7,850 matches
-
Bratu, Marguerite Yourcenar. Memoria identității: viziune și destin, Casa editorială Demiurg, Iași, 2007, p. 190. 9 Geo Vasile, "Biografismul, baza de date a ficțiunii", Contemporanul Ideea europeană, nr. 5-8, 2003, p.61. 10 Magda Cărneci, "Petru Creția -Marguerite Yourcenar, Nuvele orientale", Luceafărul, nr. 7, 1994, p. 11. V. și Cătălin Constantin, "Fascinația Orientului", România literară, nr. 6, 2001, despre reinventarea miturilor orientale și despre interesul publicului nostru de a vedea cum îi sunt remodelate miturile. 11 Marina Vazaca, "Marguerite Yourcenar Creierul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
date a ficțiunii", Contemporanul Ideea europeană, nr. 5-8, 2003, p.61. 10 Magda Cărneci, "Petru Creția -Marguerite Yourcenar, Nuvele orientale", Luceafărul, nr. 7, 1994, p. 11. V. și Cătălin Constantin, "Fascinația Orientului", România literară, nr. 6, 2001, despre reinventarea miturilor orientale și despre interesul publicului nostru de a vedea cum îi sunt remodelate miturile. 11 Marina Vazaca, "Marguerite Yourcenar Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri", Dilema, nr. 195, 1996, p. 13. V. și Al. Spânu, "Creierul negru al lui
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
inițiale, este și unicul care, în tot parcursul lecturilor românești din Yourcenar, face loc unor rezerve. 23 Mircea Muthu, "Raffaello și Wang-Fô", Apostrof, nr. 5, 1993, p. 15; v. și observațiile Andreei Deciu despre "satisfacția estetică" resimțită în timpul lecturii Povestirilor orientale, "Armoniile orientale", România literară, nr. 1, 1994. 24 Sorin Lavric, "Scrisul Margueritei Yourcenar", România literară, nr. 32, 2005, p. 27. 25 Silvian Iosifescu, "Marguerite Yourcenar, prezența calmă", in De-a lungul unui secol, Ed. Eminescu, București, 1983, pp. 226-229. 26
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și unicul care, în tot parcursul lecturilor românești din Yourcenar, face loc unor rezerve. 23 Mircea Muthu, "Raffaello și Wang-Fô", Apostrof, nr. 5, 1993, p. 15; v. și observațiile Andreei Deciu despre "satisfacția estetică" resimțită în timpul lecturii Povestirilor orientale, "Armoniile orientale", România literară, nr. 1, 1994. 24 Sorin Lavric, "Scrisul Margueritei Yourcenar", România literară, nr. 32, 2005, p. 27. 25 Silvian Iosifescu, "Marguerite Yourcenar, prezența calmă", in De-a lungul unui secol, Ed. Eminescu, București, 1983, pp. 226-229. 26 Petru Creția
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
asupra formelor epice care foloseau, cu umor și erudiție, parodia pentru a da un colorit mai viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului), cât și pe cel al teoretizării, unde regăsim principiul separației genurilor amintit, de atâtea ori, în cele mai vechi poetici, alături de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pătrundem, de fapt, în universul compozițional specific romanului latin, atât de diferit de romanul grec, care practica narațiunea cu sertare, povestirea-cadru ale cărei succese se înregistrau prin înlănțuiri de episoade, rămânând, din acest punct de vedere, încă mult îndatorat literaturii orientale. Și, dacă această satiră menippee nu a fost, poate, inventatoarea procedeului pe care l-am numit tematizarea naratorului, preluând termenii lui Matei Călinescu, în mod sigur a excelat în utilizarea lui. Modelul naratorial construit de Seneca atrage atenția cercetătorilor parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vrând să parodieze modelul de descriere realist-occidental, Urmuz își pune naratorul în situația de a se "conforma" fantasticului oriental, vizibil în a doua încăpere, cea care "formează un interior turc, este decorată cu mult fast și conține tot ceea ce luxul oriental are mai rar și mai fantastic" și e mobilată de "nenumărate covoare de preț, sute de arme vechi, încă pătate de sânge eroic". Aceeași obsesie a geometriei e liantul celor două tablouri (în cel de-al doilea, pereții sînt "conform
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai rar și mai fantastic" și e mobilată de "nenumărate covoare de preț, sute de arme vechi, încă pătate de sânge eroic". Aceeași obsesie a geometriei e liantul celor două tablouri (în cel de-al doilea, pereții sînt "conform obiceiului oriental, suleimeniți în fiecare dimineață, alteori măsurați, între timp, cu compasul pentru a nu scădea la întâmplare"), cel care le învestește cu o finalitate metafizică (și anume intrarea în posesia facultății de a vedea "în timpul nopții, cele șapte emisfere ale lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Linda Hutcheon, A theory of parody, p. 37. 131 "Not by the literary texts themselves, but by readers and critics", în Joseph Dane, loc. cit.. 132 Modelul grec de construcție epică marchează o înnoire, chiar o despărțire de tradiția literară orientală, fie ea sumero-babiloniană (Epopeea lui Ghilgameș), ebraică (Biblia) sau indică (Rig-Veda Imnul creațiunii). 133 Civilizația romanului. Rădăcini, Editura Albatros, București, 1983, p. 307. 134 În articolul intitulat " Din preistoria discursului romanesc", inclus în volumul Probleme de literatură și estetică, traducere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
m-am întors în România să fac cererea de a primi viza de studii. Era modalitatea mea prin care să mă pot întoarce în Italia. Ulterior am urmat cursurile universitare la Napoli, unde am studiat filozofia cu specializare în zona orientală. În acea perioadă, un student extracomunitar nu avea posibilitatea, conform legii, să beneficieze de o bursă de studiu chiar dacă avea media zece. Din acest motiv mi-am susținut cheltuielile muncind, ceea ce a impus o prelungire a studiilor. Pe de o
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
centrele maritime) și ajungea la Derbe, Listra, Iconium, Antiohia Pisidiei, Colos, Laodiceea, Hierapole, Philadelphia și Sardes. În această zonă creștinismul s-a dezvoltat încă de la sfârșitul secolului I, în timp ce în zona dintre Phrigia și Galatia, datorită prezenței consistente a religiilor orientale ale misterelor, a pătruns abia în secolele III-IV. Dincolo de canalul de la Otranto, din Brindisi începea via Appia care mergea spre Roma trecând prin Forul lui Appius și pe la Tres Tabernae. Pe aceste mari rute de comunicație s-a descoperit prezența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei asemenea idei se aflau inițial în cercurile clasei culte; succesiva lor divulgare prin disputa cinico-stoică a avut efecte distructive asupra credinței altor medii mult mai populare; decadența religiei clasice grecești a fost facilitată și extinderile politice din bazinul mediteranean oriental. Perioada domniei diadohilor (323-146 a.Chr.) a dus la definitiva dizolvare a vechilor orașe-stat ale Greciei antice, contribuind la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la o decădere de nestăvilit a sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică a cultului zeiței Cybela au început să pătrundă în Roma și divinitățile orientale, contribuind la distrugerea religiei romane antice. Toate încercările Senatului și a altor medii romane preocupate de a impune o stavilă acestui pericol au rămas fără rezultat. Expedițiile militare de cucerire din ultimul secol al Republicii au făcut cunoscută trupelor romane
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religiei romane antice. Toate încercările Senatului și a altor medii romane preocupate de a impune o stavilă acestui pericol au rămas fără rezultat. Expedițiile militare de cucerire din ultimul secol al Republicii au făcut cunoscută trupelor romane cultul unei divinității orientale, în timp ce contactele devenite tot mai frecvente cu lumea orientală au reușit să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
medii romane preocupate de a impune o stavilă acestui pericol au rămas fără rezultat. Expedițiile militare de cucerire din ultimul secol al Republicii au făcut cunoscută trupelor romane cultul unei divinității orientale, în timp ce contactele devenite tot mai frecvente cu lumea orientală au reușit să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului printre categoriile cele mai elevate ale Romei atrase îndeosebi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
modificată de cultul împăraților, fundamentul religiei oficiale. Cultul suveranului și-a avut originea în Orient, iar fundamentul religios al puterii sale era cunoscut încă din vechime. Augustus a putut să se lege cu ușurință de cultul suveranului existent în provinciile orientale ale imperiului când a construit, în aceste provincii, temple și statui odată cu cea a zeiței Roma, nerespingând onorurile de cult pregătite oficial de autoritățile citadine ori de adunările provinciale. Acestea i-au au fost acordate cu bucurie chiar persoanei lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
i se acorde acestuia consecratio (sacralizarea) sau introducerea printre divinități; îl primise deja printre ființele cerești pe Cezar, ca Divus Iulius, acordându-i un cult special cu un sacerdoțiu propriu, introducând astfel cultul religios al dinastiei Iulia. Fără îndoială influențele orientale din Roma și-au adus aportul ulterior în această direcție. Octavian a putut să accepte titlul de Augustus, care avea în sine ceva sacru. Trebuia să se aducă sacrificii geniului împăratului chiar și în casele private, deoarece se credea că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
omului, a trebuit să intre într-un conflict teoretic și practic cu acest stat. 2.3. Cultele orientale În timp ce cultul împăraților, aparținând oficial statului, a avut o importanță și o difuziune generală mai mult în Orient decât în Occident, cultele orientale ale misterelor și-au păstrat fără întrerupere caracterul original privat, deși influența lor era sensibilă în mai toate straturile sociale ale populației imperiului. Motivul cel mai profund al forței lor de atracție trebuie căutat în pretenția lor de a oferi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soartă din viața de dincolo. Voiau să-i arate cum, dând o formă determinată vieții sale morale, ar putea să-și asigure viața pe lumea cealaltă, mai precis, cum ar putea să-și afle mântuirea proprie (veșnică), sotería. Cultele misterelor orientale au putut să-și înceapă marșul lor cuceritor prin țările lumii clasice numai atunci când elenizarea Orientului, ca urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), le-a oferit posibilitatea. Inițial, păreau să ezite testând terenul, ulterior, prinzând curaj
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
testând terenul, ulterior, prinzând curaj au pătruns în centrele comerciale și culturale până când, în epoca imperială, au reușit să atingă pretutindeni apogeul înfloririi lor. Mult mai prompți decât alții, în acceptarea acestei noi lumi religioase, au fost grecii de pe coasta orientală a Asiei Mici, care au avut și un rol decisiv în transmiterea acestor culte în lumea occidentală. Prin forma și conținutul lor, aceste culte fiind deschise și pentru primirea unor elemente specifice concepțiilor religioase pe care le întâlnesc în calea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceasta, statul putea folosi toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să disprețuiască ori, chiar și numai în cuvinte, să atace acest cult de stat. Un alt factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de multă vreme dinspre Orientul elenistic spre toate straturile sociale, din orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă prin istoria religioasă a antichității: decăderea cultelor naționale și răspândirea celor aparținând misterelor, eterogenitatea popoarelor, dizolvarea politeismului și necesitatea stringentă pe care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către dinastia Severilor (193-235), a favorizat înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra ciclului anotimpurilor, în raport cu parcursul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era cel al lui Mithra fondat pe baza dualismului persan care considera lumea teatrul unei dialectici dintre bine și rău. Din această concepție a universului s-a dezvoltat o specie de dinamism etic care, distingând mithraismul de toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții, soldați supuși ordinelor lui Mithra, trebuiau să se opună fără încetare acțiunii puterilor demoniace. De aici se poate înțelege motivul pentru care cultul mithraic a cunoscut o popularitate crescândă pe lângă legiunile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]