3,700 matches
-
semen. Astfel, poți purta pe un inel sau colier esența persoanei dragi, care a decedat. Este desigur un sentiment ciudat să-ți vezi tatăl sau mama purtați pe degete ca diamante. În timp, strănepoții pot face o colecție de diamante nemuritoare pe care, culmea, în caz de criză, o pot scoate la licitație. Această afacere are site-uri specializate în funcție de țară. Fiecărui diamant obținut din cenușa decedatului i se păstrează culoarea unică, fără adaosuri de coloranți Diamantul, știut drept cea mai
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Ademenitoarea din New-York”, „Trezirea vrăjitoarei roșii”, „Cele trei vieți ale unei femei”, „Aventurile lui Tarzan la New-York” s. a. Acaparând cinematograful iugoslavilor, americanii ar fi reușit să pătrundă și în studiourile lor, dirijându-le firava producție. Spre exemplu, în filmul „Tinerețe nemuritoare” sunt prezentați că organizatori ai acțiunii de rezistență din timpul războiului „elementele burgheze.” Mai mult, în filmul „Poporul acesta va trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
cei mai mult de trei ani trăiți pe insula din mijlocul Mediteranei printre oameni atât de apropiați nouă, celor trimiși pe insula Afroditei să ne bucurăm de istoria multimilenară, plină de evenimente triumfale sau triste, de eroi cântați în opere nemuritoare, de învățăminte trainice, probate de istorie. Nicos A. Rolandis, vice-președintele Partidului Liberal din Cipru, 1990. Familia Christodulu, familie de români stabiliți în Cipru, 1990. Recepție la Ambasada română din Cipru (Ambasadorul englez David Dain cu soția), 1990. Seri tradiționale românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
ceea ce am făcut acum o săptămână, reîntregirea. Dvs. mi-ați dat puteri depline și eu am făcut ceea ce am crezut că este bine, întâi pentru această țară și în al doilea rând pentru partidul nostru. [...] Eu vă aduc recunoștința mea nemuritoare pentru activitatea dumneavoastră, alături de mine, timp de 7 ani și jumătate, în care timp ați dat dovadă de statornicie și dezinteresare. În concluzie, vă spun trei cuvinte: calm, hotărâre și încredere. Și acum, pentru binele țării și a Partidului Național
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Era leagănul potrivit în care să se nască un Ovidiu cu poemele sale. Lumina radiată de versurile sale era înălțătoare, îi cucerea pe tineri, stimula fantezia acestora, erau ode de iubire, care se raportau la creatorul lor Ovidius, îl făceau nemuritor. Poziția sa socială era favorabilă, inclusiv ca membru al corpului judecătorilor cum a fost propus; mai puțin agreat de preoți, refractari la o asemenea deschidere spirituală de gândire. În cele din urmă se vede nevoit să lepede toga de magistrat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Se duse deci în mijlocul alor săi și, înainte chiar să-și înceapă cuvîntul, puterea lui Dumnezeu, luîndu-i-o înainte, tot poporul strigă în același timp: "Pe zeii muritori, rege pios, noi îi respingem și sîntem gata să-l urmăm pe Dumnezeul nemuritor despre care predică Rémi." Această veste este dusă prelatului, care, umplut de o mare bucurie, puse să fie pregătită piscina [...]. Regele fu primul care ceru să fie botezat de pontif. El înaintează, ca un nou Constantin, spre piscină pentru a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
misticul trăiește și vede prezența lui Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei moderne. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu” (Despre sublim). Este deci vorba aci nu de o categorie psihologică, ci de una de dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între acest eu profund și inteligența supranaturalizată există următoarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e zborul, climatul ei o regiune aeriană, dezmărginită, care aduce cu veșnicia, fără să fie veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp, ea nu izbutește totuși să fie veșnicie și nemurire. Arta nu ne convinge că suntem nemuritori, dar ne sugerează nemurirea; arta nu ne determină să fim fericiți, dar ne sugerează fericirea. Ea e imaginea sensibilă a posibilităților de dincolo de lume. Toată măreția și toată neputința ei stau în sugestia acestei posibilități ideale. Din această pricină, arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a dreapta Tatălui în trup spiritualizat și îndumnezeit, perspectiva artei mele se deschide din istorie în eternitate, căci cerul creștin e și istorie transfigurată în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu. Același eu profund e locul unde se petrece contemplația estetică. Contemplativul estetic însă nu ia contact direct și nemijlocit cu Dumnezeu. „Dincolo de idei, de imagini, de sentimente, de senzație, zice Bremond, dar bineînțeles, prin mijlocirea tuturor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de felul cum lumea reacționează față de opera lui. Beethoven e furios și deznădăjduit că oamenii nu înțeleg puterea mântuitoare pe care o aduce divina lui muzică. Orgoliul se ține de conștiința superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui sentiment în celebra poesie Moise, unde nefericirea geniului apare din pricina nemăsuratei lui măreții față de muritorii comuni. Orgoliul lui Ovidiu găsește versuri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exilului, pe țărmul barbar al Pontului Euxin. Iar Eminescu trăiește același sentiment al superiorității, ce pune între el și lume o distanță siderală, când scrie: Trăind în cercul vostru strimt. Norocul vă petrece. Iar eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Pentru ascet însă, orgoliul e păcatul capital, care a adus prăbușirea omului, durerea și moartea în lume. Căderea lui Adam din dumnezeire, cum scrie în Filocalie, decurge din păcatul orgoliului. Ascetul nu urăște și nu disprețuiește lumea ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dincolo de lume și dincolo de moarte. Din omenesc cum era, el devine un sentiment fundamental religios al supranaturalului. Căci nostalgia paradisului nu mai e dorul de casă sau dorul de țară din această lume, ci dorul de patria cerească a spiritului nemuritor. Ideea paradisului, adică a unui loc care a fost sau care va fi al fericirii veșnice, e universal omenească. Fie ca formă anteistorică privind începutul lumii, fie ca formă postistorică privind sfârșitul ei, fie ca amândouă deodată, această idee e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură. Opere care aparțin numai omului, fiindcă sunt inexistente în restul ierarhic al făpturilor, civilizația și cultura își au resortul adânc, în această nostalgie paradisiacă. Ele sunt imagini și simboluri ale ordinii eterne, la care aderă instinctiv, prin natura lui nemuritoare, spiritul omenesc. Paradisul, atât în semnificația lui creștină cât și în semnificația pe care i-o găsim în religiile păgâne, e un paradis pământesc și un paradis ceresc. Și dacă civilizația are un înțeles material de aplicare a puterii omenești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Și dacă cultura, în cea mai înaltă și mai spirituală semnificație a ei, e plăsmuirea unui simbol al frumuseții ideale, ce ne oprește să-i identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al filosofiei e „Ideea eternă” a platonismului, reactualizată de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același, duh și trup, duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să rămână și să laude pe binefăcător; trup ca să sufere și prin suferință, să-și amintească și să se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din acest complex, ca trup material și muritor, înclinarea către pământ și lucrurile lui; ca spirit nemuritor, înclinarea către cer și binefacerile lui. După predominarea pe care o capătă în ființa lui una sau cealaltă din aceste înclinări, omul, conceput ca ființă natural liberă, acceptă lumea căutând s-o stăpânească, sau o refuză căutând s-o depășească
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită de sus, dincolo și dincoace de care apar în paralelă lumea frumuseții impasibile și nemuritoare și lumea vremelniciei și a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se naște. Ar trebui să spunem mai degrabă că Luceafărul din cer înțelege greșit invocarea ei, pe care o ia drept o îndrăgostire erotică. El bănuiește parcă acest fel de pasiune, dar nu se simte identic cu ea fiindcă e nemuritor și nu s-a născut „din păcat”. În concepția poemei, amorul face parte din lumea păcatului, iar Luceafărul din lumea pură a neutralității primordiale. De două ori vrea el să coboare din fecioria nemuririi în patima pământului; în chip de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gustul cald al vieții se amestecă atât de fatal cu gustul înghețat al morții! Chipuri de lut, torturate în durata timpului și în carceră spațiului! Trăind în cercul vostru strimt, Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. Nu ni se spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, un microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același și duh și trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh ca să rămână și să laude pe binefăcător, trup ca să sufere și prin suferință să-și amintească și să
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să le stăpânești după voința și hotărârea ta. (...) Te-am pus în centrul lumii pentru ca de aici să privești mai lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur să te înfățișezi în forma pe care însuți o preferi, ca și cum prin voia ta ai fi propriu-ți sculptor și plăsmuitor de cinste""114. Prin acesta plasare a omului în centrul universului se stabilește statutul său ontologic, dar
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
treilea rând de probleme sunt cele ce urmăresc descrierea psihosomatică a omului încercând să identifice toate componentele acestuia. Descrierea începe cu partea din componenta necorporală numită suflet: "Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fără de formă; se servește de un corp organic și îi dă acestuia puterea de viață de creștere, de simțire și de naștere.(...) Sufletul este liber, volițional, activ, schimbător adică schimbător prin voință pentru că este zidit"115. Urmează ulterior
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în spațiul european de către adepții averroismului, opinii sintetizate de Siger din Brabant 125. Câteva dintre consecințele de neacceptat sunt următoarele: în primul rând pierderea identității sufletului prin integrarea acestuia în sufletul universal care ar fi avut drept rezultat uniformizarea sufletului nemuritor. "Căci dacă este sustrasă oamenilor diversitatea intelectuală, care pare să fie singura dintre părțile sufletului care rămâne după moarte, nu rămâne nimic din sufletele oamenilor afară de substanța unică a intelectului"126. Astfel se ajunge la cea de-a doua componentă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]