8,065 matches
-
modelul moral este dobândit prin educație, imitație sau experiența proprie, modelul metafizic este un model interior, autoreflexiv. Orice persoană reflectă lumea și se reflectă pe sine Însăși. Dar dincolo de aceste reflecții cu caracter constatativ, persoana Își pune Întrebarea, ieșită din neliniștea sa existențială: „Cine sunt? Care este destinul meu? De ce am venit pe lume?” și, mai ales, cea mai tulburătoare și importantă dintre toate: „De ce trebuie să mor?”. Cunoscându-se pe sine și cunoscând lumea, Eul personal realizează raporturile sale directe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tulburătoare și importantă dintre toate: „De ce trebuie să mor?”. Cunoscându-se pe sine și cunoscând lumea, Eul personal realizează raporturile sale directe și imediate cu sine și cu ceilalți, dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personal realizează raporturile sale directe și imediate cu sine și cu ceilalți, dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau Împăcarea cu sine. Această chestiune constituie una dintre temele principale ale Psihologiei Morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dar cu toate acestea el va continua să fie neliniștit. Această neliniște va da naștere interogației, continuu repetată: „Cine sunt Eu?” și „Care este destinul meu?”. Ori această neliniște este expresia raportului Eului cu sine Însuși. Ea este de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau Împăcarea cu sine. Această chestiune constituie una dintre temele principale ale Psihologiei Morale, pe care vom Încerca să o schițăm În continuare. Neliniștea metafizică Actul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de fapt neliniștea metafizică la care persoana trebuie să răspundă, răspunsul fiind acordul Eului cu el Însuși sau Împăcarea cu sine. Această chestiune constituie una dintre temele principale ale Psihologiei Morale, pe care vom Încerca să o schițăm În continuare. Neliniștea metafizică Actul de a reflecta este propriu conștiinței. Când Eul se Întreabă pe sine, despre sine, este un raport direct al subiectului cugetător care, Întorcându-se asupra sa, se ia pe sine Însuși ca obiect al cugetării sale. Când Eu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și o proiectare a mea În ceea ce aspir să fiu sau cum ași vrea să fiu. Acest raport este un act de voință pură și totală, În care Eu mă Împlinesc și mă regăsesc, dincolo de orice limite, ca libertate totală. Neliniștea metafizică este dată de efortul formulării interogației, care trebuie să fie Întemeiată și clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva transcendenței și anulând, În felul acesta, angoasa perisabilului ființei mele ca trup și suflet, care mă umple de neliniște și de care doresc să mă eliberez. Între Eul sufletesc și Eul spiritual, sau Între latura psihologică și cea metafizică a persoanei mele, există latura sau puntea morală, care face posibilă legătura și trecerea de la psihologic la spiritual. Dimensiunea psihologică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către starea de eliberare prin transcendență. În cazul acesta mă voi resimți ca un Eu liber și independent, care se poate bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului personal. Ea este un act interior, pe care oricine Îl poate resimți ca pe o separație, ca pe o desprindere. În acest moment gândirea clară poate contempla propria sa ființă În mod „distanțat”. Este oare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cele de mai sus, faptul că persoana umană nu este numai ceea ce afirmă despre ea psihologia. Ea este și un sistem complex organizat În conformitate cu valorile morale, care-i dau nota specific umană. Dar, concomitent, ea este și spirit. Revenind la neliniștea persoanei, aceasta este consecința aptitudinii Eului de a se Întreba, interogație care este corelată cu raportarea Eului la sine Însuși. Această neliniște, pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
organizat În conformitate cu valorile morale, care-i dau nota specific umană. Dar, concomitent, ea este și spirit. Revenind la neliniștea persoanei, aceasta este consecința aptitudinii Eului de a se Întreba, interogație care este corelată cu raportarea Eului la sine Însuși. Această neliniște, pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se debaraseze de Eul său” și atunci când persoana Își manifestă „voința disperată de a fi ea Însăși”. Ce trebuie să vedem În această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pentru S. Kierkegaard, apare În două situații: „când persoana nu vrea să fie ea Însăși, dorind să se debaraseze de Eul său” și atunci când persoana Își manifestă „voința disperată de a fi ea Însăși”. Ce trebuie să vedem În această neliniște dată de Eul reflexiv, de Eul care, raportându-se la el Însuși, se Întreabă pe sine „Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine „Cine sunt?”. Departe de a fi un act nefiresc, o criză morală sau chiar o stare patologică, ea trebuie considerată ca reprezentând concentrarea maximă prin care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care Eul se caută și dorește să se descopere lui Însuși, să se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară a persoanei mele, mă poate dizolva, dacă nu reușesc să-mi dau răspunsul consolator la Întrebarea care mă frământă, Împingându-mă la disperare sau chiar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se autoînțeleagă. Neliniștea interogației este dată de dorința de a-și revela sieși propria identitate. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară a persoanei mele, mă poate dizolva, dacă nu reușesc să-mi dau răspunsul consolator la Întrebarea care mă frământă, Împingându-mă la disperare sau chiar la situația extremă, de negare a propriei mele persoane, Întrucât neputând să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eu de fapt mă caut pe mine. Încerc să Înțeleg care este sensul meu. Încerc să mă cunosc pentru a mă putea conduce și pentru a fi propriul meu stăpân. Interogația, În cazul acesta, nu mai vine numai dintr-o neliniște interioară. În spatele neliniștii mele stă revolta. Această revoltă este, de fapt, refuzul meu de a fi ceea ce sunt și dorința mea de a fi ceea ce vreau. În acest moment se pune În discuție propria mea identitate. Cel care sunt este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă caut pe mine. Încerc să Înțeleg care este sensul meu. Încerc să mă cunosc pentru a mă putea conduce și pentru a fi propriul meu stăpân. Interogația, În cazul acesta, nu mai vine numai dintr-o neliniște interioară. În spatele neliniștii mele stă revolta. Această revoltă este, de fapt, refuzul meu de a fi ceea ce sunt și dorința mea de a fi ceea ce vreau. În acest moment se pune În discuție propria mea identitate. Cel care sunt este un fapt evident
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu totul altceva. Identitatea mea se afirmă prin eliberare, Întrucât, depășind limitele impuse persoanei mele, iese de sub rigorile necesității, proiectându-mă dincolo de aceasta. Este actul meu sau momentul de Împlinire, de realizare plenară a ființei mele. Această Împlinire reprezintă anularea neliniștii mele interioare. Ea este starea de plenitudine interioară, pe care mi-o dă Împlinirea Eului meu, În conformitate cu aspirațiile sale o dată realizate. În fapt, ca om, eu continui să rămân În lume, În realitatea unor limite, pe care nu-mi este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
compensatorie la ceea ce viața Îmi impune ca obligativitate. Eliberarea mea, de care am atâta nevoie, este și rămâne un act pur interior persoanei mele. În final, ea este o soluție de consolare a Eului sau o compensare a stării de neliniște a acestuia, o Împăcare cu soarta. După o luptă cu mine Însumi, În care mă descopăr și mă refuz, sfârșesc prin a mă reîntoarce la mine, acceptându-mă așa cum sunt de fapt. Înțeleasă În sensul acesta, problema trăirii metafizice este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impresia realizării, sfârșește prin a Însingura persoana. Această Însingurare este dată de faptul că, prin aspirațiile sale, Eul se Îndepărtează de lume, de realitate, de celelalte persoane, dorind să fie În exclusivitate el Însuși. Singurătatea este Însă ultimul termen al neliniștii interioare. Ea Închide persoana. Dincolo de ea nu mai este nimic. Persoana vede, la sfârșitul acestor eforturi, că a pierdut totul În lupta pentru sine Însăși. În acest moment, singura salvare va veni din partea valorilor morale pe care individul a căutat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și poate cea mai solidă, va fi Însă „salvarea” prin celălalt sau prin ceilalți. Orice salvare este un act de Întoarcere, un act de reintrare În condiția originară a ființei mele. Nu este o renunțare a căutărilor, dată de interogația neliniștii mele, ci descoperirea soluției acestor neliniști și interogații. Salvarea este căutare și descoperire. Ea reprezintă actul prin care vine soluția sau răspunsul pe care eu Îl aștept. Acest moment are pentru mine semnificația unei revelații, ca ceva care mi se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi Însă „salvarea” prin celălalt sau prin ceilalți. Orice salvare este un act de Întoarcere, un act de reintrare În condiția originară a ființei mele. Nu este o renunțare a căutărilor, dată de interogația neliniștii mele, ci descoperirea soluției acestor neliniști și interogații. Salvarea este căutare și descoperire. Ea reprezintă actul prin care vine soluția sau răspunsul pe care eu Îl aștept. Acest moment are pentru mine semnificația unei revelații, ca ceva care mi se oferă și pe care eu Îl
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin care eu Îmi Încredințez persoana mea unei autorități situate deasupra mea, pe care o descopăr ca având virtuți protectoare și de care, prin acestea, depinde soarta mea. Această austeritate Îmi va reda liniștea și siguranța, care vor anula definitiv neliniștea interioară a ființei mele. Salvarea mea este raportată la o autoritate supremă, ale cărei virtuți morale sunt absolute și În care eu mă regăsesc. Prin aceasta, orice act de salvare va avea atât o semnificație morală, cât și una metafizică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceasta, orice act de salvare va avea atât o semnificație morală, cât și una metafizică, spirituală. Pe ambele le voi proiecta În Persoana divină, În Dumnezeu, sfârșind prin a recunoaște că și eu sunt parte din el. Din acest moment, neliniștea care mă Închide va fi Înlocuită cu deschiderea pe care mi-o oferă speranța. Toate acestea dovedesc Însă că persoana umană este, În mod paradoxal, complexă, reunind În ea dimensiunile psihologică, morală și metafizică. Dar, acest fapt care-i conferă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Morale. El este, Într-o mare măsură, esența Însăși a vieții persoanei umane, considerată ca frământare interioară, ca suferință, În lupta de Împlinire a propriilor sale idealuri, către care aspiră neîncetat. Tragicul vieții este cuprins Între suferință și mântuire, Între neliniște și descoperire, Între interogație și răspuns. El este Însuși drumul pe care persoana Îl parcurge În decursul vieții sale, de la suferință către aspirația mântuirii. În mod natural, că problema tragicului este deosebit de complexă, dar ea ocupă, Într-o măsură considerabilă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care vine de dincolo de existență. Care este soluția? Cum poate fi anulat acest „traumatism psiho-moral al vieții”? Este viața Închidere, iar Persoana o „ființă azvârlită În Lume”? Totul se Închide odată cu moartea Persoanei? Trebuie ca aceste interogații care vin din neliniștile noastre interioare să aibă un răspuns. Tragismul existenței are două surse valorice, pe de o parte, el vine către Persoană din afara ei, din lume; pe de altă parte, este elaborat de neliniștile și incertitudinile Conștiinței de sine, interioare. Destinul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]