), unde natura și ipostasul individual sînt considerate identice; sau cea adresată locuitorilor din Emesa pentru a respinge teza unui membru al acelei comunități care nega faptul că Logosul înviase cu trup de carne. Din scrisorile privitoare la evenimentele contemporane, trebuie amintită, de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sînt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exemplu, poate suferi și muri), care continuă să existe după unirea ipostatică, fără ca esența specifică (poiotês physikê) a unora să poată fi transmisă celorlalte (prin urmare, fără confuzie: contra opiniei gramaticului Sergiu); însă, dată fiind unitatea subiectului, a Logosului, Sever neagă ideea că ar putea fi repartizate atît omului, cît și lui Dumnezeu. După întrupare, există un singur ipostas sau natură a Cuvîntului și, ca atare, și o singură acțiune (energeia). Pe de altă parte, tocmai distincția dintre proprietăți și dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod abstract, astfel încît „nu înțelegem cele două naturi separat, ci spunem că există una a unei singure ființe”; după Efrem, „una” desemnează ipostasul, și nu natura. El dezvolta apoi, cu ajutorul unui dosar de extrase patristice, o argumentare prin care nega echivalența dintre physis și hypostasis. Scrierea ar putea fi aceea din care se cunoaște un fragment ce ar proveni „din a treia carte contra lui Sever”, dedicată celor două tipuri de voință, divină și rea, care se nasc din facultatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
000). în a doua parte a anului 533, Ipatie s-a dus la Roma cu un alt episcop, tot din însărcinarea lui Iustinian, pentru a obține de la papa Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Ipatie a participat la sinodul de la Constantinopol prezidat de patriarhul Mena și menit să-l condamne pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugăr Isaia, monofizit, care se găsea în Egipt, la Sceti, în 431, și ulterior în Palestina și a murit într-o mănăstire de lîngă Gaza în 491; există și o Viață a acestuia scrisă de Zaharia Retorul. Această identificare e negată de R. Draguet, care nu acceptă nici ca discursurile să-i fie atribuite lui Isaia din Gaza. Publicarea corpusului și studiul manuscriselor siriace ale Discursurilor îl făcuseră să ajungă la convingerea că există în această operă două straturi succesive, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos, care l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sînt trecute apoi în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului, care nu e altceva decît absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin, trebuie să ne eliberăm nu numai de senzații, ci și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Socrate va fi explicată chiar de către autor, în prefața la cartea a cincea, unde expune planul lucrării sale, care probabil stîrnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu neagă că a inclus în istoria Bisericii și evenimente din istoria profană și afirmă că a avut trei motive pentru a proceda astfel: în primul rînd, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din 17 decembrie 1937 la ancheta Bunei Vestiri sub titulatura generică De ce cred în biruința legionară. Articolul există și Eliade a mărturisit acolo convingerile sale despre biruința acestei mișcări la alegerile de la sfîrșitul lui decembrie 1937. Că ulterior Eliade a negat paternitatea acestui articol, pretinzînd că l-a scris prietenul său M. Polihroniade, pe care n-a vrut să-l dezavueze, se știe de la biograful său Lesco Dl Mircea Handoca și-a ratat cartea nu numai pentru că a crezut că e
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s'a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare-a devenit un țesut. De ce încerci să negi, de ce pretinzi că nu știi ce flanelă, ce seară, ce Ierusalim și așa mai departe? De ce vrei musai s'o pipăi, s'o vezi, să o dezbrac, tocmai acuma când nu se mai poate, de ce pretinzi că nici n'a
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
a se adapta slugarnic fiecărei noi direcții pe care o lua "linia" (frîntă) a partidului, fiecărui nou set de cîrmaci. Beniuc a proslăvit deopotrivă pe Stalin și pe Lenin, pe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Nicolae Ceaușescu. Departe de a nega comunismul (vorbește, precum un articol de fond din Scînteia, despre "forțele democratice în frunte cu comuniștii", despre "lupta forțelor progresiste și democratice", despre "lupta forțelor democratice care a fost stimulată îndeosebi de către comuniști"), autorul Mărului de lîngă drum se manifestă
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
care ar fi dat naștere la o literatură necorespunzătoare nici intereselor partidului, nici literaturii în general". Dacă schițează, uneori, cu destulă stîngăcie, gestul autocritic, de facto o autocomplezență ("Eu n-am uitat că și eu am scris și nici nu neg vreodată ce am scris, totdeauna mi-am renegat versurile proaste, niciodată n-am fost de acord cu ele, dar tot eu am scris pe atunci lucruri care căutau să meargă pe o linie mai sănătoasă a literaturii"), bardul nu uită
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
cît s-a putut păstra". Ce să mai zicem? Nu ne rămîne decît a ne exprima gratitudinea față de dogmatici. Și aceasta pentru a nu da dovadă de... lașitate: "Nu vreau să fac propriu-zis comparații, cît să sugerez ideea că a nega o epocă pentru că nu îți convine să o cunoști nu este atît un act de curaj, cît unul de lașitate". "Curajul" lui Beniuc e într-adevăr salutar! Dar Mihai Beniuc nu ezită a se plînge (o făcuse și Nina Cassian
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
personajele cărții în decoruri de sfîrșit de secol care devin pe nesimțite tot mai actuale. Descoperim o lume transilvană amestecată, mai ales germanică, sobră, fixată în reguli și moșteniri de familie, o lume în care irump personaje pline de vitalitate, negînd constrîngerile chiar minime, pe marginea tragicului. Primul "ciclu", pe care îl construim legând personajele de la o proză la alta, compune, pe sărite, povestea unei creșteri, subiectul unui interesant Bildungsroman (primele cinci nuvele), continuat probabil și în cîteva proze în care
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
acestuia își pierde luciditatea liniară, cronologică: pornește din mijloc, reface traiectul, reia scene, sare zile întregi fără să ne prevină, își schimbă perspectiva știutoare, de martor trecut prin clipă, tinzînd spre monolog interior. E totuși o lume care nu-și neagă vechile valori, care le recunoaște rostul și temeinicia în ciuda evadărilor spectaculoase, a copilărelii, le recunoaște rolul protector: "asta era nemurirea lor: o casă trainică înfiptă bine în temelii, să treacă peste ea veacurile și să n-o spulbere, și o
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
de tampon, de mediator Între copil și persoanele străine. Din nefericire, uneori părinții pot dramatiza excesiv reacțiile inadecvate venite din partea unei persoane străine, identificând la aceasta o falsă rea intenție Într-un gest oricât de neutru. În alte situații, ei neagă tot ceea ce copilul observă În jurul său legat de propria-i deficiență, insistă pe răutatea și ipocrizia persoanelor din anturaj, cultivând la copil convingerea că lumea În care trăiește este rea. Pe de altă parte, unii părinți refuză să țină cont
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
trebuie să joace rolul de tampon, de mediator Între copil și persoanele străine. Uneori părinții pot dramatiza excesiv reacțiile inadecvate venite din partea unei persoane străine, identificând o falsă rea intenție Într-un gest oricât de neutru. În alte situații, ei neagă tot ceea ce copilul observă În jurul său legat de propria deficiență, insistă pe răutatea și ipocrizia persoanelor din anturaj, cultivând la copil convingerea că lumea În care trăiește este rea. Pe de altă parte, unii părinți refuză să țină cont de
PROBLEME DE INTEGRARE A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maricica HUȚUPAŞU, Elena NECHIFOR, Elena PORFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2162]
-
Folosiți ultimatumul ca pe o ultimă șansă. IX. Bucurați-vă de succesul lor. Nu ratați ocaziile de a recunoaște Îmbunătățirile din activitățile lor. De ce Încălcăm această poruncă? Credem că noul comportament ni se cuvine. Nu Înțelegem puterea laudei. Atenuăm sau negăm lauda exprimată. Lăudați comportamentul, nu persoana! X. Acceptați-vă eșecurile cu părere de rău, nu Învinovățindu vă. Să aveți așteptări realiste În legătură cu ceea ce puteți realiza pe linia schimbării comportamentului celorlalți. Acordați-le suficient timp pentru schimbare. Cum să aplicăm În
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
bord -, nu voia să recunoască faptul că la chei nu staționa nici un transportor al Crucii Roșii, nici un cargobot plin doar de refugiați, ci o navă de pasageri înarmată, subordonată Marinei Militare, în care fusese înghesuită cea mai felurită încărcătură? De ce nega ceea ce fusese tipărit de ani de zile și nu mai era contestat nici măcar de eternii paseiști? Voia să construiască o crimă de război și să se impună în fața capetelor rase din Germania și de aiurea cu versiunea artificial însuflețită a
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
i-ar fi putut da de urmă, după declarațiile premierului Năstase împotriva președintelui Constantinescu despre o anume doctoriță, povestea d-nei Roșca începe să se prăbușească. Dacă d-sa l-a întîlnit în secret, cum afirmă, pe fostul președinte Constantinescu, putea nega liniștită orice legătură cu acesta, fiindcă e greu de crezut că dl Constantinescu și-ar fi povestit posibilele legături extraconjugale din timpul mandatului său. D-na doctor afirmă că e o femeie credincioasă. Și că din acest motiv rupe tăcerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
nu mai interesează decât în măsura în care aduce o mărturie în privința gustului și a culturii autorilor. Nuvelele scrise de A. Livianu și Șt. Bodin sunt simple încercări de tinerețe, foarte apropiate de model (nuvelistica lui Maupassant, bunăoară), dar nu li se pot nega o oarecare sinceritate și mai ales acuratețea stilului. Un Carm, rămas ascuns sub acest pseudonim, compune cu ușurință versuri în care răsună ecouri din poezia lui Mihai Eminescu. Cea mai mare parte a articolelor de critică sunt dedicate literaturii române
LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287769_a_289098]
-
des hommes -), semnat de Ștefan Baciu și Adrian Tudor, cu motouri din Daniel Rops și Philippe Soupault, este incendiar, mărturisind atitudinea unei noi generații: „Am plătit triumfurile noastre estetice cu nevroze, cu febre și cu sânge”. În stil avangardist, este negată orice reușită a literaturii și artei de până atunci: „Ne-am gargarisit cu cuvinte mari: cultură, intelectualitate, specialitate, originalitate, humor”. Cei doi declară ritos: „De ce scriem azi? Scriem ca să ne scuipăm pe noi, pe noi așa cum am fi fost dacă
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]