6,405 matches
-
sosirea, el însuși prizonier. O reclamație? Funcționarul și tovarășii săi râdeau: "Degeaba, prietene. Aici nu se reclamă." "Dar, domnule, spunea francezul, cazul meu e excepțional. Sunt nevinovat." Toți suntem cazuri excepționale. Fiecare dintre noi invocă ceva anume. Fiecare se vrea nevinovat, cu orice preț, chiar dacă pentru asta ar trebui să învinuiască întreg neamul omenesc și însuși Cerul. Nu-i veți face nimănui prea mare bucurie lăudându-l pentru strădaniile depuse spre a deveni inteligent sau generos. Dimpotrivă, veți vedea cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
criminal din fire, fie că devii criminal datorită împrejurărilor. Dar toți acești escroci vor iertarea, adică se vor iresponsabili, căutând fără rușine o justificare în natură sau o scuză în împrejurări, chiar dacă sunt contradictorii. Pentru ei, important este să fie nevinovați și ca virtuțile lor, cu care au fost dăruiți din naștere, să nu poată fi puse la îndoială, iar greșelile lor, iscate dintr-o nenorocire trecătoare, să fie veșnic provizorii. V-am mai spus, totul e să scapi de judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe care ne plăcea să o socotim ca atare. Chiar și acum, stadionul înțesat de mulțime, cu meciurile lui de duminică, și teatrul, pe care l-am iubit cu o patimă nemărginită, sunt singurele locuri din lume unde mă simt nevinovat. Dar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă când e vorba de dragoste, de moarte sau de salariul celor obidiți? Și totuși, ce era de făcut? Nu-mi puteam închipui dragostea Isoldei decât în romane sau pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
scriu o Odă la poliție și o Apoteoză a ghilotinei. Mai cu seamă frecventam cafenelele specializate, unde se adunau umaniștii noștri de profesie. Eram, se înțelege, bine primit, dat fiind bunele mele antecedente. Și dintr-o dată, cu înfățișarea cea mai nevinovată, dădeam drumul unui cuvânt de ocară: "Mulțumesc lui Dumnezeu", spuneam, sau, și mai simplu: "Dumnezeule!". Știți prea bine că ateii noștri de cafenea nu prea se împacă cu cele sfinte. După ce rosteam acea enormitate, urma un moment de stupoare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială. În fiecare zi, cu trupul strâns ca într-un clește, clipă de clipă, osânditul afla că e vinovat și că a fi nevinovat înseamnă să te poți întinde cu voioșie din toate mădularele. Puteți să vă închipuiți în temnița aceea un om obișnuit să trăiască pe înălțimi și pe puntea superioară a vapoarelor? Ce? Poți fi închis în temniță și să fii nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nevinovat înseamnă să te poți întinde cu voioșie din toate mădularele. Puteți să vă închipuiți în temnița aceea un om obișnuit să trăiască pe înălțimi și pe puntea superioară a vapoarelor? Ce? Poți fi închis în temniță și să fii nevinovat? Improbabil, cu totul improbabil! Dacă ar fi așa, raționamentul meu n-ar mai face două parale! Refuz să examinez, fie și măcar pentru o clipă, ipoteza că nevinovăția s-ar vedea silită să trăiască gheboșată. De altminteri, nu putem afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pricinile ce ne-au fost atât de explicate timp de două mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnată, dar care nu știu de ce, e tăinuită cu mare grijă. Adevărata pricină este că El știa că nu-i cu totul nevinovat. Nu purta povara greșelii de care era învinuit, dar făptuise altele, chiar dacă nu știa care sunt acelea. Sau poate știa? Căci de la El porniseră toate. E cu neputință să nu fi auzit vorbindu-se despre uciderea pruncilor. Din pricina Lui muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
chema pruncii uciși din pricina Lui, iar El trăia! Știind ce știa, cunoscând totul despre om ― ah! cine-ar fi crezut că adevărata crimă nu e să omori, ci să nu mori tu însuți ― față-n față zi și noapte cu nevinovata lui crimă, îi era din ce în ce mai greu să rămână ceea ce era și să continue. Era mai bine să termine cu toate, să nu se apere, să moară, spre a nu mai fi singurul în viață și spre a merge acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și să condamne, cu iertarea pe buze și cu osânda în inimă. Căci nu se poate spune că mila a pierit, nu, nici pomeneală, de dimineață până seara nu vorbim decât de ea. Numai că nimeni nu mai este declarat nevinovat. Pe leșul nevinovăției viermuiesc judecătorii, judecători de toate soiurile, cei ai lui Hristos și cei ai lui Antihrist, laolaltă înfrățiți în carceră. Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creștini. Și ceilalți sunt vârâți până-n gât în toată treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
povara lui, să nu treci pe lîngă el, ci să-i ajuți să ia povara de pe măgar. 6. La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. 7. Ferește-te de o învinuire nedreaptă, și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. 8. Să nu primești daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschiși și sucesc hotărîrile celor drepți. 9. Să nu asuprești pe străin; știți ce simte străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mînie, plin de bunătate și credincioșie, 7. care își ține dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor pînă la al treilea și al patrulea neam!" 8. Îndată Moise s-a plecat pînă la pămînt și s-a închinat. 9. El a zis: "Doamne, dacă am căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul, o lovise peste umăr din greșală. Elena, palidă, crezuse că a făcut acolo la pian o greșală care merită enervarea, și Marcian se socotise - deși nevinovat - cel mai mare bădăran. Scurt moment dramatic, soluționat de gestul lui Marcian de a săruta acolo, pe clape, mîinele Elenei, cerând grațiere. în seara aceea Marcian uitase ceasul și Elena nu i-1 adusese aminte. Ar fi servit un aperitiv
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de două ori campion... - Cum adică, bunicule? întrebă mirat Dorinel. Bunicul ar fi vrut să îi spună că și-ar dori ca el să devină campion în lupta cu păcatul, cu minciuna, cu răutatea, dar era prea mic și prea nevinovat ca să îi spună despre aceste lucruri. Se gândi doar că se va ruga mereu pentru el. În loc de răspuns, bunicul îi propusese să meargă în vizită la Ionuț, un copilaș de vârsta lui Dorinel, venit din alt sat, pentru o perioadă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
să le schimbe inimile, dar numai dacă ei voiau. Așa că, într-o vineri, primăvara, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, care nu a făcut nimic rău cu mâinile Sale, a fost răstingit pe o cruce, bătându-i-se piroane în mâinile nevinovate. A curs sânge sfânt, și de atunci, celui ce I se roagă Lui, inima îi devine mai bună și mâinile iubitoare.” Steluța era fermecată de această poveste cam prea tristă pentru ea, dar din care a înțeles că mâinile pot
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și prada tuturor vrăjmașilor lor, 15. pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mîniat din ziua cînd au ieșit părinții lor din Egipt pînă în ziua de azi!" 16. Manase a vărsat de asemenea mult sînge nevinovat, pînă acolo încît a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvîrșit și în care a tîrît și pe Iuda, făcînd ce este rău înaintea Domnului. 17. Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
nimicească, după cuvîntul pe care-l spusese Domnul prin robii Săi proorocii. 3. Lucrul acesta s-a întîmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvîrșite de Manase 4. și din pricina sîngelui nevinovat pe care-l vărsase Manase, și de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte. 5. Celelalte fapte ale lui Ioiachim, și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
culeagă roșii. Fiecare dintre noi ne mișcăm într-un anumit sens. Luca și-a găsit imediat prieteni fără să aleagă, fără prejudecăți. Ce bine ar fi dacă și noi, cei maturi, am încerca să mai fim măcar un pic copii nevinovați... Într-o atmosferă plăcută, emoțională, încheiem ziua de astăzi la un taifas prelungit până după miezul nopții, sub bolta de viță din fața casei, într-un superb și fantastic concert al greierilor care parcă ar vrea să salute în mod deosebit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unele întâmplări din viața interlocutorului meu sunt mult asemănătoare cu cele ce mi s-au întâmplat, autori aceiași N.S., C.B. și M.B. M-a șocat pățania înv. Filiche, mutat disciplinar în urma unui gest perfid din partea înv. Georg, omul fiind complet nevinovat. Am înțeles machiavelâcul acuzator pentru că și mie la Bârlad mi s-a fabricat un scenariu identic - semn că acest aspect se manifesta ca o adevărată boală. Am abordat apoi și o altă problemă privind satul nostru. Personal m-am referit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un timp încoace, pe Veghea. Dar,într-o zi, fosta nevastă a lui Dan, a murit. De un cancer. La înmormântare viața a făcut ca Veghea și Dan să fie, câteva momente, alături. Pe drum. Către cimitir. Și, o privire nevinovată, din treacăt, ochi în ochi, avea să le pună în evidență, amândurora, nevinovăția, a ce urma să se întâmple, ulterior. La câteva zile după asta, Veghea s-a apucat șă-și repare o porțiune dintr-un gard. Dan trecea pe acolo
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Duminică... Perplex, omul exclama : - Na ! - Va veni vremea să n-avem pâine, zice Domnul, și veți îndura lipsuri mari. Pocăiți-vă, iar Domnul o să dea ploaie cu pâne din cer, ca pe vremea lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această ultimă declarație stârnea veselia tuturor. Unul câte unul trecătorii se adunau în jurul lui Neculai. Având șapca împinsă la ceafă, magazionerul ieșea dintr-o cămăruță și, cu gura la urechi, își înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tâmpla de fruntea mea și amândoi am rămas cufundați într-un extaz care ar fi trebuit să fie veșnic. Când în acea seară fatală am destupat vrana valurilor ce-mi spărgeau pieptul, ea a tăcut, a ascultat, apoi atât de nevinovat mi-a mărturisit că îl iubește pe cel cu covrigii încât, a naibii treabă, pe dată și eu m-am simțit ușurat. Ei bine, abia acum am aflat că, de cinci ani, fata e profesoară la școala vecină. Sub un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tate, într-o tabără de lângă faimoasa mânăstire pe lângă care se tot plimbă umbra lui Mircea. Era o tabără de copii între șapte și paisprezece ani, care n-aveau nici o bănuială despre ce-i aștepta. Căci Sincu aranjase ca bieții puști nevinovați să ne servească drept cobai pentru un sofisticat experiment de poetică aplicată. Am fost cazați la grămadă într-un vast dormitor și am mâncat la un loc cu copiii și cu profesorii lor. Totul în acea tabără a fost minunat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o dată și rup, iar împăturesc, iar rup, pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și răzbunarea? Bomba? Bubuitura? Nu-s de nasul meu, nu-s eu în stare de așa ceva. Facă-le alții, dacă pot. Eu nu-s capabil să mă bălăcesc în... 3....tic-tac, tic-tac... Ce mi-o fi venit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
d’aia nici nu mai dogorăște așa din răsputeri.” “Să știi că da. Ia zi, unde-ai pus băiatu’?” “Sub prunu’ oletnesc ăl’ mare. Are umbră berechet, nici prea răcoare nu e, numa’ bine dă dormit un prunc mic și nevinovat” Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un nume obscur, un condei ca multe-atâtea. Dacă m-aș fi numit Voiculescu, Blaga, Arghezi și... mai știu eu cum, altfel ar fi stat lucrurile...” “... Și pentru ce a trebuit să mergeți acolo?...” Curios! Ce ușor a încăput totul în nevinovata sintagmă acolo! Acolo, dragul meu, înseamnă epuizare fizică, intelectuală, psihică... Nu îți rămâne nimic, absolut nimic al tău! Totul e disipat, pus la interval, împins sub o lupă magică și, în același timp, nevăzută. Nu mai ești decât un număr
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]