4,818 matches
-
și mai încercă o dată mecanismele. De data aceasta, când se auziră cele două clicuri, ușa se dădu la perete. Gosseyn nu mai pierdu vremea. Fără să mai privească înapoi, păși într-un hol larg, cu tavanul înalt. Aproape imediat, senzația neplăcută reveni: "Bine, bine," gândi el, "eu am judecat ca o ființă umană, iar ei au aplicat logica Troog..." Logica Troog părea să anticipeze că, după o discuție, prietenească sau nu, dacă o ființă umană a încercat o dată o ușă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
probabil un fel de șef - se uită la Gosseyn cu ochii aceia negri, rotunzi. Apoi gura aceea mică de sub nasul crestat, spuse cu o voce de tenor, surprinzător de normală: - După cum, fără îndoială, știi, s-a întâmplat un lucru foarte neplăcut. O navă plină de oameni care contează a ajuns în această galaxie, și în acest proces și-au pierdut abilitatea de a vorbi în limba lor proprie, căpătând în schimb abilitatea de a vorbi în engleză, una dintre limbile vorbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
defecte, neunse, prea apropiate sau prea depărtate una de alta, făceau toată diferența, apropiind sau depărtând destinele de scheletul lor, ochiul de ultima imagine, pielea de suportul ei de carne, ca un fax tras după un xerox. Aș fi sfârșit neplăcut, administrativ, cum nu puteam să înghit: un nume pe-o foaie de hârtie, lipită de-un geam de-aeroport. Mai trăgeam câte-o dușcă de „Bragadiru“ și catastrofele parcă străluceau mai tare, ca sabia voievodului național. Arma sărise de pe etichetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se va întâmpla. Intrai pe-o ușă și ieșeai pe alta, ca-n mintea lui John Malkovich. Fiecare patina prin geometria instabilă a gândurilor, cerând cu insistență să i se actualizeze fișierele cerebrale, să-i fie șterse din memorie amintirile neplăcute și înlocuite cu altele noi, vesele și nevinovate. Scena clasică: o injecție de-amnezie, cu ochii deschiși și doi electrozi bine înfipți în tâmple. Te puneau în fața unui ecran de calculator și te iradiau cu imagini de copăcei verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treaba lui, lucrează tot timpul. Nici măcar curent nu-i trebuie, are auto-alimentare, prin energia produsă de-operațiuni. Cât despre componente, cum apare uzura, se regenerează. Segmentele de energie moartă sunt descărcate automat și scoase din memorie; un pic ca amintirile neplăcute. Vin altele bune și le iau locul; sistemul nu clachează. Scula ideală, indestructibilă. N-ai nevoie intervenții, nu-ți trebuie piese de schimb. Problema e-alta. Până-n momentul de față, mașinăriile astea au rămas doar la stadiul de proiect. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
are limba română?“ Prizonierul trepida. Aproape m-am lipit de el, făcând zgomot, să știe. „Prietene...“, a încercat scriitorul să sară, smucind scaunul cu ultimele puteri. „După cum ai spus, prietenia nu există, e-o stare, o senzație. Iar, de stările neplăcute, care ne sâcâie sau nu ne mai folosesc, ne debarasăm. La revedere.“ M-am întors spre ușă. Calm, fără nici o remușcare. Mihnea și-a potrivit sacoșa pe umăr și, după ce și-a scuturat din nou hanoracul, a ieșit primul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
non-insulino-dependent). Anomalia fundamentală a diabetului insulino-dependent este hipopro-ducția de insulină datorată distrucției celulelor beta din pancreas. În cazul diabetului non-insulino-dependent, anomalia implică rezistența celulelor țintă la acțiunea insulinei. Diabetul zaharat evoluează cu importante modificări buco-dentare: secreția salivară scade, halena este neplăcută, buzele sunt uscate cu fisuri și ragade comisurale, prurit gingival, mucoasa bucală și linguală este roșie-aprinsă, depapilată, macroglosie, iar în cursul comei diabetice este caracteristică de mere putrede sau chiar de acetonă (datorită eliminării pe cale respiratorie a corpilor cetonici). Deseori
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe gânduri. Spre marea și (astfel e alcătuită inima omului!) întrucâtva neplăcuta lui uimire, în urma unei întâmplări neașteptate, s-a convins că se înșală și că o eventuală cerere în căsătorie i-ar fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins de emoțiile așteptării, nu se mai putu concentra asupra hârtiilor lui și începu să umble dintr-un colț al biroului în celălalt. Prințul se întorcea căzut pe gânduri, uimit în mod neplăcut de serviciul care i se ceruse; îl surprinsese neplăcut și că Ganea îi scrie Aglaiei. Când mai avea de străbătut două camere până să ajungă în salon, se opri brusc de parcă și-ar fi amintit ceva, se apropie de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre ușă. Mai târziu prințul avea să afle că acest domn, parcă din obligație, își asumase rolul de a-i uimi pe toți cu originalitatea și veselia lui, care totuși nu-i reușeau niciodată. Unora le făcea chiar o impresie neplăcută, lucru pe care-l regreta sincer, dar nu renunța totuși la rol. În ușă reuși să aibă parcă un pic de succes; lăsând să intre în cameră un nou musafir, tot necunoscut prințului, clipi de câteva ori cu subînțeles din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se lipsească oricând de el; de câteva ori chiar încercase să exprime această idee, ceea ce îl impresionase neplăcut pe Toțki. De altminteri, în felul de a fi al Nastasiei Filippovna existau multe aspecte care pe Afanasi Ivanovici îl impresionau neplăcut (neplăcere împinsă mai apoi până la dispreț). Nemaivorbind de lipsa de distincție a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă duc și să mă acuz singur! zise Ferdâșcenko și chicoti, surprins totuși în parte de impresia generală cam neplăcută produsă de povestirea lui. — Ce murdărie! exclamă Nastasia Filippovna. — Hodoronc-tronc! Vreți ca omul să vă povestească cea mai urâtă faptă din viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
formă de sentință, supărându-se de ceva pe fete, că: „Ajunge cu greșelile! De-acum nu voi mai greși“. Nu se poate să nu remarcăm, notând toate acestea, că în casa lor un timp destul de îndelungat a domnit o atmosferă neplăcută. Era ceva greoi, încordat, nespus până la capăt, gata să degenereze într-o ceartă; toți erau încruntați... Generalul era ocupat zi și noapte, umbla cu treburi; arareori mai fusese văzut atât de ocupat și activ, mai ales la slujbă. Cei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doar în casa lor, ci nici chiar în lumea întreagă n-ar fi existat o asemenea persoană. Și totuși acolo aflară (și chiar foarte curând) despre el un amănunt foarte semnificativ, și anume: în noaptea aceea fatală pentru el, după neplăcuta întâmplare de la Nastasia Filippovna, Ganea, întorcându-se acasă, nu se culcase, ci așteptase, cu o nerăbdare febrilă, întoarcerea prințului care plecase la Ekaterinhof și revenise de acolo spre ora șase dimineața. Atunci Ganea intrase în camera lui, îi pusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mâșkin, lăsându-și treburile în grija lui Salazkin “împreună cu ea sau, pur și simplu, s-a repezit pe urmele ei - asta nu se știe, dar aici se ascunde ceva“, încheie generalul. Cât despre Lizaveta Prokofievna, primi și ea niște știri neplăcute. În cele din urmă, la două luni după plecarea prințului, la Petersburg se stinse aproape orice zvon despre el, iar în casa Epancinilor „gheața tăcerii“ nu se mai spărgea. Însă Varvara Ardalionovna continua să le viziteze pe domnișoare. Ca să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se năzări subit că doi ochi îl priveau ciudat, aprinși, din mulțimea care-i luase cu asalt pe călătorii veniți cu trenul. Privind mai atent, nu reuși să descopere nimic. Desigur, doar i se năzărise; însă rămase cu o impresie neplăcută. Pe deasupra, prințul era și-așa trist, îngândurat și părea îngrijorat de ceva. Birjarul îl duse până la un hotel aflat în apropierea străzii Liteinaia. Stabilimentul era destul de mizerabil. Prințul ocupă două camere mici, întunecoase și rău mobilate, se spălă, se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vară la Pavlovsk. — Și? — Și o anumită persoană, care îi e prietenă, după cât se pare, are intenția s-o viziteze des la Pavlovsk. Cu un scop. — Și? — Aglaia Ivanovna... Ah, destul, Lebedev! îl întrerupse prințul cu un fel de senzație neplăcută, de parcă acesta l-ar fi atins în locul unde-l doare. Asta... nu-i așa. Spune-mi, mai bine, când te muți? Din partea mea, cu cât mai iute, cu atât mai bine, pentru că stau la hotel... Discutând, ieșiră din grădină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și acum mergea cu sinceră plăcere să-și viziteze vechiul amic. De astă dată, generalul Ivan Feodorovici nu era acasă. Nici Evgheni Pavlovici nu sosise încă. De la Epancini până la Lebedev nu erau mai mult de trei sute de pași. Prima impresie neplăcută acasă la prinț o resimți Lizaveta Prokofievna când îl văzu înconjurat de mai mulți musafiri, ca să nu mai vorbim de faptul că printre aceștia erau două-trei persoane pe care nu le putea suferi absolut deloc; a doua impresie fu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
abia astăzi, la șapte și jumătate, trezindu-mă, am sărit ca un descreierat, m-am repezit de prima dată la redingotă, dar n-am găsit decât buzunarul gol! Portofelul parcă l-a înghițit pământul. — Ah, ce neplăcut! — Chiar că-i neplăcut; și dumneavoastră, cu mare tact, ați găsit acum expresia trebuincioasă, adăugă Lebedev, nu fără o undă de malițiozitate. — Totuși, cum... începu prințul să se alarmeze, căzând pe gânduri. Chestiunea-i serioasă. Chiar că-i serioasă; încă un cuvânt găsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea un efect excelent. Își dăduse seama cumva instinctiv că, ajutându-se de câteva vorbe goale, dar plăcute, rostite la momentul potrivit, ar putea să câștige și să împace sufletul unui om ca generalul, aflat într-o situație atât de neplăcută. În orice caz, avea datoria ca, la plecare, acest om să aibă inima ușurată. Fraza îl flată, îl mișcă și îi plăcu foarte mult bătrânului; brusc, generalul se înduioșă, își schimbă fulgerător tonul și se lansă în explicații exaltate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Nicolas Joseph Laurent Gilbert (1751-1780). 58. Lacener, Pierre Francois (1800-1832), criminal francez, celebru prin cruzimea sa; după execuție, au fost publicate, în 1836, Însemnările și Convorbirile lui semiapocrife. 59. Jdanov, Nikolai Vasilievici, inginer, inventatorul unui lichid care împrăștie mirosurile neplăcute. 60. Personaj din comedia Căsătoria de Gogol. 61. Personajul care dă titlul comediei Georges Dandin de Molière. 62. Personaj din nuvela Nevski Prospekt de Gogol. 63. Personaj din romanul Suflete moarte al lui Gogol. 64. După cum rezultă din relatarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încît guvernul român a crezut de cuviință a face mai mult decât presa declarând printr-un organ oficios că va persista în opoziția sa contra opiniunii tuturor celorlalte puteri, împiedecînd printr-o rezistență pasivă d-a se realiza vreo combinațiune neplăcută lui. Prin aceasta - observă foaia vieneză - România a ajuns în punctul de-a sta în opoziție față cu întreaga Europă. Într-adevăr, cei din București nici n-au învățat, nici n-au uitat nimic. Ei se poartă ca și cum ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
necăpătuite ale partidului roșu trebuia deci să se afle cuibul conspirației și aceasta d. prefect de poliție trebuia s-o știe. În loc de asta însă poliția se folosește de pretextul încercării de asasinat pentru a aresta pe oamenii ce-i sunt neplăcuți: pe d. Grandea pentru rigoarea condeiului său, pe d. Gălășescu pentru c-a fost comisar de poliție sub guvernul conservator, când într-adevăr s-o fi distins prin privegherea exercițiilor de prestidigitație ale viitorilor pe atunci oameni mari ai României
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toate împreună. Fiecare din statele europene își formează planuri de cuceriri teritoriale și economice pe viitor; ba unele lucrează deja pe față la realizarea aspirațiunilor lor. De aci temeri, bănuieli și neînțelegeri, vagi, ce e drept, dar nu mai puțin neplăcute. Și iarăși Orientul în genere este unde se ciocnesc interesele tuturor. Turcia și Englitera privesc cu ochi răi cuceririle franceze din Africa. Interesele Rusiei și ale Engliterii în Asia stau de aproape față-n față. Mișcările austriace din Bosnia sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
orientale și occidentale, incapabilă de adevăr și de patriotism, rasa Caradalelor, pe care moldovenii din eroare o numesc munteni. Această teorie am espus-o în mai multe rânduri, dar "Romînul s-a ferit de-a ne răspunde. E o cestie foarte neplăcută pentr-un guvern compus în cea mai mare parte din asemenea adunături și pentru un partid în care, la zece nume, afli abia unul românesc; Cine va face lista funcționarilor mai cu seamă înalți, a pensionarilor, a deputaților, a arendașilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]