4,526 matches
-
cărămidă întrerupt în cele din urmă de o pereche de porți din fier forjat. Se deschiseră la atingerea lui și Michael bănui că în sfârșit călătoria lui era aproape încheiată. Când ieși din tunelul de beznă aparent nesfârșit, înecat în noroi și năpădit de bălării care constituia aleea de intrare, pătratele aurii ale luminilor de lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Individul e un magician perfect! Ce e de data asta, Michael - Planul Nouă din spațiul cosmic? Abbot și Costello se întâlnesc cu Omul-Lup? — Domnul Sloane și cu mine am ieșit să verificăm aleea de intrare, spuse Michael. E acoperită cu noroi, deci orice urme de cauciuc se vor vedea clar. Dar se mai văd urmele pașilor mei: sunt cele mai recente urme de pe alee. N-a mai intrat nici o mașină de poliție de când am venit eu. Hilary păru pe moment convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care Îl petrecusem acolo să‑mi pară mult mai Îndepărtat. Mi‑am netezit pantalonii negri bine croiți, dar nu de firmă, și m‑am uitat În spate ca să mă asigur că nu adunasem cumva pe turul lor ceva din noroiul orașului. Știam că există pe undeva un Întreg personal de redacție care nu ar fi fost de acord cu mine, dar eu mă gândeam că arăt al naibii de bine pentru doar al doilea interviu din viața mea. Acum nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Fraser stătu În capul scărilor și se uită În jur. Era suficient loc pe plajă. Fluxul tocmai s-a terminat. Haide, e-n regulă Coborîră treptele, pășind cu atenție din cauza cănii cu bere și a paharelor. Plaja era noroioasă, dar noroiul fusese bătut de soarele după-amiezii și era mai mult sau mai puțin uscat. Fraser găsi un loc la baza zidului, Își scoase haina și o Întinse pe jos, iar cei doi se așezară, unul lîngă altul, umăr la umăr. Zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de viață, părea că viața clocotește În ei modelîndu-i În colțuri și unghiuri stîngace. Și oamenii care beau pe digul din spatele cîrciumii Îi văzuseră pe băieți și Începuseră să le strige cuvinte de Încurajare. Băieții Începură să stropească acum cu noroi În loc de apă; unul dintre ei căzu acolo și se ridică acoperit de un strat negru, de parcă era o figurină de lut - un fel de manechin ciudat făcut pentru o paradă de stradă. Păși mai adînc În apă, se aruncă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
culeagă resturi de pe plajă. Privirea Îi fu curînd atrasă de ceva deosebit și Îl ridică. Se dovedi a fi, așa cum crezuse inițial, muștiucul și un fragment din vatra unei pipe vechi din lut. I-o arătă lui Fraser, apoi scurmă noroiul de pe ea cu o sîrmă. Parțial, pentru a schimba subiectul, În timp ce făcea asta, Îi spuse: Poate că acum trei sute de ani a stat un bărbat aici, fumînd pipă, așa ca tine. Nu crezi că e o idee năstrușnică? Fraser zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuseseră... VÎrî bucata de pipă din lut În buzunar, apoi se uită lung În direcția fluviului. Fluxul revenea și suprafața apei părea că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cincizeci de metri, pe Marylebone Road, o clădire de birouri fusese bombardată recent: acolo fusese instalată o cisternă cu apă pentru urgențe; pe trotuar erau bucăți de hîrtie udă, carbonizată, straturi de scrum pe pereți și copaci și urme de noroi care duceau spre și În afara locului distrus, unde fuseseră trase furtunele pe stradă. Coada se mișcă și Julia ceru ceai fetei de dincolo de tejghea. Helen deschise poșeta și urmă cearta tipic feminină despre cine trebuie să plătească. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Arată mai rău ca oricînd. Am vrut să-i iau ceva, nu știu, ceva frumos. Ceva strălucitor. Războiul ăsta a distrus toată strălucirea vieții pentru femei ca ea. Noi ne descurcăm, putem să fim aruncate pe te miri unde, În noroi și să ne placă... — Dar lucruri furate, Kay! Lucruri furate! — Cole zice că agenții de asigurări au grijă de asta. Oricum, majoritatea mărfurilor sînt de dinaintea războiului - lăsate În urmă, stînd pe undeva degeaba. Nu sînt, de fapt, furate. Dumnezeule, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-aici? — Da. — Stranie meserie, nu-i așa? Numai praf peste tot. N-a fost așa În celălalt război: atunci era numai noroi. Te Întrebi cum o să fie următorul. Cenușă, bănuiesc... Mi-ar plăcea să fac doar case noi, nu să rîmez În astea vechi. Totuși, mă ține ocupat. Și pe Julia departe de necazuri. Făcu cu ochiul. Avea ochii negri, ca ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat de ropotul ploii demențiale.. Mama
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
împreună dimineața și cum școala era la celălalt capăt al orașului, ne opream la fiecare cișmea să-mi spăl eu cizmulițele de gumă.De fapt aceste cizmulite, aveau lipite pe ele o vulpită albă, iar aceasta se murdărea ușor priin noroiul ulițelor și eu trebuia să le spăl mereu.Cum Lidia era cu mine, o opream și pe ea. Ajungeam la școală cu întârziere de fiecare dată. Învățătoarea bătrână, d-na Grigorescu, ne oprea în fața clasei și ne poruncea să întindem
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe cineva strigând la poartă și aruncând pe mine un trenci, ies la repezeală, iuțind pașii pe alee. Poarta se deschide cu un scrâșnet, sătulă și ea de atâta umezeală. Rămân uimită. În fața mea, o mogâldeață trece împleticindu-se prin noroiul uliței. Este Roza, o fetiță din vecini. Mama ei a plecat de aproape un an în Italia, spre mai bine, lăsându-și unica fetiță acasă, în grija soțului. Micuța e atât de slabă, încât i se observă oasele prin rochița
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
au îndurat și câte deziluzii poartă în gențile de voiaj. Poate că așa va păți și mama Rozei, cine știe! Sunt tristă, ca o gară părăsită. Încă mă ține captivă imaginea de adineaori, de pe drum: o fetiță zgribulită, murdară de noroi, care fuge cu pași mărunței prin ploaia deasă, fără să ocolească bălțile. Sub brațul slăbănog, turtită, stă o pâine, umezită deja și mușcată la un capăt. Nu știu de ce, dar am certitudinea că nu voi scapa ușor de privirea micuței
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
tineri an de an Să prețuiască ce-i neprețuit! Amorul tarifat și onoarea Când tu, constrânsă dur ești de nevoi Și dai pe bani favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n versuri de aezi Și adorate de bărbați, S-atât de CASTE până vezi Ce mulți mai sunt încornorați! Proverbială: „Nu știe bărbatul...” Cum să afle , vrei, bărbatul, Dacă el n-a auzit, Ceea ce știa tot
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a dispărut pe loc, vă dați seama. — Da, i-am răspuns zâmbind, nevenindu-mi nimic altceva în minte. —Pană? — Îhî, i-am confirmat, aranjându-mi părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mă jos din tractor. Mersi. Dave își văzu de drum, iar eu am sărit pârleazul. Când am ajuns de partea cealaltă, s-a auzit un fleașc. M-am uitat în jos. Dragii mei de pantofi aveau o margine neagră de noroi vâscos pe talpă. Uite, aici greșesc americanii. Nu-și dau seama că-n Anglia, chiar și într-o zi călduroasă, sunt peste tot băltoace invizibile. Peisajul arată încântător, dar în realitate e un câmp minat pentru pantofi. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum și-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă de parc-ai fi o puștoaică! Uite numai cum te-ai stropit cu noroi pe ciorapi! Și canadiana e plină de noroi! — Ei, lasă și tu acum! spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum și-o lăsăm de capul ei, așa că ai tot timpul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul, larg, și am aruncat ghemotoacele de hârtie care au plutit o vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă de muzică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ațipi. La Cluj era o vreme umedă, de-a dreptul mocirloasă și, din nefericire, Georgiana îi dăduse întâlnire la un restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trase pe ea niște haine la nimereală și ieși, ducându-se direct la hotel. își dorea să înoate în piscina rotundă. Să se rotească în cercuri nesfârșite, iar și iar. Să înoate ore în șir, să lepede în apă tot noroiul în care se înveșmântase de ani de zile. Când ieși din apă chiar aruncă o privire cercetătoare spre bazin, să vadă dacă se observă ceva în urma ei, ca o dâră vâscoasă de mâl. Nimeni nu părea să vadă nimic, în afară de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]