8,628 matches
-
-mbracă-te de gală, Căci a sosit clipa, în care doar tu poți Să-nscrii al lumii curs, pe a dreptății filă Că-n pieptul tău, de aur e inima ce-o porți. Și după ce vei trece cu iscusință-n lăncii, Pășește pe covorul de flori ce ți-am întins, Întoarce-te să crești la sânul tău toți pruncii, Fiindcă în destinul tău să procreezi e scris. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Femeie / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul
FEMEIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357868_a_359197]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > PRIMĂVARA, ANOTIMPUL POEZIEI ȘI AL IUBIRII... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara, anotimpul poeziei și al iubirii... Când primăvara pășește din calendar, purtând în brațele sale parfumul minunat al florilor, razele soarelui o însoțesc în voiajul său și-i dăruiesc raze din ce în ce mai calde.Verdele devine stăpânul zărilor, iar energia îți tresaltă în vene, pentru că, odată cu natura, ieși din hibernare. Se
PRIMĂVARA, ANOTIMPUL POEZIEI ŞI AL IUBIRII... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357869_a_359198]
-
Orizont > Portret > PORTRET SENTIMENTAL Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele deziluziilor și împlinirilor cu sufletul deschis. Se aud trubadurii și menestrelii de altă dată fredonând sub ferestrele domnițelor iar pe podul miciunilor se dezbat la îmbinarea serii cu noaptea, în umbra lămpilor cu gaz, taine nebănuite și întîmplări
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
te-a ajutat să pătrunzi în tainele scrisului și cititului. Lacrimi de fericire îți inundă ochii când retrăiești acele momente unice, încărcate de emoție, elan, visare și cutezanță. Îți amintești cum ți-au fost pașii călăuziți, cum teama de-a păși treptele învățăturii dispărea dacă mâna ta era condusă de un dascăl ce se dăruia vocației sale. Îndemnuri ce ți-au rămas întipărite în suflet mulți ani și care ți-au jalonat drumul vieții, cuvinte care au învins timpul și nu
DASCĂLUL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357870_a_359199]
-
vârsta de 6 ani. Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleșul va deveni muzeu, însă el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. Cei doi tineri, care pășeau pentru prima dată pragul unui așa grandios castel, regretând că din cele 160 camere, nu puteau vizita decât câteva, fiind fascinați de măreția și bogăția exponatelor din Sala de Arme, Sala de Teatru sau Sala de Muzică, Salonul Turcesc sau
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
privi pe cei aflați acolo ci făcu un semn cu mâna ca cel care ținea torța să intre în mormânt. Apoi intră și el aplecându-se și sprijinindu-se de marea piatră care fusese trasă din față intrării și răsturnată. Păși înăuntru și privi către giulgiurile cu care fusese înfășurat Iisus din Nazaret și care erau așezate pe piatra dreptunghiulară unde fusese așezat acesta. O mahramă fină se afla acolo și era împăturită la o parte. Ponțiu Pilat își scoase sabia
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357834_a_359163]
-
favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-a putut bucura prea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Dumnezeu ar părea de neimaginat. Însă insistă extraordinar în testamentul său pe ideea providenței divine și pe faptul că el, ca om, preot și patriarh, se află înaintea lui Dumnezeu, căruia trebuie să-i dea socoteală. "M-am sârguit să pășesc pe căile mântuirii", spune Patriarhul Justinian, sugerând smerit ceea ce apropiații lui au spus de multe ori, anume că a fost un rugător în adevăratul sens al cuvântului, condiția de slujitor al Domnului fiind deplin asumată și nu doar o atitudine
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
în neștire/ îți mângâie/ conturul străveziu / și luminat” („Azi am văzut primul pom înflorit”). Deși declară nonșalant: „Sunt primăvară ajunsă-n toamna vieții”, poeta nu se sfiește să mărturisească: „Dă buzna viața-n mine de o vreme” și, pe nebănuite, „Pășesc pe stradă/ și nu știu/ în taină/ cine îmi leagănă lin pașii/ și cine mi-i repede-n graba zilei” („Dă buzna viața-n mine de o vreme”). Impetuos, așa cum vin unele trăiri amânate nepermis de mult, poeta simte cum
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
tăceriicu care mă strigi.... XXVI. PORTRET SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
de la prima mențiune a bisericii. Așa cum pare, șubrezită de ploi și umezeală în interior, biserica olarilor argeșeni ... Citește mai mult Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omuluiMartie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană. Pășeam prin istoria dolofană a locurilor și-mi dojeneam memoria că știe atât de puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
O grea mizantropie” (Ego), ce altceva decât singurătatea străfunzimilor, de unde vocile răgușite ale celor trecuți într-o altă stare de existență, așteaptă rânduirea spre celest. Apocalipsa apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându-i. Palidul, cenușiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spațiu inițiatic ale poetului, el cunoaște
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
acuma / N-or să mă mai cheme - / Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic...” (Rar). Veșnicia fiindului va rămâne codul bacovian încrustat în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat pe fața umbrei palide care pășește pe lângă el spre locul meditației profunde. Din întuneric Bcovia a eliberat ideea ce s-a îndreptat fără întoarcere spre matricea celestă ce îi va găzdui veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș cădea în
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
în universul istoric al urbei eliberate de sub ocupație austriacă de celebrul, general atunci, Napoleon Bonaparte. Urmărit de ideea că sub pașii mei ar fi putut fi amprentele pașilor celui ce a ajuns cel mai cunoscut personaj al Istoriei Lumii, am pășit în imensul spațiu interior al grandiosului Castel Sforzesco, cu originile în sec.XIII, transformat mai târziu de Napoleon în cazarmă vremelnică pentru victorioasa lui armată, apoi în centrul politic al Republicii, respectiv al Regatului Italiei, ambele, construcții statale aflate sub
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358414_a_359743]
-
pasionale. Toate aceste simboluri reprezintă renașterea omului, nu înfrîngerea lui. Roșul nu este culoarea interdicției, ci incitarea la pasiuni fulminante. Bulat Okudjava i-a făcut cu ochiul lui Mancuse. Uite că asista, își zicea el surprins, la călătoria diletanților. Flora pășea pe pod într-o cadență impusă de gleznele ei subțiri de căprioară sfioasă, de tremurul țîțelor ei abia încolțite și fragede, de trupul ei sfios care tremura de dorința de a fi zdrobită de viață, de incantația subtilă a tremurului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
al gazelei pe care o vînează leopardul. Se temea de el, dar îl aștepta s-o sfîșie cu pasiune, să-i cuprindă conținutul visurilor ei incandescente, să-i înece malurile cu violența valurilor stîrnite de muntele care iese din mare. Pășea agasant de mărunt, ca o frunzuliță se zbătea pe ramură, podul se clătina amețitor sub pașii lui de bărbat puternic și, cînd a luat-o de mînă, ea a amețit de plăcere și un fior fierbinte i-a străbătut trupul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
lui de bărbat puternic și, cînd a luat-o de mînă, ea a amețit de plăcere și un fior fierbinte i-a străbătut trupul. Amețită, confuză, fericită, îndrăgostită, n-a scos nici un sunet cînd au coborît de pe pod și au pășit în crîngul de sălcii cu umbre înfricoșătoare, ca într-un sanctuar al virginității împodobit cu păsări și, cînd Mancuse a împins-o cu blîndețe în fața lui și i-a răsuflat fierbinte în ceafă, ea s-a aplecat ușor din mijloc
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
satului, cu mic cu mare, după obiceiul străbun, cu haine noi, se pregătea să meargă la biserică, n-aveau cum să-si închipuie că în curând vor fi zguduiți din temelii. Copiii, în mână cu o lumânare îmbrăcată în flori, pășeau cuviincios spre biserică, făra să-și închipuie că acești pașii ii duc spre o moarte cumplită. Pășeau cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Prohodul Domnului. Biserica era mică și veche de peste 200 de ani, construită din lemn, cu
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
n-aveau cum să-si închipuie că în curând vor fi zguduiți din temelii. Copiii, în mână cu o lumânare îmbrăcată în flori, pășeau cuviincios spre biserică, făra să-și închipuie că acești pașii ii duc spre o moarte cumplită. Pășeau cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Prohodul Domnului. Biserica era mică și veche de peste 200 de ani, construită din lemn, cu o intrare joasă, pentru care trebuia să te apleci ca să pătrunzi înăuntru și cu ușă deschizându-se
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
să izbească puternic în nicovală, ca s-o facă să cînte ca pe o pasăre rănită de dragoste și Mancuse zîmbea încîntat că ei doi mai stîrnesc încă în sufletele oamenilor gînduri frumoase despre iubire și își îndreptase spatele și pășea bățos ca un prinț din poveste iar pe buze îi plutea o umbră de zîmbet, ce îi țîșnea din interior ca o apă din fîntîna tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte. Și, cu blîndețe, îi strîngea palma Esterei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CRUCEA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache când pășesc simt ace în tălpi. visul desenează spini pe câmpul minciunilor. caut crucea pentru că de cerc mă despart brațele. degetele îmi amorțesc numai când nu pot să scriu... Referință Bibliografică: crucea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499
CRUCEA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358512_a_359841]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 325 din 21 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului FILOSOFIE Semnale luminoase, acustice eu nu primesc Nu pentru că receptorii îmi sunt defecți, Dar nu există oamenii acei perfecți Care din greutăți ies și optimiști pășesc. Puțini au gândul mereu semeț Laconici în mișcări, dar aprigi se strivesc În situații simple nu se regăsesc La ei nimic nu-i sigur, ci răzleț. La mine, după propria-mi gândire Îmi pare totul conturat destul de clar Și totuși
FILOSOFIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358015_a_359344]
-
mă voi gândi să opresc apa de la robinet în timp ce mă spăl pe dinți. Abandonez lectura unei cărți plictisitoare, fără riscul de a necăji persoana care mi-a împrumutat-o, spunându-i simplu că am altă carte cu care prefer să pășesc pragul eternității. La fel, renunț la conversațiile de complezență și nu mai încerc să-mi explic logic tot ce întreprind oamenii de sex opus sau cum funcționează pisica noastră. În fond, ce mai contează, când oricum nu mai e timp
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]