5,043 matches
-
constituie existența oastei mari, adică posibilitatea ca, în momentele de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte o armă. Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia că întreaga populație a țării era obligată să meargă la oaste. Din dorința de a face o paralelă perfectă între instituțiile feudale românești și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia că întreaga populație a țării era obligată să meargă la oaste. Din dorința de a face o paralelă perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei s-a spus că abia “la sfârșitul anului 1473 înregistrează prima confirmare sigură (căci provenind din surse interne) a știrilor lui Dlugosz despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de către Ștefan cel Mare . Boierii fuseseră aceia care îi împiedicaseră pe domnii de până atunci să facă apel la “mase”. Asemenea afirmații nu țineau seama de realitățile de la noi, de ceea ce lăsau documentele să se înțeleagă. A fost ignorată existența oastei mari, atestată documentar înainte de 1473, nu s-a ținut seama de confruntările dintre oastea Moldovei și cea a Ungariei (1465 și 1495) sau de bătălia de la Crasna, din 1450. În urma mai multor studii sau lucrări, s-a corectat această imagine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atunci să facă apel la “mase”. Asemenea afirmații nu țineau seama de realitățile de la noi, de ceea ce lăsau documentele să se înțeleagă. A fost ignorată existența oastei mari, atestată documentar înainte de 1473, nu s-a ținut seama de confruntările dintre oastea Moldovei și cea a Ungariei (1465 și 1495) sau de bătălia de la Crasna, din 1450. În urma mai multor studii sau lucrări, s-a corectat această imagine falsă a organizării militare a Moldovei în secolul al XV-lea. O dovadă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau de bătălia de la Crasna, din 1450. În urma mai multor studii sau lucrări, s-a corectat această imagine falsă a organizării militare a Moldovei în secolul al XV-lea. O dovadă că toți bărbații valizi erau obligați să meargă la oaste o constituie scutirile, pe care domnul le dă unor sate. În Țara Românească, o asemenea scutire apare în primul document al cancelariei domnești, din 1374, când satul Jidoștița al mânăstirii Vodița este scutit de toate dările și slujbele datorate domniei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul le dă unor sate. În Țara Românească, o asemenea scutire apare în primul document al cancelariei domnești, din 1374, când satul Jidoștița al mânăstirii Vodița este scutit de toate dările și slujbele datorate domniei, inclusiv de a merge la oaste. Pentru Țara Românească există mai multe documente din care rezultă că țăranii aserviți erau datori să meargă la oaste. Pentru Moldova există doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1374, când satul Jidoștița al mânăstirii Vodița este scutit de toate dările și slujbele datorate domniei, inclusiv de a merge la oaste. Pentru Țara Românească există mai multe documente din care rezultă că țăranii aserviți erau datori să meargă la oaste. Pentru Moldova există doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
merge la oaste. Pentru Țara Românească există mai multe documente din care rezultă că țăranii aserviți erau datori să meargă la oaste. Pentru Moldova există doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea mânăstirii Horodnic, o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
meargă la oaste. Pentru Moldova există doar trei documente, în care domnul dă scutiri privind îndatorirea țăranilor de a merge la oaste. La 1 august 1444, Petru al II-lea scutește pe sătenii din satul Balasinăuți de a merge la oaste. Satul aparținea mânăstirii Horodnic, o mânăstire de maici, fapt care explică scutirea acordată de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de domn. Mânăstirea avea nevoie de mână bărbătească pentru lucrările ei. Cea de-a doua scutire e din 22 august 1447, când același domn acordă scutiri de dări și slujbe satelor mânăstirii Neamț dar aceștia erau datori să meargă la oaste “când domnia mea va merge în persoană”. Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să meargă la oaste “când domnia mea va merge în persoană”. Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cel de-al treilea document este din 31 august 1458, în care Ștefan cel Mare acordă slobozie satului Borhinești, satul mânăstirii Moldovița, locuitorii acestuia fiind datori să meargă la oaste “când se va întâmpla însumi domniei mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările și slujbele, dar nu și de oaste. Cronicarii străini au remarcat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mele să meargă la oaste”. Dar nici când se dă dreptul unei mânăstiri să întemeieze un sat, cum este cazul mânăstirii lui Iațco, în 1453, locuitorii acestuia urmau să fie scutiți de toate dările și slujbele, dar nu și de oaste. Cronicarii străini au remarcat și ei participarea la lupte a oamenilor de rând. Thuroczi și Antonius Bonfinius menționează faptul că în luptele de la Ghindăuani (Hândău) din 1395, când Moldova a fost atacată de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, “Ștefan, domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare parte erau țărani”. Același cronicar menționa că, în campania din 1476, Ștefan cel Mare a trebuit să îi înlocuiască pe cei căzuți în luptă cu țărani. Sunt și alte informații, unele contemporane, în care se menționează prezența țăranilor în oastea moldovenească. Și cu toate că se scrisese despre oastea cea mare înainte de 1950, ea a fost exclusă din instituțiile medievale românești, ca să se poată construi o imagine a societății feudale românești aidoma celei statelor feudale din Apusul continentului. Existența oastei mari are
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că, în campania din 1476, Ștefan cel Mare a trebuit să îi înlocuiască pe cei căzuți în luptă cu țărani. Sunt și alte informații, unele contemporane, în care se menționează prezența țăranilor în oastea moldovenească. Și cu toate că se scrisese despre oastea cea mare înainte de 1950, ea a fost exclusă din instituțiile medievale românești, ca să se poată construi o imagine a societății feudale românești aidoma celei statelor feudale din Apusul continentului. Existența oastei mari are însă o importanță cu totul aparte, atunci când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țăranilor în oastea moldovenească. Și cu toate că se scrisese despre oastea cea mare înainte de 1950, ea a fost exclusă din instituțiile medievale românești, ca să se poată construi o imagine a societății feudale românești aidoma celei statelor feudale din Apusul continentului. Existența oastei mari are însă o importanță cu totul aparte, atunci când se face o reală istorie comparată. De obicei, au fost citate documentele în care se vorbea despre “oastea cea mare”, dar nu și de rostul acesteia pe un plan mai larg
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
imagine a societății feudale românești aidoma celei statelor feudale din Apusul continentului. Existența oastei mari are însă o importanță cu totul aparte, atunci când se face o reală istorie comparată. De obicei, au fost citate documentele în care se vorbea despre “oastea cea mare”, dar nu și de rostul acesteia pe un plan mai larg. Nu s-a făcut o comparație cu organizarea militară a țărilor feudale, care ar fi dat posibilitatea să explice succesele obținute de români în secolele XIV-XV. Țările
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
500 de timare, care furnizau 37.000 de oameni cu armuri. Acestora li se adăuga un număr ce nu poate fi controlat de călăreți, azapi, spahii, care țineau de curtea sultanului și de achingii, trupe care mergeau „în dobândă”. Dacă oștile românești ar fi fost organizate după tipicul feudal, ele nu ar fi putut număra mai mult de 10-12.000 de oameni. Cu un asemenea efectiv, domnii români, de la Basarab la Ștefan cel Mare, nu ar fi putut să reziste atacului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să reziste unor vecini atât de mari. Singura explicație s-a dovedit a fi organizarea militară a Țărilor Române în Evul Mediu, care era deosebită de aceea a statelor feudale europene. Datorită obligativității ca toți locuitorii țării să meargă la oaste, oștile Țării Românești și Moldovei erau numeroase, așa explicându-se rezistența lor în lupte de mari proporții timp de trei secole. P. P. Panaitescu a numit perioada de apogeu a confruntărilor “războiul nostru de o sută de ani”. Dar, după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reziste unor vecini atât de mari. Singura explicație s-a dovedit a fi organizarea militară a Țărilor Române în Evul Mediu, care era deosebită de aceea a statelor feudale europene. Datorită obligativității ca toți locuitorii țării să meargă la oaste, oștile Țării Românești și Moldovei erau numeroase, așa explicându-se rezistența lor în lupte de mari proporții timp de trei secole. P. P. Panaitescu a numit perioada de apogeu a confruntărilor “războiul nostru de o sută de ani”. Dar, după Mircea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
perioada de apogeu a confruntărilor “războiul nostru de o sută de ani”. Dar, după Mircea cel Mare, carte apărută în 1944, în care P. P. Panaitescu vorbea despre ridicare în masă a locuitorilor Țării Românești, fapt care se datora instituției “oastea cea mare”, în lucrările sale ulterioare, autorul citat a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
masă a locuitorilor Țării Românești, fapt care se datora instituției “oastea cea mare”, în lucrările sale ulterioare, autorul citat a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină la oaste cu un număr de oșteni bine înarmați, în funcție de mărimea domeniului, pe care îl deținea feudalul. Țăranii erau excluși de pe câmpul de luptă, cu excepția armatei elevețienilor. În secolul al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare”, în lucrările sale ulterioare, autorul citat a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină la oaste cu un număr de oșteni bine înarmați, în funcție de mărimea domeniului, pe care îl deținea feudalul. Țăranii erau excluși de pe câmpul de luptă, cu excepția armatei elevețienilor. În secolul al XII-lea, ducele Normandiei venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-lea, ducele Normandiei venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era apărat de 577 de cavaleri. Marile ducate și episcopate germane strângeau 500-600 de cavaleri. În lupta de la Brisarthe, din septembrie 866, Robert le Fort, marchizul Neustriei, strămoșul Capețienilor, interceptează oastea normandă și bretonă, care jefuise orașul Mans. Normanzii și bretonii aveau 400 de cavaleri, iar Robert le Fort, care este ucis în această luptă, tot cam atât. În următoarele secole, regii Franței nu pot strânge niciodată sub flamura lor pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de metri. Terenul fiind accidentat, nu îngăduie cavaleriei franceze să atace, din care cauză asistăm la prima victoriei a infanteriei asupra cavaleriei, în Evul Mediu. În schimb, la Cassel, în 23 august 1328, Filip al VI-lea, regele Franței, masacrează oastea flamandă de pedestrași care, din pricina lipsei de apă, părăsise poziția întărită. Au fost uciși 3.185 de flamanzi, ceea ce înseamnă că oastea lor număra aproximativ 7.000 de oameni. Și cu aceasta ajungem la Războiul de o sută de ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]