3,831 matches
-
din jefuirea avuțiilor țării, pe care le-au scos la mezat. Marți, 20 martie 2007. Se împlinesc patru ani de la declanșarea războiului din Irak. Când operațiile militare au fost încheiate și se dădea ca sigură victoria cu minime pierderi de ostași, eu mi-am exprimat rezerva asupra acestui război modern - atipic. După patru ani, încep să cred că rezerva mea a fost pe deplin justificată. Încă nu se știe cum vor evolua lucrurile. Cert este că irakienii au scăpat de Saddam
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-se în încleștarea de la Mărășești din 1917. 1 aprilie 2007. Pot uita coșmarul retragerii dramatice de pe front? (iar obsesiv). Mă gândesc la bieții mei colegi de clasă dispăruți în diverse faze ale războiului și deplâng dispariția multora din foștii mei ostași, cei care mi-au fost martorii zbuciumului și ai grijii mele de a-i ocroti, de a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am revăzut, după ani, partea a II
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din ele? - Da, îmi spune el, pentru că erau așa de coapte și bune! - Bine, Ghiță! Lasă-le acolo, că le va veni și lor rândul să fie mâncate!... Cât mai discret au sosit marmitele cu mâncarea aproape fierbinte și fiecare ostaș și-a mâncat cu mare poftă rația de la cazan. Oamenii așteptau să-i las apoi liberi să se odihnească. Imediat comand adunarea plutonului pe două rânduri, trimit pe Ghiță să aducă ranița cu cireșele care făceau cu ochiul către cei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mare poftă rația de la cazan. Oamenii așteptau să-i las apoi liberi să se odihnească. Imediat comand adunarea plutonului pe două rânduri, trimit pe Ghiță să aducă ranița cu cireșele care făceau cu ochiul către cei prezenți, și mă adresez ostașilor mei spunându-le: Măi băieți, mâncați și voi cireșe din cireșul tatei. Oamenii au râs, luminându-se la față, apoi am împărțit câte o mână de cireșe celor patruzeci de ostași ce-i aveam, rămânând și pentru noi - eu și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
făceau cu ochiul către cei prezenți, și mă adresez ostașilor mei spunându-le: Măi băieți, mâncați și voi cireșe din cireșul tatei. Oamenii au râs, luminându-se la față, apoi am împărțit câte o mână de cireșe celor patruzeci de ostași ce-i aveam, rămânând și pentru noi - eu și ordonanța - cam tot pe atât. Cum timpul „își urmează lunga timpului cărare”, precum zice Eminescu, iată-ne ajunși și la fatidicul 28 iunie 1940, ziua ultimatumului sovietic de a părăsi pământul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a părăsi pământul strămoșesc - așa cum hotărâseră cei doi tartori ai războiului - Hitler și Stalin - prin odiosul pact RibbentropMolotov, parafat la 23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de evacuare, am fost devansați de sovietici, am fost umiliți ca ostași și cetățeni români și toată averea și armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și astăzi învățător chiar în satul Priponești. - Moșule, îi zice cel ce i se adresase tatei, să-ți trăiască băiatul și să trăiești și matale, că bun băiat a mai fost și tare frumos s-a mai purtat cu noi, ostașii de rând. Apoi îi istorisește tatei episodul cu cireșele aduse de Ghiță, cireșe din care se înfruptase și cel ce-l abordase pe tata. Seara târziu, când tata a revenit acasă, s-a abătut din drum, a trecut pe la mine
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
abordase pe tata. Seara târziu, când tata a revenit acasă, s-a abătut din drum, a trecut pe la mine și m-a întrebat despre cele ce aflase în ziua respectivă, de la un beneficiar al cireșelor pe care le-am împărțit ostașilor mei. Un gest simplu, făcut de mine într-o împrejurare din vremuri de aducere-aminte, gest care, tocmai prin naturalețea și simplitatea lui, a avut un anumit ecou... Cu Ghiță Slavu, consătean și întâmplător ordonanță în mai-iunie 1940, m-am mai
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-l umilească, uitând că un educator le-a pus condeiul în mână, că i-a învățat slova cărții și astfel au ajuns sus în funcții de conducere. Iarăși îmi revine în memorie (obsesiv) acea perioadă din viața mea de ostaș începător la Școala de ofițeri din Bacău, când pentru o vină oarecare m-a pedepsit și m-a înjosit ca demnitate umană - strivindu-mă cu dispreț ca pe cea mai umilă și efemeră vietate. Deși eram sub asprele legi cazone
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ființă ciudată e un spion, trimis de dușmanii Măriei Tale să te ucidă... Cotoșman: Minte Măria Ta! Marele Dregător: S-a introdus în castel prin daruri și vicleșuguri pisicești și dacă nu deschideam eu ochii la timp... Împăratul: (Adresându-se ostașilor) Așa e, oaste, legați-l fedeleș pe cotoi! Cotoșman: (Începe să sară și să strige) Uitați-vă! Sus! Sus! Slujitor I și II: Ce e ? Ce e? Cotoșman: Uitați-vă, uitați-vă, zboară! Împăratul: Ce zboară? Unde zboară? Care zboară
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
prins puteri și patria mumă și-a extins din nou hotarele. În urmă cu două sau trei veacuri, strămoșii Mașei și-au găsit adăpost pe dulcile meleaguri bucovinene. Împărații Austriei i-au luat sub ocrotirea lor. Întorcându-se de pe front, ostașii Patriei Mumă le-au topit clopotele și le-au dărâmat cupolele semețe ale mănăstirii. Iar atunci când, după câteva decenii, armatele eliberatoare au intrat În sat, i-au adunat pe toți credincioșii În fața bisericii Uspenia și, sub amenințarea mitralierelor, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu cumva s-au ascuns oameni sub vagoane, aleargă Încoace și Încolo, testând osiile cu ciocănelul, și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șir, devorează scrumbiile, fără a se gândi la consecințe. După o oră de mers prin arșiță, e vremea amiezii și soarele se zvârcolește pe cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cer ca un bulgăre de foc, vagoanele fierb, iar oamenii turbează de sete. În grabă, cică, ostașii au uitat să le distribuie prizonierilor rația de apă. În vagonul de protocol, căptușit cu catifea roșie, care fusese cândva În serviciul țarului, ostașii se apucă de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug. La praznic, participau și enoriașii plămădiți din lut și câlți. În afară de enoriași, Mașa și Gligori mai modelau și cai, căruțe, și fel de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din trupa marinei germane ? Magician al misterului, Hugo Pratt reunește firele tainei sub semnul acestor aburi ai vrăjii. Secretele sunt dezvăluite rând pe rând. Morgana este parte din scenariul gândit de serviciile secrete engleze spre a lichida amenințarea germană, iar ostașul tatuat nu este decât un agent englez sub acoperire din îndepărtata Nigerie. Dincolo de suprafața acestui roman de aventuri, se află stratul de mister pe care doar Corto îl poate intui. Compania financiară a lui Bouche Dorée se servește de acest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Nightly este rapidă și brutală, eliminând inocența galantă a fostului locuitor din Liverpool. Ținutul de frontieră își are deja panteonul de eroi atipici. Războiul american nu este purtat de ofițeri gentilomi, ci este încărcat de teroarea zilnică a morții. Ostașii din detașamentul lui Robert Rogers sunt întruchiparea însăși a acestui teritoriu. Invizibili și rapizi, experimentând arta guerillei, oamenii lui Rogers îl primesc pe englez în confreria lor tulburată. Ceea ce îi motivează este setea de supraviețuire, dar și pasiunea răzbunării, pasiune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lesne asupra celuilalt: “Șo bîlo vasii hrek” (“Să fie păcatul dumneavoastră”), după formula “apostolului” Lukov. * O scenă antologică, după opinia mea, este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
alt drum, sunt invitat la masă. Nu pot să refuz din cauza candelii de bunătate din ochii lor. Erau amărâți fiindcă aveau un băiat în armată și primeau vești că era mereu înjosit și agresat. Și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929, activitatea mea la Dumbrava a încetat. Părăseam un sat de țigani lingurari, un sat pe care l-am iubit, am iubit copiii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
porcul, beți vinul și aveți grijă și de dom' ajur, săracul. Să n-aud că ați făcut fo prostie și că vă aduce jandariul din post în post, că vă bag în p.m. ș-apoi dracul e-al vostru. Bună ziua ostași! Să trăiți domajur! Aia e. * Sâmbăta seara plecam împreună cu Popa Vladimir, cu bilet în regulă și ne întorceam fie duminică seara, fie luni dimineața, dar neapărat până suna deșteptarea. La Tabacu eu mă opream la Șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Drânceni. Sub ploaie, noaptea săpam tranșee iar ziua stăteam camuflați. Eram la compania a 4-a mitralieră, sub comanda căpitanului Droahnă Petre. Ei bine, când generalul Antonescu a dat ordinul: ”Români, treceți Prutul!”, parcă alături de noi erau miile de alți ostași români căzuți pentru glie. Mergeam să ne reîntrupăm Țara. Soldații și toți ceilalți cântau: Azi noapte războiul la Prut a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin gloanțe și scut, Moșia pierdut-astă vară. Mergem în câmpia basarabilor Plină
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. Și mâncam amărâți pâinea pe jumătate cu mălai: Foaie verde de susai Antonescu și Mihai Ne dau pâine cu mălai. La Dalnic, în jurul Odesei, au pierit mulți, foarte mulți ostași români. Era o porțiune între două lacuri și ne curățau ca pe răzătoare. Nemții aveau pierderi infime fiindcă alegeau cele mai convenabile și mai puțin periculoase poziții. Și la Bujalic au fost lupte grele. Acolo a căzut sublocotenentul în rezervă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
căruță: “Craiova-Moscova”. Ce să-i faci? Vorba cuiva, pe români umorul i-a făcut mai puternici sau, mai pe șleau, i-a scos din... Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care camuflau nemernicia sub haina militară, ostașii români, țărani sau meșteșugari, conduși în majoritate de învățători ofițeri în rezervă își arătau cu prisosință omenia atât față de populație cât și față de prizonieri. După ce am fost îngropat de obuz la Dalnic, mam trezit în spitalul din Cartagino unde am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de kilometri până la Vaslui. Din păcate locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu fusese înlocuit de colonelul cu stea Momiceanu Scarlat, ofițer de stat major. Eram de față când l-a întrebat pe colonelul “Coajă”, cum era Abdenagor Constaninescu poreclit cu dragoste de ostași: Ce fel de raport ai făcut de te-au schimbat? Am arătat că nu mai pot face față cu oamenii neschimbați de la începutul războiului și plini de păduchi, bolnavi și obosiți. Mda. Și cum merg treburile pe aici? O să vedeți
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]