9,387 matches
-
-se între pofta de câștig și grija pentru familie, el nu le poate împăca. Când opțiunea se face la timpul potrivit, lucrurile iau o întorsătură fericită, ca în Spiru Călin. Preocupat de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață nu prea ușor, el își găsește
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață nu prea ușor, el își găsește un ideal în seriozitatea cu care își îndrumă poporănii, la fel ca și Popa Tanda din nuvela cu același titlu, a cărui mulțumire sufletească este deplină numai când constată binele pe care l-a făcut semenilor. Scriitor realist, S. relaționează personajele cu epoca și cu problemele ei dominante. Realismul psihologic se vădește în subtila analiză a comportamentului
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
se împotrivesc căsătoriei copiilor lor, Persida și Națl, și suferă la gândul că, prin consimțământul lor, ar încălca reguli respectate de toată lumea. Nesocotirea acestora este admisă doar într-un singur caz: când ele ar fi contrare omeniei. Căci, atât în nuvele, cât și în romane, S. se relevă drept un hotărât apărător al altruismului. Amalgam de trăsături bune și rele, personajele sale tind, mai toate, către eliberarea de interesele egoiste, pentru dobândirea armoniei sufletești. Ideea l-a urmărit și în alt
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
surprinzător de înnoire prin adoptarea tehnicii romanului epistolar și pluriperspectivist. Dar, deși cuprind scene izbutite, scrierile rămân mai curând mărturii asupra epocii decât creații epice, spre deosebire de Mara, care se distinge prin soliditatea compoziției și prin sobrietatea mijloacelor literare. Atât în nuvele, cât și în romane, S. utilizează o limbă lipsită de provincialisme, care țintește claritatea și exactitatea comunicării, de unde și preferința pentru cuvintele uzuale. Neologismele sunt puține și folosite cu chibzuință. Sfătoasă și fluentă numai în măsura în care se referă la mediul rural
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
și folosite cu chibzuință. Sfătoasă și fluentă numai în măsura în care se referă la mediul rural, expunerea devine aspră și stângace când el se apleacă asupra vieții orășenești. Topica este adeseori afectivă, influențată de poziția naratorului, implicat în evenimentele relatate. La realismul nuvelelor și romanelor sale (Mara, mai ales) contribuie într-o măsură deosebită procedeele retoricii populare (fraze scurte, stil indirect, interogații, expresii și imagini specifice), precum și folosirea unor proverbe și zicători. S. a scris și câteva piese, chiar debutul său scriitoricesc fiind
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
părăsită, București, 1900; Din bătrâni, vol. I, București, 1902, vol. II: Manea, București, 1906; ed. București, 1916; Așezarea vorbelor în românește, București, 1905; Mara, Budapesta, 1906; ed. București, 1913; Institutul „Ion Oteteleșanu” din Măgurele, București, 1906; La răscruci, București, 1906; Nuvele, ed. 1, I-VI, București, 1907-1927; Povești, București, 1908; Spiru Călin, București, 1908; Din valurile vieții, București, 1909; Românii din Ardeal, București, 1910; Puișorii, București, [1910]; Popa Tanda, Sibiu, 1914; Politica națională română, București, 1915; Din două lumi, București, 1921
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Întors la unele din poveștile ei din anii ’30 cu comentariul la dispariția lui Zerlendi, am Înțeles irealitatea vechii mele intenții de a scrie o carte despre Eliade. Cea pe care am scris-o Însă În jurul lui Honigberger și a nuvelei din 1940 Îi este dedicată Mihaelei Timuș. E.C. 31 iulie 2003 * * * La puțin timp după Încheierea acestei cărți, a apărut și un prim mic volum francez consacrat lui Honigberger, care Îi este datorat lui Robert Sigaléa, medic și istoric al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Icones et Descriptiones, fasc. 1, Vindobonae, 1836. Nu se cunoaște o continuare a lucrării și nici situația materialelor strânse de Honigberger. 161. În aceeași perioadă (1930-1931), Eliade a Întreprins și o călătorie spre frontiera afgană și mănăstirile din Himalaya. Anticiparea nuvelei din 1940 e deja prezentă („mai am multe de scris În aceste memorii. Dar pe nimeni nu am Întâlnit care să știe unde se află Agarttha...”), ca și interesul pentru arheologia zonei, după ce era arestat, cu Arthur Young, la 7
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
am Îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici În această povestire nu Îl voi destăinui (...) aproape Îndurerat de taina aceasta, pe care nu o puteam În nici un chip pătrunde până la capăt.” „Dacă cineva ar dori să verifice in concreto alcătuirea nuvelei...” Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger (1940) și Încercarea labirintului (1978) „On le sait, même l’étude des fossiles est en mesure d’enseigner beaucoup de choses. Non seulement sur le passé. Mais également sur les raisons pour lesquelles se sont
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Și astfel, după mai bine de jumătate de secol de uitare, numele lui - chiar dacă mai degrabă doar numele - a intrat din nou În zona cea mai vizibilă a istoriei culturale românești. Mi-am propus aici să verific in concreto alcătuirea nuvelei lui Eliade din 1940, pornind de la toate premisele care se pot reuni. Este o operație exegetică aproape inexistentă, sau cel puțin neconvingătoare, dacă nu vom anticipa puțin rezultatele care se pot obține. Matei Călinescu oferă recent o soluție În care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cele din urmă cele clar constante, din 1928 până În 1962. Cum Însă rădăcina lor comună pare să fi fost Încercarea de a legitima teoretic și de a Înțelege sensul experiențelor supranormale, reunirea lor cea mai vie are loc Într-o nuvelă fantastică alcătuită sub semnul unui secret, și nu Într-un volum de istoria religiilor indiene. Jumătate din nuvela din 1940 s-ar putea numi „Zerlendi și yoga”, unde experiențele lui Zerlendi sunt glosate atent În vecinătatea lui Patañjali. Voi Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost Încercarea de a legitima teoretic și de a Înțelege sensul experiențelor supranormale, reunirea lor cea mai vie are loc Într-o nuvelă fantastică alcătuită sub semnul unui secret, și nu Într-un volum de istoria religiilor indiene. Jumătate din nuvela din 1940 s-ar putea numi „Zerlendi și yoga”, unde experiențele lui Zerlendi sunt glosate atent În vecinătatea lui Patañjali. Voi Încerca aici nu numai să restitui și să trasez mai accentuat granița dintre cei doi Honigberger la care face
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plină literatura sa fantastică, de la jumătatea anilor ’30 la Începutul anilor ’80, Eliade Își acoperă Întreaga tramă narativă cu suite de camuflări și ricoșeuri a căror imensă și stranie abilitate duce la o concluzie, totuși, clară: a Înțelege desfășurarea unei nuvele (Tinerețe fără de tinerețe și eshatologiile electricității, de pildă) Înseamnă să accepți nu numai temporar și parțial că tot ceea ce cuprinde fiecare sunt fapte care pot surveni oricând și a căror prezență teoretică este, de la un moment dat, imposibil de Înlăturat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe care ele le posedă și le multiplică. Acest procedeu are, desigur, enorme virtuți, dar nu toate pot fi stăpânite. Cel puțin pentru cititor și pentru eventualii comentatori, nu e deloc clar, niciodată, dacă eventualele sensuri descifrate - pentru că toate aceste nuvele Încifrează - se păstrează măcar pe traiectoria sensului depozitat de autor prin chiar construcția nuvelei. Nu știu cum anume poate fi apreciată valoarea exclusiv literară, așa cum există ea pentru un cititor inocent și neproductiv, căci e lesne de observat că cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dar nu toate pot fi stăpânite. Cel puțin pentru cititor și pentru eventualii comentatori, nu e deloc clar, niciodată, dacă eventualele sensuri descifrate - pentru că toate aceste nuvele Încifrează - se păstrează măcar pe traiectoria sensului depozitat de autor prin chiar construcția nuvelei. Nu știu cum anume poate fi apreciată valoarea exclusiv literară, așa cum există ea pentru un cititor inocent și neproductiv, căci e lesne de observat că cel puțin o parte din literatura sa fantastică nu este autonomă - și nu numai În sensul Încifrărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
li se Întâmplă se schimbă complet”. Succinta caracterizare pe care Culianu o făcea literaturii fantastice a lui Eliade era vădit superioară celei strict literare, pentru că pornea de la premisa de neocolit că, indiferent care ar fi fost valoarea literară a acestor nuvele și microromane fantastice, privite Într-o continuitate care Începe prin Cum am găsit piatra filosofală și sfârșește În hadit-urile pe care, laborios și interogativ, i le consemna În ultimii săi ani, această literatură nu poate fi desprinsă dintr-un continuum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nefantastic, nu e mai puțin un produs și o renegociere a istoriei acestei demarcații, a evoluției ei și a mijloacelor colective și acurate de a o recunoaște. De altfel, traduse În engleză pentru a fi citite În India, cele două nuvele din 1940 sunt mai banale și deci mai puțin literare decât oriunde altundeva 1. Culianu scria În 1988, În prefața la ediția grecească, că interpretarea sa făcea parte din nuvelă, că l-a căutat pe Zerlendi și pe acel „asistent
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În engleză pentru a fi citite În India, cele două nuvele din 1940 sunt mai banale și deci mai puțin literare decât oriunde altundeva 1. Culianu scria În 1988, În prefața la ediția grecească, că interpretarea sa făcea parte din nuvelă, că l-a căutat pe Zerlendi și pe acel „asistent” al lui Honigberger (dar „respectivul personaj nu s-a născut la Iași”), și continua inspirat În direcția ipotezelor metodologice ale istoricului religiilor („În 1937, când s-a simțit destul de solid
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
istoricului religiilor („În 1937, când s-a simțit destul de solid pentru a publica eseul Folclorul ca instrument de cunoaștere 2, În care se arăta un incondițional al validității experiențelor paranormale, doctorul Eliade credea evident cel puțin În posibilitățile explorate de nuvelele pe care avea să le scrie În 1940”), dar și a biografiei autorului („Am motive să cred, În ciuda a ceea ce s-a scris mai recent de către unii3, că perspectiva lui Eliade asupra lumii s-a mai schimbat Încă o dată, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Eliade asupra lumii s-a mai schimbat Încă o dată, și destul de drastic, În ultimii ani ai vieții sale. Vedea acum lumea ca pe o mașinărie mult mai complexă și mai Înșelătoare decât Îi apăruse ea Înainte”), fără a omite că „nuvela este una dintre cele mai bune semnate de Eliade și este una din cele mai bune În literatura genului din lumea Întreagă”4. Firește, textul acesta e probant mai ales la intersecția celor doi Eliade descifrați de Culianu - și analizați
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
moartea celui real - cu acel Culianu care, epistemolog și istoric, se află puțin Înaintea propunerii epistemologice cu consecințe extreme din Arborele gnozei. Textul, oricum, e mai complicat decât pare - și chiar decât poate fi o prefață la o ediție de nuvele fantastice. Mai Întâi pentru că nu acceptă pactul literar consacrat al ficțiunii totale, dar nici nu se oprește exclusiv la consecințele pe care, În 1940, Eliade le-a extras pentru sine. În nuvela Tinerețe fără tinerețe, bunăoară, Dominic Matei, un evident
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate fi o prefață la o ediție de nuvele fantastice. Mai Întâi pentru că nu acceptă pactul literar consacrat al ficțiunii totale, dar nici nu se oprește exclusiv la consecințele pe care, În 1940, Eliade le-a extras pentru sine. În nuvela Tinerețe fără tinerețe, bunăoară, Dominic Matei, un evident alter ego, dar și unul foarte complicat, crede În restaurarea umanității prin intermediul electricității trăsnetului (cazul propriu) și al experimentelor de electrocutare la valori supradimensionate (mereu peste un milion de volți), ca metodă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
avea cum) elocvența particulară a acestui text. Pentru a reveni la atmosfera ei, vom distinge astfel Între interpretarea care se bazează pe cunoașterea grosieră (scr. sth¿lajñ³na) și cea subtilă (În sens literal „rafinată”, s¿kÌmajñ³na)3. De ce comentariul acestei nuvele trebuie să fie amănunțit? Întâi de toate, pentru că a fost scrisă cu foarte multă atenție pentru toate detaliile (abia dacă sunt câteva mici scăpări 1), având o rotunjime pentru care trebuie să acceptăm În Întregime evaluarea lui Culianu din 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trebuie să fie amănunțit? Întâi de toate, pentru că a fost scrisă cu foarte multă atenție pentru toate detaliile (abia dacă sunt câteva mici scăpări 1), având o rotunjime pentru care trebuie să acceptăm În Întregime evaluarea lui Culianu din 1988: „Nuvela e una dintre cele mai bune semnate de Eliade și este una din cele mai bune În literatura genului din lumea Întreagă”, și nu pe cele ale criticilor literari sau exegeților lui Eliade care o cunosc prea puțin și care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și În volum au scris Șerban Cioculescu, Octav Șuluțiu, Mihnea Gheorghiu, Vasile Damaschin, Liviu Giurgea și un anonim 2. Câteva comentarii ulterioare 3 au la Îndemână producția fantastică eliadiană de mai târziu, Însă pare hazardat să te referi la această nuvelă (căreia Vasile Posteucă Îi schimbase titlul În Cazul d-rului Honigberger 4), ca și la Nopți la Serampore, ignorând că face parte dintr-o provincie cu totul diferită a ei, pentru că aplică o tehnică anume (personajele reale În roluri de ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]