9,222 matches
-
patetică: Oh, crezi, Barbara? Chiar crezi asta? Cincisprezece În sâmbăta de dinaintea începerii noului semestru, m-am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că m-a sunat cineva cât fusesem plecată, ceea ce era destul de neobișnuit. La primele două apeluri, Sheba doar îmi repetase numele pe un ton mai degrabă sepulcral, apoi închisese. La a treia încercare, lăsase un mesaj mai lung: — Barbara? Unde ești? Barbara? M-a sunat Pabblem în seara asta. Știe. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
petrecuse nimic care să justifice vreo reacție panicată. Cu nimic, i-a răspuns Henry. Numai c-am fost luat pe nepregătite. Când ne-am despărțit, am crezut ... Cât ai acum ? Aproape patruzeci nu ? Trebuie să recunoști că e o chestie neobișnuită să stai atât fără ... Adică să nu fi fost niciodată cu-n bărbat. Sau c-o femeie. Ai vreun motiv religios ? Te-ai păstrat ? Poate pentru mine ? Mary și-a dat ochii peste cap și s-a întins în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți imediat ce l-ai depășit, un trup tremurător, de femeie deja înaintată-n vârstă, care nu justifica efortul de a-l mai descoperi. Și nici o implicație lesbiană, nici o convingere religioasă, nici o poveste neobișnuită sau vreo mostră de comportament scandalos care să compenseze aspectul exterior. O lacrimă s-a rostogolit pe obrazul lui Mary, dar ea, spre deosebire de Alice, era în stare să se controleze. Poate că într-adevăr ea avea o viață „fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mare și solidă era Helena. Gazda avea cel mai uluitor păr pe care Zach îl văzuse vreodată: o coadă grizonată de sconcs, lungă până la brâu. Jina i-a atins vârfurile când Helena i-a turnat cafeaua. Cafeaua la filtru era neobișnuită - condimentată, și-a spus Zach, cu chimen. După ce o beai, în gură îți rămânea un gust ciudat, dar plăcut. Jina încă mai tremura din cauza căzăturii în râu, iar Ellis și Helena aveau un pat liber cu pilotă din puf. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îndepărtat, pierdut printre copaci, unde mi-am petrecut cîteva zile. Dar pentru că Îi era atașată o ramă de tablou, se transformă În peisaj și știind că e peisaj, deveni transparent. Dacă s-ar Înlătura rama, ceața nu ar avea nimic neobișnuit În ea. Și atîta vreme cît nu putea fi atins cu mîna, În netransparența lui nu se deosebea cu nimic de zidul de beton... Nu fi dezamăgit... Nu exista Încă nici o dovadă că nu-i și ea complice... Deodată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu? — Oricum, ia imediat legătura cu clienta ta. A trecut pe aici de trei ori În dimineața aceasta și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era greu să-ți dai seama dacă e bărbat sau femeie. Lăsînd la o parte urma lăsată de barbă, trăsăturile lui, și În special buzele, erau foarte feminine. Nici nasului n-aveai ce să-i reproșezi. Doar ochii Îi erau neobișnuit de Întunecați, acoperiți parcă de un văl, și păreau periculoși, gata-gata să ia foc ca benzina. Cu toate acestea, mușchii arătau fragili... Nu-ți venea să crezi că are autoritate, că inspiră tinerilor o teamă excesivă. Era cu siguranță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut o față de nebănuit în Bloomingtonul liniștit. După ce se înserează, străzile sunt animate, cel puțin în centru și, o dată cu animația, apar și disidențele. Azi mi-a tradus Cristina că e complet neobișnuit ca o femeie să umble singură seara (oraș alb, necosmopolit). Uitasem să mă mai stresez pe stradă din cauza agațamentelor, mai ales după 40-45 de ani, când la noi în sfârșit ieși de pe piață și la rău și la bine, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gânduri care veneau și plecau ca-ntr-o sală pustie, golite de sens sau al căror sens îmi scăpa. Mă gândii, deodată, la Lung. „Ce spui, Lung?” - „Totul este posibil, domnule judecător” îl auzii răspunzându-mi cu ușor aer superior - neobișnuit la el - ca și cum întrebarea îi fusese foarte clară. Pe bancheta de vizavi, două doamne, aflate la cumpăna vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și rejudecarea ce-ar urma vor mări tensiunea... Binele se poate face și în felul acesta. N-am să vă uit niciodată.” - „Dar, eu sunt aici pentru a face dreptate, ai spus. El te-a prins de mână, ușor, gest neobișnuit: „Dar binele și mila, sunt deasupra dreptății.” - Ai acceptat. - Conștiința mi-era împăcată. - L-ai salvat. Până la urmă, ai avut dreptate. A fost rejudecat, după cum știi, la Curtea de Apel din București, care a avut aceeași părere ca tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vară - vara de atunci -, erau bolnavii dintotdeauna ai regimentelor din garnizoană. Acum, după război, rechemat în armată, deținuse, pentru puțin timp, postul de medic inspector al Corpului de Armată din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor și nici - mai ales - cu deplasările în atâtea garnizoane din toată Moldova; renunțase, revenind la obișnuințele căpătate în micul - dar nu prea micul la vremea aceea - oraș de provincie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o cuprind asemenea memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune - aproape o mutație biologică, ai fi zis, - la stările de pubertate și mai cu seamă de adolescență ale acestora; era sigur că-și iubea profesiunea; uneori vorbirea împrumuta melancolii venite din viitor, purtând regretul trecerii anilor. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, în timp ce mâna ei dreaptă, strecurată sub mine, îmi apăsa omoplații, iar cu cea stângă se juca în păr. - De ce purtați plete, domnule judecător? Nu că v-ar sta rău, poate dimpotrivă, dar e neobișnuit pentru funcția dumneavoastră, și-apoi o asemenea tunsoare e foarte rară, în orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu a majorității, se spune că este excentrică - și așa este! - dar mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și convingător. Apoi, Regatul a dat strălucire istoriei, doamnelor! Gândiți-vă că regatul e cel sub care am dobândit independența și-am făcut România Mare. Și-acum cu ce ne-am ales? La rostirea acestei încheieri se așeză o liniște neobișnuită, pe care câteva momente lungi nici una din acele femei nu îndrăzni s-o rupă. Domnul Pavel își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mândru, o mândrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a fost satisfacția când, la încheierea mandatului, ministrul afacerilor externe român Mircea Geoană a primit în mod repetat felicitări și mulțumiri pentru modul în care a condus Organizația "în numele statelor". Nu a fost înregistrată nici o critică pe această temă, fapt neobișnuit în cadrul O.S.C.E. Dimpotrivă, concluzia finală unanimă a fost aceea că România și-a îndeplinit cu responsabilitate mandatul. Aprecierile s-au extins și asupra serviciului diplomatic român, a dispozitivului de lucru care l-a secondat pe președintele în exercițiu. "Dorim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
unele opinii personale, izvorâte din dorința de a oferi o contribuție la dezvoltarea pe plan științific a tematicii instituțional-juridice în contextul mai larg al securității și colaborării pe continentul european". Redacția săptămânalului "Lumea", manifestând o deplină receptivitate față de un text neobișnuit de extins (24 de pagini dactilo) pentru profilul publicației, s-a oferit să insereze studiul în integralitatea sa în două numere succesive ale revistei, din 29 ianuarie și, respectiv , 4 februarie 1971. Cred că merită a fi reținut amănuntul publicării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și nu mai mandatează pe alții; fiind vorba de teritoriul României, O.A.C.I. ia notă de această comunicare și ține seama de ea, deoarece autoritățile române au capacitatea și sunt îndreptățite să o facă. În schimbul de replici, fiind contrariat și neobișnuit cu asemenea situații, de a fi contrazis tocmai la Moscova, mareșalul devenise nervos și, pe un ton iritat (de parcă se certase cu mine), a pus întrebarea fatidică "Aceasta este poziția delegației române?" Mărturisesc că am fost pur și simplu siderat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și despre tinerețele mele. Toate au trecut: nici codrii așa nu mai sunt, și tinerețele s-au călătorit! În mirosul ațâțător al pădurii creștea în mine puterea vieții, șuietul domol al vântului în frunzișuri îmi mângâia auzul și ce strălucire neobișnuită, ce strălucire vie, și ce mireasmă ascuțită, amețitoare, aveau florile din poienile de la margine! Ca-nspre o dragoste, cu dor, pornii, după două luni de lipsă spre codrul Antileștilor. Înaintea iernii, în toamnă târzie, voiam să mai văd o dată bolțile sărăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bolnav deschise ochii mari, sălbatici, tulburi. Gemu deodată fioros: —Bade Gavrile... bade Gavrile... Ce vrei? întrebă blând, apropiindu-se, chihaia... —Bade Gavrile, să-mi dai o lumânare... Stăpânul simți o înfiorare: omul își aștepta ceasul morții! Și dintrodată o simțire neobișnuită își făcu loc în sufletul lui: o adiere de milă pentru cel ce se stângea. Și cuvinte parcă i se ridicau în întrebări. - Chihaia aduse o lumânărică de ceară. Boierul îl privea cum se mișcă, solemn, nepăsător parcă, c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între ele dorm!... răspunse flăcăul depărtându-se. Întăi îi veni gândul să se repeadă până în deal la bordeiul humelnicului, să mai vadă pe Marghiolița și să mai schimbe două vorbe cu ea; dar pe urmă apucă spre șopron. Era ceva neobișnuit pe pământ și-n văzduh; vântul avea în el mii de ace de ghiață și omătul mărunt își căuta cu îndărătnicie loc în toate ungherele îmbrăcămintei; iar pe sus se simțea că lunecă un fel de șuvoi nemărginit și iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păretele de stuh, vântul răzbea în câteva locuri cu pulberea măruntă a omătului, și pe deasupra tot mai des se abăteau învăluirile. - Și deodată, cum sta așa pe-o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit. „Vântu-i peste samă de tare...“ se gândi el. Acuma nu mai erau răgazuri și clipe domoale; acuma parcă ceva supraomenesc voia să ia înainte și să smulgă clădirea din locul ei. Și-n văzduh și-n depărtări gemea ceva prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus. —Ba atunci am tras în urs, râdea domnul Ionaș Popa. Înșelarea a fost din partea mea, că nu l-am nimerit. — Se poate și asta, răspunse pe gânduri paznicul. Nana Floarea află numaidecât de la Onu că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Ar fi poftit să întrebe pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]