3,290 matches
-
realitate, pentru a-l situa în ambianța care îi este specifică, în fața spectatorului. În afara acestor condiții, fac rabat la toate curiozitățile decorațiunii, care nu-și au locul decât în feerii." Nu se cuvine nici crearea unui decor într-un scop ornamental. Decorul își pierde atunci rațiunea de a fi, care este să pună în evidență influența mediului asupra indivizilor. "Orice decor adăugat unei opere literare precum un balet, scrie Zola în Naturalismul în teatru, numai ca să astupăm o gaură, este un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sugereze. Poetul și eseistul Pierre Quillard (1864-1912), în "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", articol apărut în Revue d'art dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul creează decorul ca și restul. Decorul trebuie să fie o simplă ficțiune ornamentală care completează iluzia prin analogii de culori și de linii cu drama. Cel mai adesea vor fi de ajuns un fundal și câteva draperii mobile (...) Spectatorul (....) se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lungul vastelor „pământuri joase” europene. Odată cu adoptarea vieții rurale, se Înregistrează creșteri ale populației și - după 5 000 Î.Hr. - concentrarea acestora În mari sate sau orașe În devenire. În iconografia și sfera religioasă reapar statuete feminine, femei-pasăre și motive ornamentale, neobișnuit de asemănătoare cu cele leptolitice din aceleași localități: unii cercetători consideră că „venerele” au devenit „zeițe-mamă”. Dacă această continuitate este speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc concomitent: uniformitatea imaginilor mitice și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nimic Însă nu atestă o identitate de funcție, chiar dacă tipul iconologic poate fi urmărit până În Mesopotamia de Sus, traversând prin Cipru și Anatolia. Oricum, rămâne valabil faptul că perechea de coarne, supusă În timp unor evoluții stilistice, dincolo de o funcție ornamentală, trebuie, cu siguranță, să fi avut un rol eficace din punct de vedere simbolic. Asociată adesea cu acestea apare și reprezentarea securii cu două tăișuri, un topor cu două lame care este prezent În Creta Începând din protominoic și deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi. Nota de mister, dizolvarea logicii descriptive într-o punere în scenă a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înconjura uneori o figură realist înfățișată, cu pete de culoare. Efecte similare se găsesc în lucrările lui Ferdinand Hodler, care a plasat figuri stilizate, chiar dacă încă realiste, în spații abstracte. Gustav Klimt a încorporat portrete realiste, ușor stilizate în vârtejuri ornamentale aurite, astfel inserându-le simbolic în excelența sentimentelor nobile"31. Caracterul eclectic al simbolismului în artele plastice iese și mai bine în evidență în încercările de ordonare taxonomică. "Manifestului simbolist" în literatură al lui Jean Moreas, în 1886, și "Artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spectrale a artei și a rolului de magician-sacerdot al artistului plastic. O altă afirmație importantă pentru felul în care John Reed construiește "stilul decadenței" constă în a situa în chiar centrul operei de artă decadente vacuitatea în relație cu excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de apărare prin dezvoltarea pletorică a detaliului-ornamental menit să acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și la dispersia ornamentală. John Reed realizează astfel o disociere între "arta decadentă" și o "artă a decadenței" pe baza unor separări similare: "Așa cum a fost literatură decadentă și o literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel mai bun poet și primul lor pictor, vezi crucile celtice ale reginei Maria și cele pictate de Otilia Michail-Oteteleșanu, temele florale în broderie. Animalele, plantele trebuie concepute ca fiind "epurate, uneori chiar sublimizate printr-un efort care le face ornamentale și decorative". Pentru un plus de autoritate, Bachelin îl citează pe Grasset din prefața cărții elevului său Verneuil, l'Animal dans la décoration". Ființa naturală nu trebuie să fie decât un "punct de plecare", devenind motiv, temă. Ilustrația de carte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
halei de pește și spune dacă somnii, cega, sturionii nu vă par din faianță de Bracquemont, în porțelan de Copenhaga, în Kakemonos japoneze? Numai de-ar fi să fie un Bracquemont românesc; (...)124. Câteva articole sunt consacrate teracotei și cărămizii ornamentale, în "A propos de poëles" VII125 și "Pour l'architecture de brique" VIII126, L. Bachelin amintind că în Anglia, unde se produce "teracotă cu dale emailate", și "cărămizile de teracotă de altădată (catelles)" au devenit piese de muzeu. Walter Crane
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresului Ostende-Constanța, executat de decoratorul belgian Théo van Rysselberghe, se constituie într-un model exemplar, "un miracol de claritate, de culoare, și de dificilă simplificare, de unde se poate învăța deopotrivă să rezumi și să stilizezi peisajul și mașina în scop ornamental"128. Cum se poate vedea, arta afișului și modernitatea întrețin o relație cordială, iar feroneriile Art Nouveau care decorează intrarea în metroul parizian la 1900 revendică acest nou contract social și deopotrivă estetic. Un exemplu "românesc" este Pal (Jean de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate. Este o floare sexualizată, o floare a răului, artificială și coruptă ca florile cu care se regizează seducția. În catalogul celei de-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masculină, una poartă o floare în păr, o alta ține o floare în mână cu un gest delicat, floare a cărei culoare reverberează în părul de flamă și rictusul hematoreic al alteia, iar florile sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără a-și pierde relevanța decorativă, într-o pură logică descriptivă. În plus, exotismul florilor răspunde arabescului ornamental și unei cromatici luxuriante. Caracterul eminamente floral al sexualității feminine este pus în evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei aplicate în Design pentru o fereastră circulară 374 ("Die Kunst", 1898, reprodusă în Ver
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
români sunt influențați de această dimensiune a antichității grecești și latine. Avem exemplul unui Leon Bakst, cu Terror antiquus (1908) de ilustrare printr-un singur tablou a ceea ce reprezintă antichitatea în viziunea simbolistă. Artur Verona pictează Frumusețe antică, o vază ornamentală de proveniență romană, tablou simbolist mai degrabă prin titlu; Artachino, o temă mitologică în Biblis transformată în izvor, de gust clasic; Dimitrie Florian un Templu grecesc, care introduce în ecuație sensibilitatea ruiniștilor romantici la confiniile cu simbolismul. În pictura lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un oraș flamand, punând în evidență sursa de inspirație străină, dar și eclectismul stilului. Pieptănăturile sofisticate adăugă propria lor geometrie arabescului floral, iar veșmântul, printr-un procedeu de continuitate mimetică, integrează volutele și dantelăria nu mai puțin complicată a florilor. Ornamentalul devenit podoabă și accesoriu, paftale, bijuterii sofisticate la Gustav Moreau ele îmbracă până la saturație nuditatea Salomeii devine prim plan al tabloului, chipul femeii întreținând o relație metonimică cu el. În aria senzualității Jugendstil intră și gestul cochet sau zâmbetul enigmatic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde euritmiilor simbolice pe care le evoca Hodler. Fie taina nunții se răsfrânge asupra acestui grup, fie că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât de important la Gustave Moreau sau Gustav Klimt, parte a recuzitei decadente. Chipurile, față sau profil, sunt simple ovaluri de cretă pe care trăsăturile sunt abia ortografiate. Armonia decurge dintr-o regăsire a unității, mișcării de sens contrar față de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descongestionate, purificate, ar fi construcțiile arhitectului austriact Joseph Marie Olbrich, în special, după opinia lui Günter Metken, a casei Glückert I, construită la Darmstadt în 1900. O relație evidentă cu decorațiunile exterioare pentru cupola clădirii Secession-ului o are friza ornamentală a propriului atelier și motivele decorative ale plafonului camerei albastre. Dincolo de aceste influențe care probează circulația unor viziuni estetice la sfârșitul secolului, vila Khnopff reprezintă un reflex ipsatoriu al unei individualități retrase în propria artă, un autoportret la scară arhitectonică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind parte a locuinței. Séverine Jouve remarca acest iluzionism construit pe inversarea raportului dintre exterior și interior, în contextul sensibilității decadente. Prima căutare a acestor "naturaliști dezamăgiți" este ornamentală: este vorba de a da interiorului iluzia exteriorului. Instalarea și pietrificarea unei vegetații artificiale în inima locuinței va merge în sensul unei reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii comportă de fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl despărțea de plafon și susținea seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurale, tratate decorativ. În spațiile dintre lunete pusesem păsări cu aripile deschise, părând că susțin plafonul însuși ca o dantelă"597. Artista pune accentul mai degrabă pe relevanța ornamentală, decât simbolică a acestor scene prezente în lunete ca și a personajelor care se ivesc în această luxurianță vegetală. Această deplasare de accent face loc invitației la visare pe care o constituie întregul ambient. Între cele trei cazuri oferite mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moment fie că vrea, fie că nu, deoarece este cea care spune “bună ziua“ interlocutorului Înainte de toate. Astfel, toate modurile de comportament sunt codificate și structurate de tradiție și norme sociale: comportamentul vocal, kinetic, tactil, teritorial sau proxemic, odorific, vestimentar, cosmetic, ornamental, exprimă În proporții diferite câte ceva din cel ce comunică (venituri, poziție socială, ocupație, personalitate, vârstă, motivație, etc.). Comportamentul vestimentar este o parte constituentă a comportamentului aparent, discursul pentru ceilalți, interfață și indiciu vizibil asupra stării materiale a individului cu semnificații
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
incoerență pentru alții, Într-un cuvânt, de a crea ficțiune stabilă care să Încifreze experiența". PARNASIANISMUL Parnasianismul este un curent literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o reacție (neoclasică) la romantism. Acest curent cultiva expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală. A promovat expresia impersonală, a obiectivat natura, pornind de la receptarea senzorială a elementelor ei; a cultivat În poezie formele fixe: sonetul, rondelul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
formă de pelete" cuprinde produsele prezentate sub formă de cilindri, sfere etc aglomerate fie prin simpla presare, fie prin adăugarea unui liant în cantitate redusă ┌──────────────┬────────────────────────────────────────────────┬──────┬──────┐ │ Codul │ Denumirea mărfii │ UM │ Txa │ │ tarifar │ │ supl │vamală│ └──────────────┴────────────────────────────────────────────────┴────���─┴──────┘ 03.01 Pești vii: 0301.10 - Pești ornamentali: 0301.10.10 -- De apă dulce - 25 03O1.10.90 -- De apă sărată - 25 - Alte specii de pești vii: 0301.91 -- Păstrăvi (Salmo trutta, Oncorhynchus mykiss, Oncorhynchus clarki, Oncorhynchus aguabonita, Oncorhynchus gilae, Oncorhynchus apache și Oncorhynchus chrysogaster): 0301.91.10
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149751_a_151080]