13,698 matches
-
și au uitat mireasma grădinii strunele lor îngână - jertfelnic epopeile firii - versetele amintirii - învolburarea dulce și mirii și mierii - și mai cu seamă - fulgerul învierii de pe degetele-n necontenită mângâiere de harfe - curg picături înflorite de sânge: pică picăturile pe obrazul Celui prea îngândurat astfel - Regele Ospățului dă deîndată semn că-i aici - mereu: nicio clipă - nicăieri n-a plecat doar că în mijlocul lacului șoptitu-i-a nenufarului - cu mult mai curat ...iar ospățul - rază cu rază - având priveghere și a strunelor pază
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți: Gheorghe și Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătorește cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăiește zece ani. La bătrânețe se urâțește, bântuită de boala Basedow, cu pomeții obrajilor proeminenți, privirea încețoșată, purtând haine închise la gât pentru a-și ascunde gușa. A murit pe 30 iulie 1900. Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numește Eminescu. S-a născut în anul 1854 la Ipotești, din
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
și deopotrivă însetat de viață, iubire și dreptate planetară. Pentru cei doi poeți, dorul care a ars cel mai mult și rana care a durut cel mai tare a fost Basarabia! Ei au avut toată viața lor lacrima alipită de obrazul Basarabiei și în mâinile lor pana a plâns torente de versuri pentru acest teritoriu răpit și înstrăinat! În ultima sa noapte, poetul Adrian Păunescu a întins mâna înspre alt destin. Prevăzuse sfârșitul și ultimele sale gânduri au fost îndreptate spre
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
PLOUĂ.. Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... plouă mărunt, în rafale ... ploaia purifică.. cad stropi grei, se scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
de vis să cazi Când zână iar te întreupezi În dulci plăceri și în extaz... Tu dormi, frumoaso, dormi, ofetezi Și nu mă simți în nici un caz, Nu-ți tulbur somnul, nu mă vezi Când te sărut pe gât, pe-obraz... Și nici nu știi că mă așezi Pe sâni, pe buze, pe grumaz Și-n visul tău un fulg mă crezi, De porumbel: sunt pe pervaz... Și, ca o lebădă, dansezi, Suntem la bal, eu sunt un cneaz Și te
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]
-
școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Își șterse lacrimile ce se rostogoliseră încet pe obraji, oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus de pașii care-l purtau, sigur, pe un drum
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
cu asaltul de răutăți ale poporului român, împotriva poporului român. Ilie Năstase și Ion Țiriac au premers, ca ținte, în fața unui tir revoltător, care ia în vizor sportivii, coloanele sportului românesc, în care, dacă se lovește, atunci se lovește însuși obrazul poporului nostru. Într-un timp în care mitizarea puterii și cultul personalității devin norme și instrumente de televiziune, în grad de colonel, refuzând de ani buni ocaziile de a-și fructifica inteligența, omul de televiziune aservită, Robert Turcescu bănuiește că
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele apusului de toamnă târzie; o să-i... abia s-a trezit. sfârșit, amorțit în toate
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TE DORESC! Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Ah! Câtă dorință ascunde privirea ta! Cât ți-ai dorit să îți șoptesc iubirea mea; Și buzele uscate, să atingă obrazul tău Și dacă ești trist, să plângi pe umărul meu. Și inima ta să bată numai pentru mine, Cu mâna tremurând atinge-mă iubire! Și degetul, pe pe buze, s-alunece ușor În brațe să mă iei, să mă alinți
TE DORESC! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363962_a_365291]
-
adecvată situației. Ca să scape, adică spre a-i abate mamei atenția de la pozna sa, o ia pe femeia necunoscută de mână. - Ți-am zis să nu alergi!, îl admonestează mama, cu asprime. Observând chipul plin de înțelegere al celeilalte, cu obrazul în dreptul obrazului fiului ei, i se adresează fără vreo introducere, explicând: - E-atât de neastâmpărat!... De-abia îl stăpânesc ... - Ei, așa-s băiețeii ... , răspunde conciliantă străina. Privirile îi alunecă de la copil în direcția mamei lui și o cercetează pe fugă
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Ca să scape, adică spre a-i abate mamei atenția de la pozna sa, o ia pe femeia necunoscută de mână. - Ți-am zis să nu alergi!, îl admonestează mama, cu asprime. Observând chipul plin de înțelegere al celeilalte, cu obrazul în dreptul obrazului fiului ei, i se adresează fără vreo introducere, explicând: - E-atât de neastâmpărat!... De-abia îl stăpânesc ... - Ei, așa-s băiețeii ... , răspunde conciliantă străina. Privirile îi alunecă de la copil în direcția mamei lui și o cercetează pe fugă. Este o
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
două-trei, tivesc ochii cu irișii albaștri, pe alocuri pătați cu minuscule pete de culoarea cojii de alune, sesizabile doar la o examinare extrem de atentă. Doamne, ce dor îi este de Liviu! De-ar putea îmbrățișa copilul și să-și apropie obrazul de al lui, pentru o fracțiune de secundă - doar pentru o fracțiune de secundă, cât i-ar trebui să iasă din starea aceea de nebunie autoimpusă - și-ar imagina că este lângă Liviu și poate i-ar percepe în nări
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Strofe > Valori > MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mă plec, Înconvoiată De povara dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea
MAMĂ CÂMPIE(CÂMPIA DIN PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363992_a_365321]
-
și plâng; Dacă ți-e greu și lumea-ți vrea răul, Eu vin la tine și în brațe te strâng Fericirea ta, pentru mine e totul. Așez în versuri cuvinte ce-mi divulgă- Secretele și triste sentimente, Lacrimi vărsate pe-obraz, se usucă. Când ești lângă mine, tot răul piere. Cândva am greșit, fără să vreau; Curând, iertare am cerut disperat, Însă de azi, pentru ceea ce vreau Sunt dispus să greșesc intenționat! 2009 Referință Bibliografică: O ultimă dată / Beatrice Lohmuller : Confluențe
O ULTIMĂ DATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364006_a_365335]
-
ZILE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Zile reci au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Obrazu-mi este rece și uscat Și demult nemângâiat; Doar o lacrimă mai rece Sufletul vrea să-mi înnece. Scurgându-se pe-al meu obraz- Se plânge de-al meu necaz; Obrazul meu l-a umezit Drum spre suflet și-a croit! In zadar eu mă abțin- Că lacrimile tot mai vin. Dorul greu încă m-apasă Și tristețea nu mă lasă. După tine plâng iubire! Și atunci când nu-s cu tine-
DOAR O LACRIMĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364028_a_365357]
-
Toate Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
împrăștiate, golită de bucurii și de dragoste. În fața bisericii se opri ostenită și-și scoase din sacoșa mare celelalte două sacoșe mai mici, le întinse cu grijă pe bordura care împrejmuia curtea edificiului și se așeză răbdătoare. Soarele îi mângâia obrajii și fruntea, iar adierea subțire se oprise brusc. Sofica aproape că se întinse ca o pisică de plăcere. Enoriașii începuseră să iasă din biserică unul câte unul, în tăcere și într-un șir ordonat, ca un șir matematic. - Ia mamaie
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
dăm de pomană... Să fie de sufletul fratelui meu, Mihai! Că tare a mai fost un om bun..., spuse în continuare doamna în ai cărei ochi jucau două lacrimi mari pe care refuza cu încăpățânare să le lase scurse pe obrajii delicați. - Să vă dea Dumnezeu sănătate, maică! Mulțumesc. Să fie de sufletul lui Mihai al dv., se entuziasmă Sofica, aruncându-i femeii darnice priviri pline de recunoștință. Întinse sfios mâna, iar doamna se apropie, îi apucă și cealaltă mână, o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
să pună bagajele. Aveau de parcurs până acasă o distanță de aproximativ jumătate de kilometru... Fata îi alergă în întâmpinare și își îmbrățișă tatăl, care păru puțin încurcat de exuberanța ei nereținută, cu mare bucurie, lacrimile plecându-i instantaneu pe obraji... Era o emoție pe care aceasta nu și-o putea stăpâni, care o copleșea la fiecare întâlnire și despărțire, din două motive distincte: la venire - bucuria revederii, iar la plecare - teama că ar putea fi ultima dată când se văd
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
concepția ei, nu-și putea imagina ca acel moment final, al despărțirii, să fie posibil, să se întâmple vreodată, se temea că prin dispariția lor lumea ei s-ar prăbuși. O îmbrățișă din nou pe mama ei și îi sărută obrajii privind-o cu drag! - Mămica mea dragă! Ce mai faci? Acum, că fiica ți-a venit, ești mai bine? Avem treabă multă?! - Bine ai venit, draga mamei! Eiii! Avem, cum să nu avem..., dar numai ce ai venit și... lasă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Când trupurile ni s-au apropiat, n-am mai simțit nimic. Îi simțeam răsuflarea invadându-mă. Ochi nu mai aveam. Împreună eram ca o epidermă imensă, îmbătată de fericire, încât n-am mai simțit lacrimile ce mi se prelingeau pe obraz. Ea nu mai exista. Era cealaltă parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se făcuse rău, apoi iarăși bine, apoi iarăși rău. Țipătul a izbucnit fără de voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-am revenit
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua galbenă din părul meu, prins în coc sub gluga groasă. Gerul îmi pictează în roșu nasul și obrajii, văzduhul cerne făină alb-argintie în steluțe și fulgi ușori, lipindu-se de hăinuțele negre. Terra îmbracă rochia de mireasă a iernii. Beculețe licărind a mărturie se văd noaptea în orașul meu. Referință Bibliografică: Corsetul iernii / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, Natura se (dez)lănțuie în vers și poezie. Anii bătrâneții se (con)topesc pe scara vieții. Înțelepciunea o (de)țin la cote înalte, Tinerețea fardează-n curcubeu pleoapele ochilor, Obrajii stau rumeniți în Floarea-Soarelui, Roșul (stră)lucește pe (con)turul buzelor. În astfel de condiții mi-i drag să trăiesc!... Printre aburi de cafea Candelabrele înalte își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat vocile în
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IUBIREA Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului * Iubirea încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]