3,808 matches
-
zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet pe nepregătite. Fusesem absorbit cu totul; devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din nailon și îmbrăcăminte de-a gata urcau și coborau. Dar nici măcar aerul de zi de muncă nu a reușit să afecteze atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. — A, nu, nu mă refer la orori din acestea exterioare. Astea sunt povești de adormit copiii, o simplă bătaie de joc. Eu vorbesc despre teroarea adevărată. Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care mă interesează pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe mine, acea oroare pe care o simțim cu toții atunci când suntem singuri în sufragerie, în mijlocul zilei, în centrul unui oraș extrem de aglomerat... acea oroare. E vorba despre această oroare și de reacția pe care o stârnește în combinație cu alta. Oroarea aceea îngrozitoare a faptului ginecologic. Filmele de groază moderne sunt numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au întors pe dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numai sânge și membrane artificiale. Dar, de fapt, au externalizat esența prietenelor noastre dragi. Pur și simplu, au întors pe dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor ce vor veni, pregătește-te pentru aceste două genuri de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi doream ca Dan și Carol să moară, să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering - poate că și Chatterley ar fi de acord să li se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cutremurătoare, așa cum nu ne-am imaginat că s-ar putea întâmpla vreodată, așa cum n-am crezut cândva că s-ar putea visa. Viteza este uriașă, aproape că-ți smulge fața, dar asta pare să nu fie nimic în comparație cu măreția și oroarea a ceea ce se întâmplă sub noi, și anume ființa rea și uriașă care a devenit oceanul planetar, miliardele de fațete ale oglinzilor pe care le formează oribilele valuri și care reflectă soarele înghețat, orbindu-ne pe loc. Nu poți distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nimic de genul acesta, nici cea mai mică urmă. În acel loc era plat, deși înfățișarea chiloților putuse cumva, eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de vreo patru luni. - Am înțeles, murmură Abdulah, privindu-l pe Marcel în timp ce fugea cu berile în spinare. Ceva mai târziu, fostul Abdulah era în aglomeratul autobuz 104, aproape strivit, cu costumul de Moș Crăciun atârnându-i strâmb, privind uluit oroarea orașului în care îl aruncase fapta sa abominabilă. Era greu de crezut că putea exista ceva atât de urât, se gândi el în timp ce o babă îl strivi de-a binelea. Oare cum puteau trăi oamenii acolo? Cauză-efect, îi trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mea, iată de ce era atât de îngrozitor acest fapt. Din ce întunecate și tulburi peregrinaje pe cărările vieții putusem aduna acea valiză și în ce scop, nu-mi pot închipui, pentru că nicicum, nici silit, nu aș fi cărat o asemenea oroare cu mine. De ce era atât de grea? Iată încă o întrebare care mă răscolea neîncetat, făcându-mă cu adevărat să cred că nu știu absolut nimic despre nimic, în ciuda siguranței mele obtuze. Nu puteam să pretind a ști ceva, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură. Răcnetele și zbieretele sale de animal groaznic rănit și suferind erau fără egal în panoplia ororii, pentru că erau absolut nefirești. - Ucideți-i pe ticăloooooși, își mai vărsă el teribila ură încă o dată, râzând și plângând în același timp. În acea clipă am simțit o durere cum nu am crezut că poate exista și care de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în așa măsură fără să pier în clipele următoare? Cum am putut fi atât de străin de mine însumi? Îngrozit de ceea ce am făcut în timpul vieții, caut singura armă pe care-aș mai putea-o avea la îndemână în fața acestor orori cutremurătoare, de nimeni altul decât de mine săvârșite, și anume sinuciderea. Numai că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate face ca orice alte gânduri decât cele drepte să târască pe oricine în abisul neființei - și cum poate fi atât de crudă? Pentru binele nostru, mă-ntreb? Probabil că da. Nici o artă inventată până azi nu poate descrie adecvat oroarea vederii unui corp sau, mai mult, a propriului corp lipsit de viață țintuind cerul bisericii. Pentru numele Tău, Dumnezeule, ce e bucata asta de lemn coșmarescă în care m-am preschimbat eu însumi și de ce sunt gri și rece? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă aștepte tocmai pe mine? Ce e nebunia aceasta, încă o dată? Nu m-am înșelat știind că am să mor urât, mi-e clar, asemenea este turbarea care odată cu mine face să tremure de frică pe toți cei care privesc oroarea ființei mele. Aceasta a fost salvarea mea, Fiu al Omului, aceea ca eu să mor ca un câine turbat în fața acestor oameni cumsecade? Nu se poate! Dați-mi arme și sânge suficient încât să sfâșii, într-o ultimă încercare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... lama... apasă... pielea... desfăcând venele... cu un crocnet ciudat. Nici măcar cuvintele deja existente nu îmi ajung pentru a descrie cum se cuvine oroarea a ceea ce am făcut. Gata, s-a săvârșit... ce simplu a fost! Am dat drumul sângelui acela aprig care îmi alerga prin vene și pe care am să-l las să curgă, mă jur, să fugă pe străzile tuturor orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
privirea spre acel afară pe care nu l-am mai zărit de atât amar de vreme, invadându-mi ființa, și nimicind-o, și chircind-o, ca pe o biată păsăre speriată, și sfârșind-o, și înfricoșând-o cu teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lucifer, superbul nebun, s-a ridicat deja în picioare și, cu o hotărâre de nedescris, a reușit să... să ce?! Doamne, nu pot să privesc! Nici să spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]