6,900 matches
-
mică bâlbâială îi amestecă gândurile, făcându-l dintr-odată să simtă ridicolul la care se expune. Ce lipsă de gust să dai lecții în propriul salon ! Ce lipsă de gust și chiar de politețe ! Profesorul Mironescu își desprinde de pe nas ochelarii aburiți și, ștergându-i îndârjit cu batista, continuă, mai șovăielnic : — Avem o înțelegere cât se poate de sceptică și de pozitivă de cum se petrec lucrurile pe acest pământ : lumea este un panier de crabes, iar tu trebuiește să dai din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care cântărește șansele alianței, când într-o parte, când în cealaltă... Meschinărie ? Vi se pare cuvântul potrivit ? Doamna Mironescu își ascunde căscatul dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe nas, acesta îi face un semn liniștitor : să mai aibă puțină, numai puțină răbdare ! — Probabil, surâde domnul Mironescu, o să fiți contrariați când am să vă dezvălui motivul pentru care, din ce în ce, nu mai agreez pamfletul. Am colegi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vânzătorului, râsete, strigăte, am văzut chiar doi amici ce s-au sărutat ! Deși oarecum la curent și înțelegând despre ce este vorba din exclamațiile și comentariile ce scăpau celor din jur, m-am retras într-un gang, mi-am pus ochelarii pince-nez și am citit cu ochii mei : Trupele noastre au trecut Dunărea între Rusciuk și Turtucaia. Atât ! Rămâne doar imaginația noastră să vagabondeze... în fine, mult discutata ofensivă din sud a lui Averescu ! Ah, dacă Dumnezeu ar fi cu noi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe rotițele din spate ale ceasului, strângând buzele a atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o cârpă în mână și șterge la repezeală bufetul. Pe urmă întoarce iar ochii la ceas. — Ceasul copilăriei mele !... Vezi c-a mai rămas ! Uite, vezi, colo, la colț, c-a mai rămas praf ! Și acolo ! Și io fără ochelari, parcă-s oarbă, ce mai las după mine când dau cu mătura ! Ce de a mai mustețile soacrei... Ei, nu știi, c-așa se zice, că dacă lași pe de lături, alea ce lași, e barba și mustețile soacrei... Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două ori, ștergând, din când în când, repede, pasta care nu s-a așezat bine, cu ghemotocul de vată, pregătit alături. Mișcări precise, economice, deși nu poartă ochelari : vederea i-a revenit de câtăva vreme. Și, când va începe să-și fluture mâinile noduroase, cu pielea subțire, vineție și pistruiată deasupra venelor umflate, pentru ca lacul de pe unghii să se usuce mai repede, va ridica în sfârșit capul și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută. Vica lasă repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră și, fără un cuvânt, îi întinde o hârtie de o sută. Vica lasă repede ochelarii în albumul care rămâne deschis pe masă și se îndreaptă, greoaie, spre ea, să i-o ia din mână. — Asta ce-i ? O sută ? Apăi n-am schimbat, să știi ! Io mai caut pân toaște, da nu se-ntâmplă niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și nu mai rămâne nimica... Și-acu s-o iau din loc, c-auzi cum scârțâie-n hol parchetu. Nu, nu era Niki, madam Delcă... Era poștașul, cu o scrisoare de la Tudor. Mai stai puțin, mă duc până sus după ochelari și-ți spun și dumitale ce scrie... Iote-l, că n-a apărut ! Da avu noroc Ivona, că-n loc să vie-napoi cu coada-ntre picioare, veni cu scrisoarea lu fi-su ! Și odată i-a trecut toate ! A
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lasă, nu te mai amărî, că știu de la madam Cristide că pe Tudor nu l-a lăsat comuniștii să intre în Partid și d-aia a trebuit să plece... Da timpul le rezolvă pe toate... Da nu vezi unde e ochelarii mei ? Că vreau și io să mă uit ce scrie băiatu... — Ochelarii ? Nu... Parcă nu-i văd, dar știi ce ? S-a făcut atât de târziu, încât nu mai are rost să-i păstrez lui Niki dejunul. Haide să guști
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Tudor nu l-a lăsat comuniștii să intre în Partid și d-aia a trebuit să plece... Da timpul le rezolvă pe toate... Da nu vezi unde e ochelarii mei ? Că vreau și io să mă uit ce scrie băiatu... — Ochelarii ? Nu... Parcă nu-i văd, dar știi ce ? S-a făcut atât de târziu, încât nu mai are rost să-i păstrez lui Niki dejunul. Haide să guști și dumneata ceva, încerc și eu să gust... — Uite, mai e puțină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nici să visez n-am apucat ! Dar frig, într-adevăr, cred că mi-a fost, asta parcă îmi amintesc, și mulțumesc că m-ai învelit ! Sunt așa de amorțită ! Hei, ce bună o să fie cafeaua ! Dar ce tot cauți acolo ? — Ochelarii-i caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vină ? Cine știe ce are să-i mai rezerve viitorul - bine, în orice caz, nu ! Nu mai ai ce bine aștepta de la această vârstă ! Și, ca și alții atâția, ar fi meritat mai mult de la viață, pentru că are o fire devotată... — ...Cu ochelarii mei nu mai văz deloc, și ăștia e a lu lighioana bătrână... Acu trebe că se dă de ceasu morții că nu-i găsește ! De când am început să-mi strâng țoaștele, ce faci ? zice. Iar o iei din loc ? Da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lu lighioana bătrână... Acu trebe că se dă de ceasu morții că nu-i găsește ! De când am început să-mi strâng țoaștele, ce faci ? zice. Iar o iei din loc ? Da să nu te prinz, zice, că îmi iei și ochelarii ! Ș-uite-așa sta, numa cu ochii pe mine ! Ce-ai, zic, ce te-apucă ? Ce treabă am io cu ochelarii tăi ? N-am p-ai mei, zic ? Ce-mi trebe, zic, gioarsile tale, legate cu sfoară ? Dacă vede el că tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi strâng țoaștele, ce faci ? zice. Iar o iei din loc ? Da să nu te prinz, zice, că îmi iei și ochelarii ! Ș-uite-așa sta, numa cu ochii pe mine ! Ce-ai, zic, ce te-apucă ? Ce treabă am io cu ochelarii tăi ? N-am p-ai mei, zic ? Ce-mi trebe, zic, gioarsile tale, legate cu sfoară ? Dacă vede el că tot îi dau cu gura, tace, și, cum întoarce capu, io bâști ! Vâr ochelarii în țoașcă ! Eee, de luat i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apucă ? Ce treabă am io cu ochelarii tăi ? N-am p-ai mei, zic ? Ce-mi trebe, zic, gioarsile tale, legate cu sfoară ? Dacă vede el că tot îi dau cu gura, tace, și, cum întoarce capu, io bâști ! Vâr ochelarii în țoașcă ! Eee, de luat i-am luat, da de văzut mare lucru nu văz cu ei ! E prea tari pentru mine ! E și poza mică, așa că habar n-am cine e ăștia d-aici... Numa asta de stă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu gașca lui. Se distrează, sînt mulți și veseli și profesioniști, știu cum se face treaba, pentru că din asta trăiesc. Felia lor de plajă e plină de tipe și de chestii mișto: șlapi Arena cu țepi În talpă, prosoape Adidas, ochelari de soare mișto și creme de plajă nemaivăzute. Băieți, țipă Florin, Întreabă prințesa asta de aici ce sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușește, Într-un fel. Reușim să nu mai fim un grup de indivizi, ci o singură entitate pleoștită, cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a Întrebat locotenentul stînd pe spate În scaun, cu picioarele pe masă, În micul birou În care ne-a Înghesuit pe toți. Tu erai cu spatele, nu? a continuat el rîzÎnd. — Nu, eram cu fața, dar nu văd bine fără ochelari. — I-auzi, sergent, ce spun cretinii ăștia! Acum marș În dormitor, ne concediază el. Cei patru implicați În bătaie așteaptă În holul Îngust, aliniați, cu niște figuri lungi, pe care se mai vede amenințarea arestului. Îl las pe mirele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care ne aflăm. Joi, 21 decembrie. După ce trece vizita de dimineață, apare și fratele Rodicăi. E un tip tînăr, are spre treizeci de ani, dar arată mult mai În vîrstă - e grizonant, poartă părul lung, căzut peste urechi, și ochelari cu lentile fumurii, e Îmbrăcat elegant, dar neglijent. Încearcă să fie drăguț, spune tot felul de lucruri, apoi adaugă că circumstanțele sînt foarte „bizare“ (graseiază și cuvîntul sună comic În gura lui), Îmi zice să vin la el În cabinet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă de patru zile, ușor asimetrică. El, pe sub halat, poartă o pereche de pantaloni gri, dintr-o stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile fumurii. Probabil că s-a ras dimineață, dar arată ca și cum i-ar prinde bine s-o mai facă Încă o dată acum. Are un păr lung, care-i cade peste urechi, și e un pic grizonant prematur. Ne uităm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pachet micuț. O cutie cu mostre din mai multe parfumuri Givenchy, Pierre Cardin, Chanel și trei poze Polaroid, probabil de la cheful despre care nu a apucat să-mi povestească, Își dă seama Maria. Eu sînt În mijloc, perechea de ochelari care lucesc Într-o claie roșcată, scrie pe dosul uneia din poze. Anaïs pare o copilă, n-ai zice că are mai mult de 16 ani, seamănă cu sora ei. Mariei i se pare simpatică, dacă la Început avea rețineri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu Începe să-i placă la televizor... la Început oftează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e felul lui de a se ridica În picioare, stînd jos. Domn’ profesor, din cîte Înțeleg din foile pe care și le lasă În poală, e profesor la o facultate electrotehnică, Încasează aceste abordări fără să-și disimuleze vanitatea, lăsîndu-și ochelarii să alunece pe vîrful nasului și zîmbind binevoitor - politețea lui e de un cabotinism iritant. — Ce pot eu să vă mai spun? V-am spus părerea mea... Păi aia, acolo vreau să ajung, la părere. Pe mine mă surprinde ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]