3,538 matches
-
văzu afișe care făceau reclamă la un concert și la o conferință de presă a unei companii de software -, unele doar simple petice de pământ ale unor proprietari particulari. Nici una nu părea să aibă legătură cu Shimon Guttman. Maggie devenea nerăbdătoare; asta era singura lor pistă. Haide, spuse Uri. Zboară în continuare. Dacă e aici, o s-o găsim. Maggie menținu avionul în aer, cotind și coborând peste albastrul versiunii Second Life a lacului Geneva. Făcu asta aproape un minut, în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui său. Oricine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numit-o Staulul Măgarului. Asta probabil din cauză că această cameră a fost folosită odată în acest scop - sau poate doar arată așa. Se auzi râsul politicos al celor care nu fotografiau cu camera de la telefonul mobil. Maggie începu să cerceteze pereții, nerăbdătoare să vadă dacă exista vreun fel de deschizătură, un loc unde Shimon Guttman ar fi putut să-și ascundă prețioasa descoperire. — Asta ne dă șansa de a spune câteva lucruri despre locul în care ne aflăm. Suntem acum foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui. De data asta Uri a răspuns și, nu la mult timp după aceea, a primit un mesaj. Uri a avut grijă să nu spună multe, ci doar că avea informații legate de moartea lui Ahmed Nour și că era nerăbdător să i le împărtășească. Cei doi fii orfani, israelian și palestinian, au stabilit să se întâlnească la hotelul American Colony, situat în partea de est, deci cea arabă, a liniei invizibile care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de tomberon, către cer.): Ei, na! Așteaptă puțin! Nu pot să le fac pe toate! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? BĂRBATUL CU BASTON (Dezlegând bidonul cu apă.): Nimic. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am obosit. PARASCHIV (Speriat.): Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea nouă... MACABEUS (Făcând un pas timid în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că sunt zile întregi când nu scoți o vorbă... și când minți? De ce minți, Bruno? (Din nou, atrasă de violența replicilor, apare, de câteva ori chipul IOANEI, la ferestre și în spatele balcoanelor; fața IOANEI este ușor amuzată, ușor obosită, ușor nerăbdătoare; IOANA se va mișca asemeni unei năluci; personajele intră într-o oboseală comună.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Îmi pare rău... atât de rău... (Chinuit. Încercând să scape de cei doi.) Poate că nu trebuia... să vin aici... să mă opresc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a situației, a Celorlalți - nu-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prin declarații scrise, că se vor revolta îndată ce vor auzi semnalul. Șeful insurecției era generalul Alves Rocadas. Și când pretutindeni se aștepta, dintr-un moment în altul, izbucnirea revoluției - generalul Rocadas moare. Insurecția e din nou amânată; cei nehotărâți șovăiesc, nerăbdătorii se agită peste măsură, e nevoie de noi angajamente scrise, căci cele vechi căzuseră de la sine prin moartea generalului Rocadas. Astfel se explică lungul interval scurs între cele două mișcări militare, 18 aprilie 1925 și 28 mai 1926. În a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căpătâiul paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
călătorii de la St. Petersburg la Ekaterinoslav, părăsise liniștit șoseaua spre Luga, la Rojestveno‚ traversase podul (zgomotul Înfundat al copitelor se prefăcu pentru scurt timp În uruit) și o luase pe vechiul drum desfundat de la vest de Batovo. Acolo Îi aștepta nerăbdător, În fața conacului RÎleev. Cu puțin timp În urmă Își trimisese soția, Însărcinată În ultima lună, la moșia ei de lângă Voronej, și abia aștepta să termine mai repede cu duelul - și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se ducă la ea. Parcă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline de gropi și potecile de pădure bombate Îl duceau pe nerăbdătorul Max spre Îndepărtatul loc de rendez-vous, o cabană de vânătoare - În magnifica tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau pedalând Înapoi și la 8 dimineața Începea pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el, șapte), În Wiesbaden: Îmi aduc aminte că a ieșit dintr-un magazin de suveniruri și a alergat spre mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era nerăbdător să mi-l arate - și dintr-odată, s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Între călăreți, „să-i fiu de folos Doñei Isidora, salvând-o odată de niște indieni necuviincioși“. „Un mic serviciu, Îi spui dumneata!“ exclamă tânăra creolă. „Un bărbat care face atâtea pentru mine!...“ „Tu ce-ai face pentru el?“ Întrebă Maurice nerăbdător. Pardieu! L-aș iubi!“ „ Atunci mi-aș da jumătate din viață ca să te văd În mâinile Pisicii Sălbatice și a tovarășilor lui beți - și cealaltă jumătate ca să te salvez de primejdia asta.“ Și În acest punct, bravul autor interpolează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători să ne Întoarcem În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea de a face economie rămânând la oraș. În cele din urmă, cu o anumită condiție (acceptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
noi date, născute din spațiul limitat al Bibliotecii, din răsfoirea acelorași periodice sau cărți de la raft, din respirarea aceluiași aer, inhalarea aceluiași praf, așteptarea în încordare a acelorași pline de freamăt clipe până îți este adusă lucrarea solicitată, răsfoirea ei nerăbdătoare, aceeași febrilitate, aproape, cu care deschizi ziarul la prima oră a dimineții. Ne cunoaștem între noi, ne urmărim pe furiș, ne respectăm locurile, ne acordăm uneori mici gesturi de politețe (la predatul fișelor, la catedră sau la rând la singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întregi nemișcată În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor. Trei zile și trei nopți stătu În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura lui crescu singură, alimentîndu-se din ea Însăși și din elucubrațiile lui, pe măsură ce stelele Înaintau pe un cer fără nori, și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Aldan n-ar face niciodată să eșueze un vapor fiindcă așa vor ei. El era din interior... Dintr-un loc de prin Orense... - Și cum le făcea să eșueze? - Așa cum o fac mereu pirații de pămînt... - Dar cum? Întrebă Oberlus, nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
două pistoale grele și ieșea, luînd cu el luneta și maceta. Se cocoță pe culme, se instală În turnul lui de observație și scrută marea, asigurîndu-se că nu era nici urmă de vapor la orizont. De-acum nu mai aștepta nerăbdător prezența unei nave cu vele În depărtare. Acum nu mai avea nevoie decît de ceea ce avea și ar fi dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze ascunzătoarea, după care toți aveau să fie putred de bogați pentru totdeauna. Cu toate acestea, căpitanul Lazemby, pe care cu adevărat Îl mîna doar sincera dorință de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cineva așa la tine: verificam chestiile cele mai plicticoase pe vremea-n care eram sub un senior. Clienții aduceau fructe și chestii din astea în pungi de plastic și le scoteau din coș și le puneau pe bandă și arătau nerăbdători și să mă ia dracu’ dacă-mi amintesc ce erau jumate din ele. Mă iertați, doamnă Peters, da’ cum se cheamă fructu’ ăsta galben curbat, care stă-n ciorchine? No, glumesc la faza asta, da’ v-ați prins voi. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși că o eviți. E nerăbdătoare să-ți ofere o ceașcă de ceai... Azimioară se holbă câteva clipe și dădu din mână edificat: ― Își bate joc de noi! * Raul Ionescu îl măsură lung. Era un bărbat înalt, cu privirea întunecată. Farurile unei mașini îi prinseră câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]