7,995 matches
-
speranței pe-a vieții trudă. Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag, Revărsată în a sorții menire, Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag, Las ploaia gândului să-mi inunde privire. Să-mi pot alunga coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință, Voi duce speranța-n veșnica tăcere. Puțin câte puțin murind în orice zi, Cu lacrimă de tuș las zestre de idei, Cititorilor, când amintire va fi Raza gândului revărsat din
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CĂLĂTOR PE DRUM DE STELE (In memoriam, Mircea Albulescu) Din ultimul rol pe scena vieții, Aplaudați la scenă deschisă, Monștri sacri ai eternității Ies, când viața de moarte-i învinsă. Din ochi curge roua neputinței, Cu ploaia din suflet prețuitor, Să spele patima suferinței, Pentru artist pe calea stelelor. Artistul de neam dezrădăcinat, Călătorind pe drum de stele, La al eternității Împărat, Cu sufletul duce doruri grele. Dar binecuvântat este popor, Când duce comori prin
CĂLĂTOR PE DRUM DE STELE-IN MEMORIAM, MIRCEA ALBULESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381944_a_383273]
-
înaltul și pământul Se cufundă-n întuneric, Într-o clipă tot cuvântul Amuțeste luciferic! Tânguiri tresar în noapte Căutând zori de lumină, Scrâșnetele sunt deșarte În pustiul din retină! Rând pe rând din neființa Hăului deschis sub zare, Cucerindu-și neputința Alte lumi ies din uitare, Iar pe margini de abisuri Unde haosul domnește Se trezesc la viață visuri Înălțându-se spre creste! Referință Bibliografică: Apocaliptic II / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016
APOCALIPTIC II de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381932_a_383261]
-
ale acestei vieți pământești, plină de suferințe, ispite, încercări și necazuri dar chiar le-au depășit și traversat, rezistând cu stoicism și nu nădejde în Dumnezeu - Cel ce toate le poate celui ce crede în El, căci „ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu!”... De aceea se cuvine să-i evocăm, să-i omagiem și să-i pomenim în rugăciunile noastre, din această perioadă binecuvântată de Dumnezeu, plină fiind de har și de îndestulare, fiindcă datorită lor
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
ardă intens într-o scrisoare lirică unde dorințele sale nestrămutate își caută împlinirea :” doresc ca primăvara,/ să-mi fie oglindă nocturnă.../ să-mi fie poem sau stih de iubire,/ pentru noi, pentru pictură.” (Scrisoare primăverii) Valuri de lumină îi vindecă neputințele mângâind cu dorinți rebele sufletul sau descătușat și sărutat de iubirea preacurată: “cândva mi-ai dăruit/ din bolta ochiului tăcut/ dulceața-n valuri de lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cuvintele/ din excesul suferinței zilnice,/ lăsându-mă/ ca într-un cerc transparent/ din care să nu pot ieși./ mi-e greu. nu pot sta aici/ în intransparență!” Însă leacul pentru orice suflet zbuciumat poate fi sărutarea din stele care vindecă neputințele. Astfel, autoarea revarsă din toamna care s-a adăpostit în simțurile sale sărutari sfințite de stele care sutură orice rană: “îți voi picura pe rând/ din toamna ființei mele,/ și-ți voi umple sufletul/ cu sărutări din stele”. (Elegia IX
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
greșelile vieții mele, greutățile pe care le-am depășit, îngrijorările, toamna de care nu mă puteam desprinde pentru a înflori din nou. Cu cât era mai ascuțită roca de care-mi agățam sinele, cu atât mai mult mă adânceam în neputință. Cărarea din înălțimi era netedă și eu doream să presar peste ea poveri. Hârtiile acestea alunecă pe luciul mesei ca mine pe culme. Ar fi trebuit să transform stânca în apă vie și să înot spre piscul înverzit, să plutesc
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
prietenia multora, de iubirea de argint, de iubirea de slavă, de dulceața desfătării și celelalte odihne ale vieții; și mai pe urmă, arătându-i asprimea faptei bune și cum că este mai mare osteneala ei. Îi punea în minte și neputința trupului și lungimea vremii, și în scurt timp, mulțime de gânduri a ridicat în mintea lui, vrând să-l depărteze de la gândirea lui cea dreaptă (...) După aceea, vrăjmașul îi punea în minte plăcerea dezmierdării; iar el asemănându-se celui mânios
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu se neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
care nu se ostenesc să-L cunoască pe Dumnezeu și poruncile Lui, iar pentru cei ce-L cunosc și-L iubesc ea este o binefacere, este sfârșitul durerilor și suferințelor trupului, al muncilor istovitoare, al neînțelegerilor cu cei necredincioși, al neputinței noastre de a ne desăvârși, este mântuirea sufletului nostru din înclinările păcătoase ale trupului stricăcios, este întrevederea cu Dumnezeu, pacea și ordinea veșnică. Ce frumoasă este deci moartea și binecuvântată! Demonul, cel ce gelozește puterea Crea¬torului și care, vrând
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CAPTIVITATE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Am împărțit comori și totuși se colorează diferit amintirea. Sentimentele aveau suflet, se întindeau peste neputințe, peste curmezișul cuprinsului. Gândurile aveau ochi, vedeau dincolo de ferestre, de aliniamentul păgân al umbrei, de angelica așezare a zâmbetului. Sentimentele aveau glas, se aruncau în gol, eliberând jarul existenței. Gândurile erau ținute în frâu. Amazoană stângace de cer, speram să
CAPTIVITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380349_a_381678]
-
Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mă plouă cu gânduri..mi-e mintea-agitată În care tărâm voi păși de-am să mor?! Mă plimb pe o punte cu visuri brodată Și-mi plâng neputința cu lacrimi ce dor.. Mă lupt cu tristețea..ironică luptă! Un zâmbet îmi naște o lacrimă rece Mă simt copleșită..căci viața mi-e suptă De norii speranței..și timpul îmi trece.. În colbu-ndoielii mi-alunecă talpa.. Născutu-m-am oare să
MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI... de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380400_a_381729]
-
pe-aceleași Meleaguri cu toți hoții? De ce la fel ca lașii Acuză acum sorții? Cum de înaintașii Numai cu furci și coase Învins-au toți pizmașii Mari râvnitori de case! Iar noi cu ușurință Doar clevetim din gură Plângând de neputința Cum alții țară fură. Dacă vom sta de-o parte Și acceptăm hoția, Părtași vom fi la toate, Călcata și mândria. În timp ce alții lupta Pentru identitate Noi vom privi cum supta E țară de bucate Și de averi străbune De
CONSECINTELE NEPASARII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380478_a_381807]
-
veșnică. Iar omul care îl primește și îl găzduiește pe Dumnezeu în sufletul lui, prin acceptarea credinței: „Crede și nu cerceta", „Bate și ți se va deschide", niciodată nu e singur. Aflat în sihăstrie sau pe marginea prăpastiei cauzată de neputință, boală, necaz sau câte alte nenorociri ale vieții pământești, Dumnezeu îi întinde mâna salvatoare cu speranță și credință, și îl ajută pe calea vieții, până unde i-a fost hărăzit. Dumnezeu dăruiește iubire necondiționată și puterea acceptării suferinței spre mântuirea
EXEMPLUL SACRIFICIULUI SUPREM de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380491_a_381820]
-
i-a învățat că acesta nu există. Pentru ea cuvântul bărbatului era lege, se si temea să nu-l supere aducând preot să-i citească rugăciuni, deoarece doar el adusese toată viața banii în casă iar de când cazuse la pat neputința îl făcuse rău și violent. Înainte de a întra în camera unde pe dormeza veche își traia ultimele minute Timotei, Tea a privit cu oarecare frică și strângere de inimă pe geamul de la ușa ce dădea dinspre bucătărie în casă. Cu
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
a te desfăta de limbaj și a înțelege simbolistica scrierilor sale, ce sunt doar aparent simple. Comicul de limbaj ori de situație este creat cu multă migală, finalurile schițelor sunt tulburătoare, neașteptate, de cele mai multe ori tragice, storcând de la cititor lacrima neputinței de a schimba ceva în viața unui personaj grotesc de multe ori, dar pe care l-a îndrăgit și a devenit solitar cu el pe parcursul povestirii. Pe mine această carte m-a pus serios pe gânduri, am citit-o și
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
descris în carte este prins în păienjenișul păcatelor (beția, fumatul, violul...) din care nici măcar nu încearcă să iasă. El își acceptă destinul (“ce ți-e scris în frunte ți-e pus”), trăind într-un univers întunecat, încătușat în propria-i neputință, condamnat la iad încă de la naștere. Este o lume din care lipsește credința în puterea lui Dumnezeu de a schimba viața, după cum lipsește și nădejdea că sufletul omului este nemuritor și nu se pierde odată cu dispariția lui ca ființă materială
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
prezent cețos lipsit valori și de idealuri. I.N.Oprea nu este pesimist, nu este revoltat deoarece are conștiința faptului că nu poate schimba mai nimic. Este doar foarte sincer. Din toată această carte mi s-a transmis sentimentul autorlui de neputința de a accepta dar și de a putea schimba ceva în tot ce se petrece, ca o fatalitate programtă parcă de Dumnezeu pentru a ne învăța o lecție. Această carte a lui I.N.O ne arată că modalitățile de exprimare
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
vârsta de 97 de ani, eroina cărților sale a fost chemată la Domnul în acea săptămână fatidică a accidentului de la clubul Colectiv din București când zeci de tineri au avut o moarte cumplită. “Adriana,/ de la Schitul Darvari,/ se tămăduise de neputințele trupului ei și ale vieții-/ de luni de zile/ nu mai coborâse/ din patul de suferință/ și mă ruga/ să mă rog/ Domnului/ s-o ia/ la el.// Și-a luat-o,/ acolo/ pe aripi de îngeri/ îngerii Mihail și
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]
-
modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare la Duminica a VI-a după Rusalii și a II-a după Paști - Vindecarea slăbănogului din Capernaum), bunăstarea în raport cu vârsta, neputința de a decide, de a întreprinde o alegere benefică, lipsa fermității (cea de-a doua cuvântare - Cuvântarea la Duminica a XII-a și a XXX-a după Rusalii - Pilda tânărului bogat), parabola semănătorului, care apare ca o chintesență a celor
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clarobscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare: "Încearcă să mă cauți/ în nimicul din grota platonică,/ în neputința de a iubi pe altcineva,/ în nevoia de a fi cu mine,/ în nefericire!// Încearcă să mă simți/ în sângele înfierbântat/ De ora pașnică a nopții.// Încearcă să mă vezi oriunde,/ În gingășia unei hașuri,/ În tandrețea unui contrast clarobscur
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
mai trăit de mult și e cazul să se ocupe de asta. Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiți amarul propriei neputințe de a depăși limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. Carmen - antología lirică ANAMAROL este fără îndoială o imagine profundă a autorilor, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi
EDITURA ANAMAROL 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379323_a_380652]
-
tensiunea lirică care le-a răsfățat adesea cu “licăriri de jăratec”--- Nu puține sunt momentele de introspecție când poetul devine nostalgic, gândindu-se la paradisul pierdut, senzația de nostalgie și perimare a lucrurilor, adâncindu-i mâhnirea și suferința, senzația de neputință și pustiu. Chiar și iubirea, - în care a crezut cu ardoare -, îi adâncește tragicul adevărului, acela de a fi doar o „fulgurantă trecere”, un fir de praf în ochii timpului., cerându-i acesteia: „mă smulge din șoaptele nopții,/scriindu-mi
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
lumii, fugind de Dumnezeu Ca, de-am să tac, frumoasă, din lumea mea urâtă, În groapa cu minuni, cu râsu-mi rozaceu, Să rogi să mă dezlege izvoarele curate, Cicoarea de pe câmp și flori ce albe pier, De toată murdăria și neputința, poate, De-a nu fi fost decât atât de jos de cer. Flori Ieri, din cotu-mi plin de bube, zemuind dulceag sfârșit Și-mbrăcându-mi grav odaia în miros de arsenic, Răsărit-a, fără veste, colț de floare nevăzută Ce
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379349_a_380678]
-
credinței creștine autentice, are drept scop dobândirea Duhului Sfânt, ajungerea la maturitatea duhovnicească și, prin mila lui Dumnezeu, obținerea mântuirii personale. Pentru aceasta are nevoie de Șapte Lumini. 1. Cunoașterea de sine. Smerenie și pocăință Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]