3,464 matches
-
au plâns". Lumea lui N. Ioana este izolată și exaltată, euforică în sine, fără a se reporta intim la obiectele din jar, fiecare plângându-și parcă suferința independent. Nisipul și iarba sunt prezențe simbolice: nisipul este zeul schimbător, alunecător și nesigur, iarba sugerează stări fragile, ea crește în cuvânt, se clatină în neștire, stă răsturnată(moartea înseamnă răsturnare în firul ierbii). Pământul, lemnul și piatra creează în poem un univers propice morții. Adevărul pe care-l caută prin lunga meditație încorporează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ești, preferând să te profilezi într-un continuu început marcat de dorința erotică și de nou, să-ți conturezi existența în fața celuilalt în zona unei promisiuni de mai bine ce-l determină să-ți recunoască valoarea. Oamenii "fără conținut" sau nesiguri pe substanța lor se vor smulge continuu din relații, cu speranța că valoarea lor se conturează pe fondul aprecierii dezvoltată de un nou partener. Stabilirea anumitor orientări ale lucrurilor, ce are drept sens tare al ei instituirea ierarhiilor, face parte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care fie sunt azvârlit, fie reprezintă o opțiune a mea. Dacă exilul interior este un refugiu În fața unei vieți inacceptabile moral sau social, exilul exterior este o fugă care se Însoțește cu o stare de neliniște, cu angoasă, o existență nesigură, de tip „Închis”. Mai există Încă o situație importantă care intră În tematica acestei discuții privind raporturile omului cu cetatea. Acestea sunt reprezentate prin imposibilitatea unor categorii de indivizi, grupați În comunități separate, cu norme culturale bine stabilite, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate o formă de manifestare care apare În situațiile de „criză” și care revelează caracterul opus al „vieții În cetate” comparativ cu caracterul „vieții nomade”. Cetățeanul nu are sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății sale. Am putea spune că, Într-o anumită privință, „claustrofobia socială” a nomadismului este opusul „cosmofobiei asociale” a cetățeanului. Aceste aspecte ne Îndreptățesc să afirmăm că situația
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la acțiune, care nu știu ce trebuie să facă cu propria persoană și cu viața lor. Ele sunt de regulă persoane dependente sau imature, atât psihologic, cât și moral, dublate de o stare de neliniște care le face să se simtă permanent nesigure. fă Spiritele agitate sunt cele care corespund unor persoane neliniște, care se află Într-o permanentă stare de mișcare, de excitație. Acestea sunt persoane haotice, dezordonate, care nu sunt capabile de a finaliza o acțiune Începută. Caracteristic pentru ei este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi îndată: pentru mine n-are ce meni a rău; dar pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pozitive din ele. Suspiciunile mele față de interviurile lui I. Valerian au plecat pur și simplu de la lectura atentă a textelor, în care mai multe lucruri nu se potrivesc cu ,,figura’’ lui Bacovia dedusă din operă și din alte referințe: date nesigure, vorbe de prisos. N-am aflat decît hăt încoace, însă, că felul său de a face interviuri li s-a părut dubios și contemporanilor. în ,,Ritmul vremii’’, am dat peste următoarea notiță redacțională, care divulgă obișnuința lui de a i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cîteva luni ,,Meritul Cultural’’ clasa I) prinsă în piept de Eugen Jebeleanu; Bacovia citindu-și de pe o foaie mototolită cuvîntul de mulțumire; Bacovia contemplat de Mihu Dragomir și, probabil, de întreaga asistență; Bacovia - cap mare, profil scobit de bătrînețe, privire nesigură, jenată, gît nefiresc de subțire, trup gîrbovit, brațe vlăguite. Secvența aceasta răsplătește curiozitatea noastră, a celor care, tineri sau mai puțin tineri, doream să știm cum arăta poetul. Toate componentele filmului sînt reușite și atent echilibrate: imaginea (Liviu Georgescu, Romeo
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe loc. Vorba „Tempora mutantur...” nu se potrivește în cazul său. Scriitorii care au dificultăți în mînuirea lexicului sînt neologistici. Bacovia e dintre aceștia: „Căutam/Cuvinte/în dragi dicționare...” („Studiu”) Caută în dicționare cei ce resimt insuficiența propriului lor vocabular, nesiguri de anumite sensuri, sau cei pe care cuvintele îi fac visători, sau cei ce vor să dea cea mai bună tălmăcire gîndurilor lor, cei atenți atît la esență, cît și la nuanțe. Monotonia lui Bacovia înseamnă profunzime, iar diversitatea lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru Ipotești, arată adevărata situație materială a familiei Eminovici și adevă ratul mediu în care s-a trezit și a copilărit poetul: o mulțime de griji, o mulțime de datorii, în toate părțile, o mulțime de cheltuieli grele, în afaceri nesigure, și cu bani luați mereu din împrumut... Au fost căutate și invocate diferite motive, care să arate lipsite de importanță legăturile dintre Eminescu și Ipotești. Din aceste motive, în mod intenționat s-a creat o lacună; n-a fost cercetată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Facultatea de Drept, și pe N. D. Giurescu, de la Facultatea de Litere, cu misiunea de a stabili, fără echivoc, localitatea în care s-a născut Eminescu, pentru ca Asociația generală a studenților să ridice acolo o școală primară. După multe argumente nesigure, culese pe la Dumbrăveni și Ipotești, studenții au găsit, în sfîrșit, mitrica cu botezul poetului, la biserica Uspenia din Botoșani. Bucuros de așa descoperire, N. D. Giurescu a scos o copie de pe act. Însă, cu toată asigurarea pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care se poate face este descrierea și analiza separată a fiecărui caz în parte. A porni de la presupunerea că instituțiile sunt ușor de comparat duce, pentru a continua argumentația, la crearea unor legături incerte și la trasarea unor concluzii generale nesigure (Mayer, 1972: 67-81, 273-81; Ragin, 1987: 34-68; Badie, 1989: 344-51). Comparația ca fundament al analizei Argumentul este unul solid: tradițiile istorice înfățișează într-un anume fel viața guvernamentală a fiecărei țări. Totuși, argumentul are și anumite limite din moment ce, așa cum am
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
membri; dar există și pericole în principiul rotației. Elaborarea politicii publice este complexă: stipularea faptului că legislatorii, adesea lipsiți de experiența necesară, ar trebui să plece atunci când au căpătat o oarecare experiență pare greșită. Mai mult, deoarece cariera politică este nesigură, având în vedere răsturnările electorale și chiar cele în privința nominalizării, este poate nechibzuit să adăugăm la aceste riscuri regula conform căreia acestei cariere nu i se permite să dureze: acest lucru poate stânjeni recrutarea unor oameni capabili, în timp ce aceia care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
instituțiile administrative "create de mâna oamenilor", precum birocrația și forțele armate, sau asociațiile dependente, precum partidele unice, sau asociațiile care se dezvoltă liber, precum grupurile monotematice. Separarea de entitățile tradiționale este lentă, iar mișcarea spre asociativitate este anevoioasă și oarecum nesigură. Într-adevăr, răspândirea asociativității poartă cu sine sămânța unor probleme serioase, din moment ce asociațiile nu conferă o bază solidă pentru agregarea cererilor în societăți. Se simte așadar nevoia unei delimitări atente a diverselor moduri în care societățile se deplasează de la predominanța
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mod evident, acesta capătă un sens cu totul deosebit și, în realitate, puțin încurajator, atunci cînd cel care se încumetă la o astfel de aventură este un istoric, format numai prin metodele disciplinei sale, fiind deci insuficient pregătit pentru explorările nesigure, făcute dincolo de teritoriul său obișnuit. Fără îndoială, cel puțin în ceea ce-1 privește pe autorul acestui eseu, două scrieri majore, a căror originalitate s-a păstrat intactă îi stau în față, fiind susceptibile să joace deopotrivă rolul de model
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se limitează, de fapt, numai la domeniul imaginarului politic. SALVATORUL DE LA LEGENDA LUI PINAY LA MITUL CAPULUI DE AUR Data de 6 martie 1952 nu pare deloc a fi lăsat urrne durabile în memoria colectivă a francezilor. În acei ani nesiguri din istoria celei de a IV-a Republici, această dată poartă amprenta unui dublu eveniment: în ce privește cronica politică, e vorba de învestitura de către Adunarea Națională a lui Antoine Pinay în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri; în planul istoriei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sfîșieri, e un bloc nefisurat, care le oferă celor care-1 alcătuiesc certitudinea liniștitoare a unei totale reconcilieri cu ei înșiși. "ACEASTĂ MARE ȘI NOBILĂ UNITATE A PATRIEI" Vorbind de primii saintsimonieni, Benjamin Constant ironiza erupția aparent insolită în istoria încă nesigură a secolului a atîtor "noi preoți din Theba și din Memphis". Exprimate în diverse feluri, dar toate avînd drept suport acea viziune mistică a unei unități ce trebuie redobîndită, marile construcții speculative pe care le-am evocat au jucat un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o metodă generală de instruire. El însuși a ajuns la o astfel de metodă, cunoscută sub numele de metoda problemei. Am observat că, în concepția sa, o condiție esențială a dobîndirii cunoștințelor o constituie participarea gîndirii. Aceasta apare în situațiile nesigure, îndoielnice, problematice; ea apare ca un efort de a ieși dintr-o dificultate existentă sau posibilă. Pornind de aici, J. Dewey a stabilit nota distinctivă a metodei sale, și anume considerarea acesteia ca o parte a metodei de cercetare. Elementele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a învăța". Este adevărat, în concepția acestui psiholog, voința de a învăța se sprijină pe anumiți factori motive intrinseci ale învățării care duc la sentimentul de satisfacție în învățarea școlară. Care sînt aceștia? a) Curiozitatea stimulată de situații neclare, neterminate, nesigure, pe scurt, situațiile-problemă. Atenția copilului se menține pînă ce respectiva situație se clarifică, devine sigură. Însăși clarificarea oferă copilului satisfacție. b) Aspirația către competență, dorința de a realiza și mai bine ceea ce copilul simte că poate face. De aceea, școala
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este după opinia lui B. F. Skinner "simplă și directă": "A instrui nu este, într-adevăr, nimic altceva decît organizarea condițiilor de întărire în care vor învăța elevii" (16, p. 63). Unei învățări spontane, proprie oricărui mediu social, cu rezultate nesigure și întîmplătoare, psihologul american îi opune instrucția ca organizare a condițiilor învățării, menită să ușureze și să accelereze apariția comportamentului dorit. Condițiile unei astfel de învățări le asigură instruirea programată, al cărui început se consideră a fi marcat de apariția
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este Istorie, totul este devenire. De-venirii liniare din secolul al XVIII-lea, devenirii tragico-optimiste de la începutul secolului al XIX-lea (Hegel, Marx), devenirii tragico-pesimiste de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (Nietzsche, Wagner) le-au succedat în secolul XX devenirile nesigure (Toynbee), devenirile decadente (Spengler), devenirile mortale (Valéry). Istoria și devenirea sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cursul acestui secol, logica matematică (Gödel), logica semantică (Tarski) și, în fine, filozofia științelor (Popper, Holton, Kuhn), a arătat că la originea oricărei cunoașteri teoretice, fie ea cea mai riguroasă și mai temeinic verificată, se află ceva insuficient, nedemonstrabil și nesigur. Însă un astfel de deznodămînt reprezintă în același timp posibilitatea unui nou început. Se pune de acum problema de a așeza sub semnul întrebării nu doar faptele și teoriile, ci mai ales presupozițiile și preliminariile oricărei gîndiri, începînd cu cea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
multiple artizanate, proprietăți mici sau mijlocii, policulturi agricole (care sînt cele mai bune suporturi pentru o altă policultură). Acolo unde monocultura, industrializarea, suburbanizarea au distrus totul în calea lor, reînsuflețirea pare imposibilă. Se duc așadar, pretutindeni în Europa, nenumărate lupte nesigure a căror miză este soarta policulturii europene. Procesele de de-gradare, denaturare și dezintegrare sînt mereu active. Ele ne arată din ce în ce mai clar că în Europa culturală lucrul cel mai fragil este tocmai acela care constituie bogăția ei: diversitatea. 1968 Spre
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reprezentative, ontologic vitale, pe care se întemeiau. Vrăjitorul, șamanul, preotul sunt ipostazele cele mai cunoscute și mai durabile. Etnologii ne instruiesc în această privință, conturând o întreagă serie de figuri-instituții pe care se sprijină pretutindeni lumea în devenirea ei agitată, nesigură, convulsivă. Ceea ce ne spun azi un G. Dumézil despre lumea veche sau un G. Duby despre umanitatea medievală consună cu o lungă și complexă tradiție, pe seama căreia s-au închipuit și pentru timpurile mai noi tot felul de tipologii. Carlyle
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]