3,686 matches
-
și Lasha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, din care cauză, plecarea de la hotel a fost destul de frisonantă. Or, situația lui Anchevski e mult mai disperată. Va trebui să coboare - grănicerii beloruși sunt de neînduplecat - și să se întoarcă după pașaport. Ce oroare! Vom continua drumul fără bosniac, care speră (și noi, odată cu el) să ni se alăture la Varșovia. Istoriile acestea cu pașapoartele dispărute, uitate, abandonate la hotelul Belarus din Minsk îmi par demne de un thriller... Părăsim țara lui Lukașenko și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drum până la Varșovia le petrecem în discuții pe marginea sejurului nostru la Minsk. Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de orgolii și de mentalități, care, probabil, se va vedea și la construcția Europei unite. După încheierea „discuției”, schimb câteva impresii cu Dubravka Ugrešic. Îmi spune că i-a plăcut cum judecăm și că îi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
niciodată nu mi-am trădat principiile, și asta face ca lumea să mă respecte în țara mea. N-am fost un disident pe vremea comunismului, așa cum se dau foarte mulți astăzi, însă am avut o atitudine critică față de sistem, față de ororile acelui mecanism profund ideologizat. Astăzi însă, convingerea mea este că un scriitor trebuie să aibă vederi de stânga, în nici un caz de dreapta, pentru că trebuie să fie alături de oameni, de grijile lor. Dacă un scriitor se îndepărtează de oameni, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
utopiile literare, aplicate în practica socială, devin iute surse fertile, invincibile, ale Crimei. „Crima în numele unei Idei”, teorie lansată de Raskolnikov și care a făcut o carieră fulgurantă, apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii, continente „roșii sau negre”! „Nevoia de politic” a scriitorilor, nevoia, poate, de un „alt mit”, o boală de care s-au lăsat, benevol, infectați generații de tineri intelectuali de mare capacitate intelectuală, de la un Ernst Jünger sau Drieu La Rochelle
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și la mitul lui Eminescu. Dar lumea, națiunile au nevoie de mit, de legendă. De modele absolute care, cum o spuneam, trec „bariera” generațiilor și a gustului lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese stringente și după comandamente de grup - marile condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „celelalte” cenzuri. Eu veneam cu plăcere la revistă, dar - ca și azi! - îmi displace și refuz orice obligație jurnalieră de a mă așeza în spatele unui birou, oricare ar fi el și, mai ales, în cazul despre care vorbim, aveam oroare și chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în funcție de acele o mie-și-una de pârghii ale orgoliului!... sau încercând să „repare” greșeli absente sau lașități ale propriului trecut și, atunci, asistăm la producția atâtor „jurnale” în care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni”, pornirea, statura magnifică și adânc istorică a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de teatru. În Noul Testament, Isus întrebuințează acest termen de șaptesprezece ori, cel mai adesea pentru a înfiera nesinceritatea fariseilor și aspectul de farsă al practicilor religioase respectate doar de formă. Știa să lovească acolo unde doare: preoții din Templu aveau oroare de teatru, această artă de import, cam așa cum detestă cinematograful locuitorii din Mea Shearim. Iisus știa deci din experiență ce sunt un cor, un corifeu și niște actori profesioniști. La un ceas de mers pe jos de la Nazaret un sfert
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Și minunându-se, spre sfârșitul spectacolului, văzând că un erou poate dispărea într-o pădure vrăjită fără a părăsi cu totul pământul oamenilor. Tragicii greci aveau încredere în justiția divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împărțită în două, o zonă alawită de-o parte, una sunnită de cealaltă. Libanul n-ar supraviețui așa. Nu am niciun chef să trec prin suferințele despre care ne povestesc sutele de creștini din Irak care vin în fiecare zi, orori de care ne păzesc alawiții. Și noi, creștinii de aici, noi unde să ne ducem? În Turcia, unde nu suntem legali? Nu mi-aș dori. Ce se poate face pentru voi? Pentru noi creștinii, nu mare lucru. Francezii nu au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe care le cunoaște au avut de suferit de pe urmele terorismului, sunt copeșit. Iar când, a doua zi, soția palestiniană a unui deținut îmi vorbește despre torturile la care a fost supus soțul ei sunt încă o dată pe atât. Aud orori despre obiceiurile palestiniene când vorbesc cu unii, și orori comise în cursul represaliilor israeliene când vorbesc cu ceilalți. În ambele situații, în nouă cazuri din zece este vorba de adevăruri. Și atunci, ce-i de făcut? Aceeași încurcătură, alaltăieri la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urmele terorismului, sunt copeșit. Iar când, a doua zi, soția palestiniană a unui deținut îmi vorbește despre torturile la care a fost supus soțul ei sunt încă o dată pe atât. Aud orori despre obiceiurile palestiniene când vorbesc cu unii, și orori comise în cursul represaliilor israeliene când vorbesc cu ceilalți. În ambele situații, în nouă cazuri din zece este vorba de adevăruri. Și atunci, ce-i de făcut? Aceeași încurcătură, alaltăieri la Ierusalim, auzind despre altercația (între noi fie vorba, zdravăn
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această aversiune ne face onoare, după cum a da drept de cetate legilor naturii expune ororii. Nu viața face legea. Dar oare cel mai rău lucru, pentru o cultură ca și pentru un individ, nu este acela de a-ți pierde volumul propriu, devenind apoi o suprafață plană, deschisă și fără contururi? Una aservită tuturor vânturilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care făcea excursii, îi învață să alcătuiască ierbare etc. Băiatul, fire distinsă și sensibilă, știe de cele petrecute, a vizitat și el apartamentul pustiu unde fusese săvârșită crima, are și el o vagă bănuială, pe care imediat o respinge cu oroare, și trăiește așa în familie cu o umbră dușmană în el... Din când în când tatăl aduce bani dela afacerile lui. Într-un rând aducând banii, produce ca totdeauna și explicații. Am făcut o afacere lui Avram Corn. Băiatul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au facut strălucit față obligațiilor profesionale. O caracteristică a lor: exigenți, principiali, cinstiți în activitatea desfășurată. Printre victimele totalitarismului perioadei 1945-1958 s-a aflat poetul Robert Eisenbraun (ps. Cahluianu Robert, Andrei Ciurunga), care în opera sa prezintă, cu mult curaj, ororile totalitarismului suferite la Canalul Dunăre-Marea Neagră și închisorile de la Jilava, Sighet; iar din perioada anilor ´40 ai sec XX, poetul Teodor Nencev a suferit de pe urma cenzurii regale, deși remarcat de savantul N. Iorga. (6) Nu putem ignora un adevăr esențial
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sovietului local, tata a fost nevoit să redeschidă cârciuma, unde noile autorități obișnuiau să servească masa, și unde era promovată ideologia comunistă, despre munca în colectiv, colhoz, despre desființarea comerțului particular și avantajele comerțului de stat, și în general despre ororile capitalismului și rapacitatea moșierimii românești. În luna august 1940, au început în comună arestările și deportările. Seară de seară, duba se oprea la diferite case de unde ridicau familii întregi. Teroarea puse stăpânire peste bieții oameni. Într o noapte, spre sfârșitul
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
activez În societățile de elevi, prezentând referate ca “Ideea națională În revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan”, “Axente Sever - tribunul lui Avram Iancu”; “Vasile Lucaci sau Leul de la Sisești” dar și “Leonardo da Vinci, ca naturalist” sau “Infailibilitatea papală și ororile papalității”. Pentru pregătirea acestor referate frecventam adesea Biblioteca ASTRA și alte biblioteci sibiene, străduindu-mă să prezint comunicări cât mai documentate, pentru a mă feri de criticile uneori destul de aspre ale elevilor și chiar ale profesorilor moderatori. În biblioteca școlii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
luni experiența a șapte decenii. Dacă e mult sau puțin veți deduce Dumneavoastră din Înșiruirea marilor transformări petrecute În țara noastră În acest răstimp. M-am născut la câțiva ani după făurirea României Mari. Am fost martorul ciopârțirii Ei, a ororilor războiului, a tranziției de la capitalism la comunism, a cinci decenii de totalitarism și În prezent la o nouă tranziție de la comunism la democrație. Fiecare etapă și-a avut particularitățile ei care s-au reflectat În modul de viață al cetățenilor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sabie și steag. Cine altul să mobilizeze masele pentru, vai, "o nobilă cauză" dacă nu scriitorul? Numai vezi ce se întâmplă, cauzele nobile se uzează. La un moment dat încep să fie mai puțin nobile, ca să se transforme în alte orori ale istoriei. Nu trebuie să uităm că revoluția își devorează proprii săi eroi. Pe de altă parte, revoluțiile trec, iar viața merge înainte. Uite ce s-a întâmplat la noi după 1989. Am luptat ca să profite cine? Foști cenzori, foști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai zis tipul cînd m-am ridicat să plec. * * * În Cartierul Francez sînt mai multe baruri de pederaști și-s așa de pline-n fiecare seară, că poponarii dau pe-afară pe trotuar. O Încăpere plină de poponari Îmi provoacă oroare. Se zbînțuie ca niște păpuși prinse pe fire invizibile, cuprinși de o agitație hidoasă, care e o negație a tot ce e viu și spontan. Ființa omenească vie a părăsit aceste corpuri de multă vreme. Dar cînd proprietarul de drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care pluteau ochii, ochi reci de crustaceu. Încet, un chip nou a luat formă În jurul ochilor. O serie de chipuri, de hieroglife diforme, ducînd spre punctul În care calea omenească se sfîrșește, În care forma omenească nu mai poate asimila oroarea crustacee care a dospit Înăuntrul ei. Urmăream toate astea curios. „M-a apucat tremuriciul, m-am gîndit detașat. M-am sculat cu o tresărire de frică. Stăteam Întins, cu inima bătîndu-mi repede, și Încercam să-mi dau seama ce m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul pare tern, dar Îți amintești orarul dozelor, oroarea statică a mărfii, viața scurgîndu-ți-se-n braț de trei ori pe zi. Am luat o pagină de ziar cu benzi desenate de pe o masă vecină. Era veche de două zile. Am lăsat-o. N-aveam nimic de făcut. N-aveam unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]