4,111 matches
-
în vederea reutilizării, lasă în urma lor ziare și pliante publicitare, mototolite și pline de grăsime. O notă aparte, fără a detalia, este dată de masa comunitară a rromilor. De mai multe ori i-am putut observa purtând cu ei propria lor oală de sarmale, expusă grandios privirilor pofticioase a celor din jur, dar fără ca mâncarea să fie împărțită și cu ceilalți pelerini, așa cum se întâmplă de regulă cu recipientele pline cu sarmale, din diferite surse, ce ajung în perimetrul pelerinajelor. Lângă baldachin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și mă roagă să-i mai fac o ultimă fotografie, oferind o tavă plină cu sarmale unor jandarmi. Aceștia nu-l pot refuza, dar se vede că sunt vizibil încurcați de mulțimea de sarmale. Grupul se urcă în mașini, cu oalele sale de lut, bidoane goale de vin și saci de plastic plini de resturi diverse. Toată acțiunea a durat cam 30-40 de minute, pe ceas. Eu rămân în zonă, mă așez pe o bordură și continui să privesc RÂNDUL, așa cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un altul în vârstă, cred că era vorba de bunici și nepoți, după relațiile cordiale de respect dintre ei. Urmează obișnuita „scenografie” asociată împărțirii hranei : sunt scoase din portbagaj mai multe pânze albe, curate, și fețe de masă, este poziționată oala de sarmale, caserole de plastic, pahare de plastic de unică folosință, iar unul dintre bărbații grupului începe să toarne vin sau suc în cantități cât mai egale, măsurate cu grijă, în paharele înșiruite pe o scândură de lemn. Cum caserolele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pregătească 1.000 de pachete cu mâncare pentru pelerini. „Așa suntem noi bucovinenii, suntem mereu primii când e vorba de omenie”, afirmă râzând o femeie între două vârste ce ia cu mâna (îmbrăcată cu o mănușă chirurgicală) sarmale dintr-o oală uriașă. Sarmalele sunt dispuse radial, ca spițele unei biciclete. Îi dau dreptate și adaug la rândul meu : „Așa este ! La pelerinajul de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, nimeni nu a răbdat de foame ! Nu am văzut niciodată atât de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și Risa, cu domiciliul actual în Germania, Bad Sackingen, Obere Fluh 112. 104. Cîrpaci Filip, născut la 21 iulie, 1970 în Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Binon și Podolara, cu domiciliul actual în Franța, Rue Des Arquer-busiers 14. 105. Oală Traian, născut la 7 martie 1939 în localitatea Lovnic, județul Brașov, România, fiul lui Dumitru și Aurelia, cu domiciliul actual în Germania, Frankfurt/Oder, Guldendorf, Krummestr. 47 A. 106. Bărbulescu Robert Cristian, născut la 25 decembrie 1968 în Craiova, județul
HOTĂRÂRE nr. 139 din 6 aprilie 1993 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123649_a_124978]
-
DAC 90-61 C; - Decretul prezidențial nr. 1/1981 privind stabilirea prețului de producție și de livrare pentru cuptor cu vatra mobilă de 230 mp; - Decretul prezidențial nr. 12/1981 privind stabilirea prețului de producție și de livrare pentru vagonul cu oală tip melanjor, capacitatea 365 tone; - Decretul prezidențial nr. 13/1981 privind stabilirea prețului de producție și de livrare pentru centru de prelucrare cu ax orizontal și comandă numerică de conturare tip CPAF 132-NCC; - Decretul prezidențial nr. 150/1981 privind stabilirea
LEGE nr. 7 din 8 ianuarie 1998 privind declararea ca abrogate a unor acte normative. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120038_a_121367]
-
se urmărea ceea ce putem numi o "terapie de șoc" orientată înspre lichidarea abruptă a subdezvoltării țării (Liu Yong: 2006, 93). Trecând la comune populare [chinezii, n.m.] au săvârșit o serie întreagă de abateri, au băgat acolo toate cratițele și toate oalele (sic!). S-a desființat și viața de familie, i-au băgat cum ne înjurau capitaliștii: "la cazan îi scoală cu goarna, îi duce la muncă cu goarna, îi culcă cu goarna, îi pune la instrucție la cataramă, merg pe principiul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
venit rușii și ne-au eliberat. Am stat doi ani. Tatăl meu s-a dus să schimbe o haină, că n-aveam ce mânca. Mâncam așa: două linguri - dar nu linguri mari, cu care mănânci supă - de mălai Într-o oală de cinci litri, băgam pentru fiecare om câte două linguri, deci pentru mine, pentru fratele meu, pentru tata ș.a.m.d. și asta când făceam un foc pe două cărămizi și se fierbea această supă și asta mâncam. Împărțeam la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trecut Nistrul cu bacul. Am ajuns În Moghilev Încolonați, și așa trebuia să mergem mai departe. Și, cu rucsacul, mama avea nu știu câte haine pe ea și... Asta Își amintește soră-mea, care e mai mare decât mine. Avea și o oală cu unt, că noi eram răsfățați... soră-mea era mai plinuță, mama - mai plinuță și Îmbrăcată cu mai multe straie, iar eu eram un copil foarte zburdalnic. Eu m-am desprins de rând - de rândul care trebuia să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de la țărani vindea cu suprapreț acolo. De multe ori o Întrebam: „Mama, nu ne dai nouă cireșe?”. Nimic - o cireașă, o bucățică de brânză sau de unt, niciodată. Îmi Închipui ce-o fi fost În sufletul mamei, care pleca cu oala de unt după ea. Nu știu. — Și după ce v-ați Întors În Cernăuți, apoi ați venit la Brașov, părinții v-au mai povestit despre acea perioadă? — Pe părinți cred că i-a marcat, absolut, mai puternic decât pe noi. Fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de ore Înainte - de unde aveați bagaje? Sigur, bagaje nu prea mai aveam, dar Între timp ne-am mai făcut acolo, ne-a mai ajutat o mătușă... Totuși am mai luat câte ceva, din ce era: o pernă, o plapumă, nu știu ce, o oală cu marmeladă... Ni s-a spus să avem ce mânca pe drum - am luat și mâncare de drum, dar ni s-a spus, tot așa, că ne Întoarcem repede... Mâncare pentru cât timp vi s-a spus să luați? Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apă? — Nu, nu trebuia să cobori tot dealul ca să ajungi la fântână după apă. Erau niște... coromâsle se numeau, care țineau două vase ca să poți duce apa - și noi, copiii, mergeam să luăm și noi cu ce puteam, cu o oală, cu ceva, ca să aducem apă... Apa din fântânile celelalte era o apă tare, care nu era bună nici de băut - era infestată sau nu știu... Iar pentru spălat era un pârâiaș, chiar undeva pe lângă casa noastră, nu departe, dar spuneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
malul românesc al Nistrului, Împrejmuit cu sârmă ghimpată și păzit de ostași. Mâncarea pe o săptămână se dusese, altceva n-am mai avut, deci trebuia să ne căutăm de mâncare. A Început un fel de troc: se schimbau lucruri contra oale cu cartofi fierți... Ăsta era sistemul. Pe durata transportului până la Mărculești s-a Întâmplat ceva deosebit În tren? Nu țin minte. Evident, sunt convins că au fost, căci eram prea mulți și erau și mulți bătrâni, dar mie nu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a lipsit el din ce ați trăit? Mama mai vindea lucruri, mai rămăsese câte ceva din ceea ce lăsase el, mai lucram eu și cu vărul meu (care era cu 4 ani mai mare decât mine), mai puneam un fund la o oală, care nu era o lucrare chiar imposibbilă pentru niște copii de 11 ani, mai trăgeam pisica de coadă... Mama dumneavoastră se vindecase? Da, scăpase... Țin minte că la un moment dat tata avea un ceas și a reușit să obțină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era război, erau niște condiții de trai cât de cât aproape de normal... Aș mai povesti un caz, poate merită văzut câtă corupție exista În rândul conducerii politice, militare, În rândul autorităților etc. Tata, ca să putem trăi, lucra după-masă, confecționa niște oale și noi mergeam și le vindeam În piață a doua zi... La un moment dat urma să fie ziua mea, iar mama a văzut o haină de piele care mi s-ar fi potrivit. A Început mama să negocieze cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mare, pe care erau puse niște cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își spune cuvântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își spune cuvântul. Și atunci am găsit soluția: fiecare sorbeam 4-5 Înghițituri, deja știam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ghilimele... La prânz se dădea o fiertură, În care era ceva din niște legume uscate - asta era În toate lagărele: o mâncare, așa, cum se dă la noi la porci. Se dădea, tot așa, Într-un lighean sau Într-o oală de noapte. Asta a ținut trei săptămâni. Apoi au Început să se organizeze grupuri de lucru, pe specialități. Se spunea să iasă din rând medicii, inginerii și mai știu eu cine, și după aia Îi trimitea la cele mai grele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu 10 locuri de dormit. Deci Închipuiți-vă locuri de dormit despărțite de scânduri, iar Între scânduri, pe locurile de dormit, erau paie; am primit pătură, o gamelă și o lingură... Vă dați seama că după Auschwitz, după lighene și oale de noapte, să ai propria ta gamelă, propria ta lingură, pătura ta, locul tău de dormit... Era de „5 stele”! Și era normal să ni le dea, pentru că trebuia să lucrăm. Ne-am luat imediat locurile În primire și deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu care ați fost acolo Împreună? Da, sigur. La Început am mâncat Împreună, că n-aveam ce mânca și ne-a ajutat Asociația Evreilor din Lumea Întreagă, așa că era o bucătărie unde mâncam, că n-aveam ce mânca, n-aveam oale În ce să gătim... Ne Întâlneam acolo și discutam. Erau oameni care veneau cu fel de fel de probleme, erau unii care cereau sfaturi de la oameni mai În vârstă... Și despre ce discutați? Fiecare voia să lucreze ca să câștige bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
paie, au urmat două săptămâni mizerabile În care am primit o bucățică de pâine de secară și ceva supă din pâinea pe care o țineau În aburi la bucătăria mare. Da’ n-aveam nici farfurii, nimic... Am găsit undeva din... oale În care făceam treaba, murdare, dar trebuia să mănânci. Nu mâncasem nici pe drum, cinci zile, așa că ori mori de foame, ori mori infectat, ori, eventual, supraviețuiești. Asta după două săptămâni. Ne-au dus pe jos la lagărul-mamă, Auschwitz. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
socialiștii, nici comuniștii... În primăvara anului următor, În 1941, ungurii au primit toate datele - În general, fiecare avea dosarul lui, că era socialist sau comunist, și poliția românească a predat Siguranței maghiare toate dosarele. Deci ne-au luat ca din oală, pe toți, ceea ce Înseamnă vreo 2.000 de oameni, majoritatea muncitori din Valea Oltului, din Valea Mureșului, din Reghin, Miercurea-Ciuc și așa mai departe, din Cluj, Satu Mare, Oradea... Nu ne-au strâns la Cluj - la Cluj cred că erau vreo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era prea cald. Și se solidifica la suprafață. După ei veneau ăia din Stubendienst, care veneau parcă cu zece străchini metalice. Și cele zece străchini metalice se Împărțeau la capii de linie din primele zece rânduri. După care venea prima oală, cu care se opreau la primul rând și puneau un polonic zdravăn de tot În oala respectivă. Noi ne uitam: ce să facem, cum mâncăm, că nu aveam furculițe... Furculiță nici nu ne trebuia, că nu se mânca cu furculița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
parcă cu zece străchini metalice. Și cele zece străchini metalice se Împărțeau la capii de linie din primele zece rânduri. După care venea prima oală, cu care se opreau la primul rând și puneau un polonic zdravăn de tot În oala respectivă. Noi ne uitam: ce să facem, cum mâncăm, că nu aveam furculițe... Furculiță nici nu ne trebuia, că nu se mânca cu furculița. Nu aveam lingură. Nu ne dădeau nimic, nici furculiță, nici lingură, nici măcar o linguriță. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
baracă mică... Un fel de coteț mai mare În care stătea Lageraltester-ul, Schreiber-ul și mâncau, dormeau acolo, aveau și biroul acolo... Dar Blockaltester-ul stătea cu noi. Iar paturile erau În felul următor: dacă asta este baraca, aici era locul pentru oalele de noapte și aici Începeau paturile, care erau cu două etaje - nu mai erau cu trei etaje. - Erau tot priciuri? - Da. Erau paturi duble. Doi oameni la fiecare nivel... Cam atât de lat era - un metru și ceva. Și erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]