4,685 matches
-
piatră, își dezvăluie el secretul. Părerile și capcanele sale. Demonstrează focul și metalul din caracterul său și îmi arată ce trebuie să învăț și de ce anume trebuie să mă dezvăț. Și, în cele din urmă, ce trebuie să îndur în schimbul nemuririi. Îi zic că mi-am spălat bine urechile - ascult. Atunci, Kang Sheng începe să toarne. Otrava neagră, apă din cuvinte, detalii și fapte teribile. Cu vocea sa netulburată, cu ritm regulat, lichidul circulă prin urechea mea, prin gât, piept, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am permite uneori drèguțe vacante în drèguța Grecie, ne-am crește copiii la fel de drèguț și am îmbètrâni, apoi, drèguț unul lângè altul așteptând drèguța moarte care, drèguțè cu noi, ne-ar lua aproape deodatè că sè fim și în drèguța nemurire tot împreunè, asta în cel mai drèguț caz! pentru cè aș putea s-o fac nefericitè pe biată fatè care, sensibilè și plinè de solicitudine fațè de soțul ei, ar crede cè ea e de vinè și atunci s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei nu poate să-nfrunte/ Pe furtunaticul Zeus ori voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar nu te sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la capela Văcăreștilor și se îndreptau spre momântul Luminăției Sale. Femeile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mirii nemuririi moto de aici încolo garsonierele viermelui sunt părăsite una după alta dar abia despre schelet se poate spune: bloc de nefamiliști, fără uși fără ferestre. sângele meu curge între maluri de tristețe. vine toamna, frigul face spărturi în zid. face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat de viața veșnică și n-ar mai avea la ce să-l frământe soarta lor. În definitiv, fiecare se salvează singur, deși nu-i mai puțin adevărat că nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ține cu tot dinadinsul, dar nu-i de colea că-n ultimii doi ani l-a avut lângă ea pe tatăl ultimului copil, pe Rafael, care pare să țină cu tot dinadinsul să-i desăvârșească salvarea, inițiind-o în arta nemuririi... Stai liniștită, dragostea mea. N-arăți tu a cerșetoare și n-ai nici curajul necesar. Oricum, e peste puterile tale să ceri și ar fi cam târziu să înveți. Asta nu se învață de azi pe mâine, ca tricotatul, mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scaune de la masă. Lungește gâtul după ei și uite-l că tot nu se hotărăște să-i sune pe mobil... Rafael îl observă îndeaproape, păi, cum dracu’? Păi, ce fel de bărbat și soț, de nădejde, mire și amant al nemuririi, și tovarăș de furăciuni s-ar mai numi, dragostea mea? Doar să-i acopere retragerea, deși nu s-a gândit nici o secundă că n-ar fi în stare să se descurce de una singură. Altminteri, nu s-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o muscă, a zburat apoi. Omar Khayyam s-a Înșelat. Căci, departe de a fi atât de trecătoare pe cât spune el, existența sa de-abia Începuse. Sau, cel puțin, aceea a catrenelor sale. Dar oare nu lor le dorea poetul nemurirea pe care nu cuteza să o nădăjduiască pentru sine? Cei care, la Alamut, se bucurau de groaznicul privilegiu de a se găsi În preajma lui Hasan Sabbah nu puteau să nu remarce, Într-o firidă săpată În zid și Închisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
probabile, așa cum și-o imaginaseră ei, descopereau, Încântați, că acum se Întâmpla tot ceea ce putea fi mai bun, realmente mai bun, că apăruse chiar aici, la ușa lor, o viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
petrece acum constă În amploarea minunii, căci ceea ce Înainte era un privilegiu de regulă al individului, prin grația credinței sale personale, a fost Înlocuit printr-o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui Cagliostro. În fond, cu excepția câtorva incidente, se bucură de un anume credit pe lângă potentați, cărora le promite miracolele alchimiei, dar cu un profit industrial sigur. Atâta doar că În jurul lui și, desigur, Întreținut de el, ia naștere zvonul despre nemurirea sa. Prin saloane este auzit evocând cu dezinvoltură evenimente trecute ca și cum ar fi fost martor ocular la ele, și-și cultivă legenda cu grație, oarecum În surdină. Cartea mea cita și un fragment din Gog, de Giovanni Papini, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc dumitale, acum, când doar Marea Roșie ne ascultă: nemurirea mea a ajuns să mă plictisească. Pământul nu mai are secrete pentru mine și nu-mi mai pun speranța În semenii mei”. „Curios personaj”, am comentat eu. „E clar că Agliè al nostru se preface că-l Întruchipează. Gentilom matur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și să fii un mistic. Inițierea, Înțelegerea intuitivă a misterelor pe care rațiunea nu le poate explica, e un proces abisal, o lentă transformare a spiritului și a trupului, care poate aduce prin exercițiu niște calități superioare și chiar cucerirea nemuririi, dar e ceva intim, secret. Nu se manifestă În exterior, e pudică și, mai ales, e făcută din luciditate și din detașare. De aceea Stăpânii Lumii sunt inițiați, dar nu cedează misticei. Misticul e pentru ei un sclav, locul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fine, Încerci disocierea, e vorba de a implica alcătuirea telurică a trupului, de a te dizolva Într-un loc și a reapărea Într-un altul, integral - zic - și nu numai În dublul singur. Ultimul stadiu, prelungirea vieții fizice...” „Nu nemurirea...” „Nu dintr-o dată”. „Dar tu?” „Trebuie concentrare. Nu-ți ascund că-i obositor. Înțelegi, nu mai am douăzeci de ani...” Mi-am regăsit grupul. Tocmai intrau Într-o cameră cu pereți albi, cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și a spațiului, Îmi duc existența mea eternă. Există ființe care nu mai au Îngeri păzitori: eu sunt unul dintre aceștia...” „Dar de ce m-ați adus aici?” Altă voce: „Ce faci, dragă Balsamo, te joci de-a mitul nemuritorului?” „Imbecilule”, nemurirea nu-i un mit. E un fapt.” Tocmai voiam să plec, plictisit de trăncăneala aceea, când Îl auzii pe Salon. Vorbea cu glas scăzut, cu Încordare, ca și cum ar fi ținut pe cineva de braț. Am recunoscut vocea lui Pierre. „Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ha! Te păcălești ca un copil! Acum sunt Cosmin și vreau să rămân așa! Nu mai vreau să fiu jucăria ta, nici a lui Leo. Mai bine să iau totul de la capăt, ca și cum m-aș fi născut ieri. Cât despre nemurire, luptă-te singur pentru ea. Deși nu-ti va fi deloc ușor cu Leo. Nu ai reușit să-l distrugi otrăvindu-i sângele cu otrăvurile Adelinei și crezi că-l vei decapita prin mine? Cât de naiv poți fi! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și atingere a fericirii dată de strânsa legătură dintre existență și perfecțiune: totul se naște, se dezvoltă, se degradează și moare, doar ideile strălucesc veșnic în tinerețea lor nemuritoare. Dialectica este instrumentul speculativ prin care se poate ajunge la această nemurire. Analitica este un alt termen esențial activității teoretice, de această dată, de sorginte aristotelică. Ea ne dă forma însăși a acestei activități, prin indicarea particularului situat în structura teoriei. A cunoaște analitic înseamnă a sustrage particularul din izolare, a-l
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în brațe. Dar aceste zece-cincisprezece foi sânt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decât moartea, îi și văd ochii negri, umezi, atenți ca ochii fetițelor, citind pe măsură ce umplu rând după rând. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire. Zic - proiect, deși totul, și ăsta e triumful meu și speranța mea, este adevărat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populează cărțile mele sânt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realității. Abia acum am curajul să scriu despre un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercat să dau o sugestie, mi-am făcut un sistem monstruos de idei în această privință .Hotărâsem că eu nu avea dreptul să cunosc vreo fată pentru că aveam o misiune mai înaltă de împlinit. Eram convins într-un fel că nemurirea depinde tocmai de castitate și că în momentul în care iubești sau faci dragoste te-ai maculat definitiv. Nu era vorba, de fapt, de niște raționamente lucide, ci de impulsuri de la care nu mă puteam sustrage. Firește că mă chinuiam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
supusă engleză, aparține unei familii de evrei finlandezi, stabiliți pe la sfârșitul secolului trecut în sudul Africei, că nu poate suferi ipocrizia albilor, că a venit aici hotărâtă să uite tot și să intre într-un ashram, să caute adevărul, viața, nemurirea. O ascult, fără nici o schimbare a feței, îi ascult toate superstițiile culese despre India fachirică și mistică, toate inepțiile din cărțile lui Kamacharaka, toată pseudocultura care circulă prin orașele anglo-saxone. Simt că a rămas multă vreme singură și că ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
I și ÎI), Ed.Meridiane, București, 1966, 2. Biberi, I., Thanatos, Ed.Curtea Veche , București, 2000 3. Bogdan, C., Elemente de geriatrie, Ed. Meridiane , București, 1988 4. Boia, L. Mitul longevității, Ed.Humanitas , București , 1999 5. Botoșăneanul, C. , Tanatologie și nemurire, Ed.Cantes , Iași, 1999 6. Celan E. , Viața după pragul morții, Ed. Teora, București, 1992 7. Cosnier, J., Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor, Ed. Polirom, Iași, 2002 8. Culianu, I.P., Călătorii în lumea de dincolo, Ed.Nemira, București
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
facem un chef cu ceai de mușețel și cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre, Aurelian Andreescu (sau Marius Țeicu?) zbiară melodios o lirică metafizică: lucruri abstracte legate de eternitate și nemurire și nunți În cer. — Doamne ferește! zic și Îngîn din buze versurile melodiei (ETERNITATEEE), atît cît Îmi permite fața umflată. — Ce? zice Moise greoi, holbîndu-se la mine. Totuși, nu e un băiat rău, dar e greoi, foarte greoi - mă ia dorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]