60,569 matches
-
procurorii este de 600.000 de euro, dar averea omului de afaceri constănțean este mai mare. Se strânge lațul Vestea (bună pentru stat, dar nu la fel de bună pentru infractorii care folosesc tot soiul de trucuri pentru a-și ascunde banii negri) este că, la începutul acestui an, Parlamentul European a aprobat o directivă prin care se simplifică procedurile de confiscare a bunurilor provenite din infracțiuni. „Sper ca România să transpună rapid această directivă“, spune Monica Macovei, europarlamentarul român care a fost
Câţi bani recuperează statul de la infractori [Corola-blog/BlogPost/93236_a_94528]
-
sau mașini de lux cumpărate de menajeră. Directiva europeană elimină și plafonul de cinci ani privind justificarea dobândirii averii existent în prezent în lege. Ceea ce înseamnă că niciunul din cei care știu că au obținut la un moment dat bani negri nu mai poate dormi liniștit. Capital.ro
Câţi bani recuperează statul de la infractori [Corola-blog/BlogPost/93236_a_94528]
-
și după succesul răsunător al revistei sale Floarea de foc a intrat în monahism în 1945 la Mănăstirea Antim, unde 3 ani mai târziu este tuns sub numele de Agaton. În 1950 este arestat pentru 5 ani pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră. După 3 ani este eliberat și se mută la Mănăstirea Sihăstria Neamț unde va primi schimonia sub numele de Daniil. La Mănăstirea Antim a pus bazele unui colegiu spiritual: Rugul Aprins cu mari personalități ale spiritualității ortodoxe românești, activitate pe
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
moment membri ai Cenaclului și să se suie în zori în autocarul care ducea cenacliștii spre următorul spectacol. Numai că la puțin timp după ce caravana se pusese în mișcare, la intersecția cu un drum de țară, o femeie cu broboadă neagră făcea semne șoferului să oprească. “Mă scuzați, domnule Păunescu, vă rog s-o lăsați pe fata primită aseară în echipa dumneavostră să coboare, că i-a murit acum o oră mama.” Tânăra învățătoare din Maramureș a coborât să se ducă
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
au dus cu toate pe o cale nenturnată, / S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. // Eliad zidea din visuri și din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă //...// L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă”, „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită”, „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”, „Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, / Ce din frunză îți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
unor ruini "și mai mărețe"!), în Craii..., turlele nu sunt prea numeroase. (În Moscova poetului Ion Barbu, aceste "turle verzi" erau "o mie".) Însuși cuvântul "turn" n-o să apară decât numai o dată; și e un turn, acela, de cea mai neagră faimă și, totodată, jalnic: al casei (sau al curții) Arnoteanu. Și nu doar întrucât e vorba de-un "soi de turn de scânduri cârpit cu tinichele" (întreg "domeniul" Arnoteanu: o cloaca maxima, acesta, corcită cu un pandemoniu, fiind, de altminteri
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
termen familiar generic și peiorativ, cu sensul de "escroc". Borfaș (hoțul de boarfe, de haine) e cel puțin la fel de vechi, apărînd la Ion Ghica ("Pe borfași îi da prin tîrg, bătîndu-i la spate"). Sensul denotativ e încă prezent în Poarta neagră a lui Arghezi (1939): "Mitică e borfaș. Pîndește hainele și rufele întinse pe frînghie și fuge cu ele în brațe"; altminteri, termenul a devenit de mult o desemnare peiorativă pentru hoțul de rînd. În ultima vreme a fost totuși reactualizat
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
hoț mărunt e privit cu dispreț în interiorul lumii interlope - dar se pare că atitudinea trece ușor și în afară, judecata asupra aptitudinilor fiind mai puternică decât cea asupra moralității. Destul de vechi și frecvent, inclusiv în literatură (la Arghezi, în Poarta neagră, la Miron Radu Paraschivescu etc.) e termenul caramangiu, cu sensul mai general de "hoț", dar și cu acela - etimologic - de "hoț de buzunare" (de la caraman "buzunar", devenit și, prin etimologie populară, caraiman; cf. România literară, nr. 34, 2006). Mai recente
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
ales, printr-o sensibilitate educată, datorită căreia sobrul stil critic are o irizație de poezie: "Femeia șFenia, din Mistreții erau blânzi, n.n.ț rămâne un personaj fără chip (Ťcapul, cu fața în jos, îl ținea înfundat într-o pânză. Basmaua neagră i se îmbibase de apă...ť) dar aduce, în plus, o viziune halucinantă asupra universului în care se mișcă. Lumea percepută prin simțurile ei ascuțite la maximum înseamnă legendele locului - Ťtata hoțilorť, Andrei Mortu, despre care se credea că a
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
cu "voce gâjâită" al interminabilelor "magistrale cuvântări", transmise în direct. Aflând vestea morții lui Cernenko, petrecută la un an după aceea a lui Andropov, conducătorii de scurtă durată ai URSS, autorul jurnalului e cuprins de invidie și reflectează cu umor negru: Câtă nedreptate pe lumea asta: la alții câte unul în fiecare iarnă, la noi nici măcar la douăzeci de ierni!" Dincolo de subversivitatea politico-socială asumată, textul acesta hărăzit sertarului interesează în aceeași măsură prin ce ne spune despre cel care l-a
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
să se considere doar un mediator informat - compozitorul însuși fiind un mediator între legile absolute ale muzicii și metoda convențională de a așterne note pe hârtie. El are în față tot felul de obstacole atunci când dorește să traducă în puncte negre, pe o hârtie cu bare de măsură, ideea lui complet derivată din lumea muzicii pure. Interpretul la rândul lui traduce acele semne pe instrumentul său făcând un efort să reconstituie muzica pură. Acest procedeu de inducție nu poate dezvălui Adevărul
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a candidaților cu ajutorul unui flow de culoare neagră. Și în sfîrșit, întrebarea finală, prin imperativul ei, este cel puțin discriminatorie, ca să mă exprim în termeni eufemistici. Trecînd pe un plan mai general, sunt surprins de argumentele, cel puțin bizare, la care recurg mulți intelectuali de bună credință pentru
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
bucurie. în față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătarăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesuptul unei perdele negre de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele, fiind vârâte pe sub stofa
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele, fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesupt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, - cu Diavolul-șef. Așteptam de vreun sfert de oră. Ceilalți trecuseră
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
dincolo. Numai pe noi ne opriseră. într-o germană de școală, cum recitam în liceu la Brașov poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă... Acesta interveni numaidecât, adre-sându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta. De teamă să nu fie uitată
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
cu mult, decît iubirea, rugăciunea pentru apărarea de ură: "Ferește-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi. Domolește-mi tremurul agresiv al corpului și descătușează-mă din încleștarea fălcilor mele. Fă să dispară acel punct negru, ce se aprinde în mine și se întinde în toate membrele, născând în arderea nesfârșitului negru al urii o flacără ucigătoare. Scapă-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă din nesfârșirea neagră sub care mor cerurile mele. Deschide o
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
fălcilor mele. Fă să dispară acel punct negru, ce se aprinde în mine și se întinde în toate membrele, născând în arderea nesfârșitului negru al urii o flacără ucigătoare. Scapă-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă din nesfârșirea neagră sub care mor cerurile mele. Deschide o rază în această noapte și fă să răsară stelele pierdute în ceața densă a sufletului meu. Arată-mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desișul meu. Scoboară-te cu soarele în mine
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
au suferit sau nu modificări în funcție de noua realitate. Lumea s-a schimbat și oamenii odată cu ea, chiar dacă numele înscrise în buletine, obiectele din casă și chipurile au rămas aceleași. Deruta existențială este totală. Tentaculele noii ordini se întind ca norii negri și riscă să sufoce orice speranță de libertate. Situație cu atât mai greu de înțeles cu cât ea îi afectează pe niște oameni născuți în libertate și educați în cultul ei. Inegal și, pe alocuri, având aerul unei opere aflate
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
un săptămânal, Curierul de Botoșani, prin care se derulează reportaje cu copii amărâți, orfani și pseudo-orfani, din Moldova înecată în mizerie și băutură, A quoi bon? Copiii vor fi exploatați în diverse moduri și industrii. Ca material uman pe piața neagră medicală. În ramura pedofiliei și a pornografiei juvenile. În fine, într-un așa numit plan NOMA, dirijat de ofițerul Derrin și care prevede recrutarea unor Inocenți: copii și adolescenți est-europeni caracterizați de indiferență, lipsă de afecțiune și derută morală. Cel
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
praf de pușcă, pe descoperitorii de continente, de ce ne-am arăta reticenți față de marii hoți, mereu fauri de noi tertipuri, de alte fructuoase modalități de a conduce spre proprii buzunare capitalurile unor bănci, întreprinderi, societăți, primării etc. etc.? De unde atîta neagră invidie?" Înrudită, însă de cele mai multe ori chiar coincidentă cu o atare insolită elită, apare clasa "omului sobol", a îmbogățitului ce, revenind "teafăr și îndemn" din aventuroasele-i ieșiri, se retrage în falnica sa locuință proaspăt construită, cu o suprafață de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
și în aceasta locuiește Martin Heidegger sau Constantin Noica. În cazul acesta e vorba de părtășie și împărtășire și, mai ales, de ridicarea acestui loc la înălțimea gândului care se armonizează confratern în special cu munții. Textul filosofului din Pădurea Neagră, intitulat De ce rămânem în provincie?!, e emblematic pentru aserțiunea mea. Rețin părtășia filosofului cu țăranii care rășpălesc dranițe și asemănarea lucrului lor cu filosofarea. Nu cunosc soluții pentru a salva satul. Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
ar fi trebuit să emită în continuare spre România. Lumea a uitat sau se străduiește să uite ce s-a întîmplat la noi, înainte de 1989. Există chiar o tendință în rîndul opiniei publice de a refuza că dracul a fost negru pînă la acea dată. Nu cred că asta e o manevră a stîngii care încearcă să recupereze comunismul autohton pentru a-și face platformă sau ca să se afle în treabă. Mai degrabă aici se grupează foști securiști și armata de
Despărțirea de Europa Liberă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8300_a_9625]
-
proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși izbutind să sustragă realismului socialist
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]