3,617 matches
-
forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea mereu, la orice curs sau seminar: era melodia salvatoare, refrenul duios al plictiselii și mediocrității, cântat pe zeci de voci. Ne plafonam, încet și temeinic, dar cui îi păsa? Timpul trecea mai repede, nu trebuia să-l ocupi cu vorbe mari (nici măcar cu gânduri), nimeni nu asculta pe nimeni. Dacă profesorul se uita pe geam, puteai să și ieși din sală cât răspundea un coleg la tablă. Prin anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un scaun în ușă, cu spătarul sub clanță. Apoi aș fi împins-o pe catedră, desfăcându-i picioarele și apucând-o cu-o mână de bărbie, în timp ce cu cealaltă i-aș fi ridicat fusta pe pulpe. Nu mi-ar fi păsat de nimic: nici de lumina chioară, nici de ciorapi, nici de sexul meu deja umed de nerăbdare, nici de genunchii ei juliți. Maria își purta sexualitatea cu mândrie, dar fără aroganță. Călca demn, apăsat, puțin aplecată în față. Când întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe vremuri, nu suporta să vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă, bicoloră, dungată, în care mai încăpeau vreo doi și mă ținea în prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu noduri groase, succesive, rupt și legat la loc, apoi iarăși rupt, urmărit prin burțile pijamalei cu-o andrea sau un ac de siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pictat în 1961 și e modelul unui roman de-al lui Pynchon. Am înțeles că tipul o și citează, cu numele întreg.“ „Nu-mi place Pynchon.“, am mințit. „Cui îi pasă de fabrica de textile a universului?“ „Tipei ăsteia îi păsa. Are vreo douăzeci de tablouri pe tema asta. Și cam tot atâtea cu pisici care scot stele din blană sau explodează în raze de lumină prin cosmos.“ „Aș zice că ai studiat-o, nu glumă. S-a rătăcit vreun tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țara unde poți să pleci când vrei de la serviciu și să nu te întrebe nimeni de sănătate. De-aia și vezi atâtea mașini pe bulevarde la toate orele. Eu aveam cursuri la facultate, Maria program până la patru, dar cui îi păsa? Bântuiam amândoi prin oraș, liberi, gata să aruncăm prejudecățile în aer și-o cremă de legume în stomac. Oamenii se-adăposteau în cârciumi și restaurante, ignorându-se unii pe alții, ca niște infractori responsabili și respectuoși. Nimeni nu-și întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de nămol sărat. La fel ca aerul sau cerul care pâlpâia prin acoperiș. Doar pescarii și câțiva localnici știau când și unde trebuie să mergi după hamsii. Vara, le culegeai peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scanează mail-ul. Era unul din algoritmii lui Mihnea, mai mic decât Lepidopteros, dar parcă mai rapid. Progrămelul ăsta lucra la greu. Își făcea treaba în liniște, la fel ca Mihnea dincolo de ușă. Puteam să-mi văd de citit. Ce-i păsa însă Adinei de scenariile mele catastrofice? Ea trăia într-o geografie haioasă compusă din țoale, baruri și norme academice, prin care răsfățul și inconștiența părinților o ajutau să navigheze fără busolă ori sextant. Cu ceva mai multă atenție și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Robane. La urma-urmei, despre tine-i vorba aici. Ar trebui s-o citești, cred c-o să-ți schimbi părerea despre autor; poate chiar despre tine.“ „Nu fi stupid.“, l-am temperat. Mă mai liniștisem, acum chiar că nu-mi mai păsa de carte. „Nimic nu mă scoate mai tare din minți decât să-mi văd numele într-o poveste care n-are nici o legătură cu mine. Accept că trebuie să scoatem tot ce putem din cartea asta, e-n interesul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la ipoteza asta și cred că ar trebui luată-n serios). Nu se zărea nimic prin ei, doar o moară de cuvinte, așezată pe scaun cu mâinile împreunate, imposibil de-oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înflorată, cu mâneci scurte), plătea scump. O vedeam a doua zi la serviciu c-un ochi vânăt sau cu pete verzi-violacee înflorind pe picioare, ca după insolație. Ne uitam la ea cu și mai mult interes, cu admirație. Nu-i păsa, ne zâmbea la fel de serios când ne dădea restul cincizeci de bani la o franzelă. Tanti Leana venise odată cu cartierul, ne născusem toți în poala ei ca într-o copaie blândă de cocă și-asfalt. Pe sub halatul de amidon, pulpele puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continuat mascarada. „Cam așa ceva. Doar că furtunile neuromagnetice sunt provocate de mintea umană, mai exact de-o dereglare în paleocortex.“ „Nu acolo se depozitează amintirile primordiale, din copilărie?“ „Vezi că știi...“, a început Mihnea să miroasă ceva. Oricum nu-i păsa, îi plăcea prea mult să explice, ar fi făcut-o și pentru Einstein. „Dereglările din paleocortex nu-apar așa, ca iarba primăvara. Ori ai un accident, ori te-ai născut defect, ori umblă cineva intenționat la ele. Ai prins ultimul film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ieșit pe piață, a fost difuzată, vândută, a ajuns la clienți. Abia aici apare buba.“ „Care?“, au zis Mihnea și Maria, într-un glas. Se-oprise și trenul, cine știe pe unde ajunsesem, Ploiești, Sinaia, Brașov, oriunde. Cui îi păsa? Nu rămăsesem decât noi, seara bleumarin și povestea. „Din cele 550 000 de exemplare ale numărului 172, pe mine mă interesează doar unul.“ S-a făcut o liniște desăvârșită, de sanatoriu. Lipsea doar Cezar, să recite Plumb în cinci limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oprit și ușile au culisat, cu rârâitul lor constant și serviabil. Am strâns Pif-ul, l-am vârât la loc la piept și-am sărit pe peron, în mijlocul călătorilor. Trebuia să mă grăbesc. Am împins mulțimea și, fără să-mi mai pese de nimic, am început să alerg spre hotel. Viena strălucea de tristețe și sărbătoare. Orașul se desfăcea în benzi cortextuale, intersecțiile de străzi și gânduri se succedau într-o viteză nebună, de GPS: Schottenring, Maria, Hörlgasse, Mihnea, Berggasse. Întâmplările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceva pătimaș până la suferință, care nu se armoniza cu zâmbetul lui impertinent, grosolan și cu privirea tăioasă, încântată de sine. Era îmbrăcat gros, cu un cojoc larg din blană de miel, acoperită cu postav negru, așa că peste noapte nu-i păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria spinare zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea, nu era obișnuit. Acesta avea pe el o pelerină destul de largă și groasă, fără mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost lui Toțki de folos ochiul experimentat: a izbutit să-și dea seama că și Nastasia Filippovna înțelegea foarte bine cât de inofensivă e în sens juridic, dar că are cu totul altceva în mintea și... în ochii ei scânteietori. Nepăsându-i de nimic și mai ales nepăsându-i de propria ei persoană (pentru a-și da seama în momentul acela că fata încetase de mult să mai pună preț pe ea însăși și pentru a crede că acest sentiment este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a izbutit să-și dea seama că și Nastasia Filippovna înțelegea foarte bine cât de inofensivă e în sens juridic, dar că are cu totul altceva în mintea și... în ochii ei scânteietori. Nepăsându-i de nimic și mai ales nepăsându-i de propria ei persoană (pentru a-și da seama în momentul acela că fata încetase de mult să mai pună preț pe ea însăși și pentru a crede că acest sentiment este serios, Toțki, ca sceptic și cinic monden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grave insulte aruncate într-o zi națiunii întregi de d. prezident al Consiliului, într-alta armatei permanente de prezidentul Camerii legiuitoare" a României. Dacă cuvintele d-lui D. Brătianu n-ar fi trecut peste marginile acestei țări puțin ne-ar păsa: noi românii ne cunoaștem unii pe alții și ne esplicăm foarte lesne cuvintele d-lui prezident al Consiliului, care, vorbind majorității sale și reprezentațiunii țării, compuse de dd. Serurie, Pătărlăgeanu, Sim. Mihălescu, Carada etc., zice cu durere: "În țara aceasta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
patriei și naționalității o meserie, un negoț, o breaslă. Când aude cineva că un Fleva ori un Pherekydis pretinde a se interesa de România [î]l poate întreba: "Ce-ți pasă d-tale cum merge ori nu merge Țara Romînească? Pese-ți de ceea ce se petrece în patria d-tale originară, în Morea sau cel mult în regiunile hartelor etnocratizate de d. Paparigupolos. Țara aceasta, în care vă câștigați un codru de pâine, a stat de la 1200 și pân-la 1866 și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oceanul cel turbure de 'mprejurul insulei romanice au aruncat deasupra lui o spumă de stîrpituri? Ce-i pasă acestei spume cosmopolite de ființa istorică a Romîniei? Vorba lui Hamlet: "Ce e Hecuba pentru ei? Ce-i pasă, ce-i poate păsa unui C. A. Rosettis, unui Giani, unui Pherekydis, coborâtori din străini, în cari idei și sentimente nici pot prinde rădăcină, de vreme ce cad pe pământ sterp, de Țara Românească, de poporul nostru, de obiceiele ori de trecutul nostru? Ca obiect de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că ea ar fi exagerată, c-ar cuprinde înjurături surugiești etc. În realitate stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim, daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur. Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur; de-aceea în adevăr nu știm de ce-am vorbi de ele cu încunjur? Când un om în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fierbințeala suferinței și Înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de‑ai noștri se sting singuri și Îndurerați, fără să aibă parte de mângâ‑ ierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să‑i pese. De aceea suntem și trupești și duhov‑ nicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să‑l și mân‑ gâiem la vreme de boală, Încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele altuia ca și cum ar fi ale sale. Făcând
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de sânge / ca un falus... / Ah, sufletul îmi era tras în jos din / dorința de a fi numai sex..." (Angela Marinescu); "Dar Dumnezeu, din ceru' lui strigă: / <<Mă doare-n cur de lumea voastră, bă!>> (Spiridon Popescu); "Fără să-mi pese dacă gura sfântă de ea / îmi miroase a căcat / chiloții mi-i schimb o dată la trei-patru / zile și nici atunci nu mă îndur..." (Elena Vlădăreanu); "Îmi sorbesc cu lingura uterul / în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap. Cu creionul scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și soție sau între p]rinți și copii. Hoarda Ik pare s] dispun] de „cunoaștere etic]”, de vreme ce oamenii sunt destul de conștienți de consecințele d]un]toare pentru alții ale faptelor rele. Totuși, ei aleg s] acționeze, f]r] s] le pese de consecințele acțiunii lor asupra altuia. Înseamn] această c] nu au moral]? Cartea The Mountain People ar putea fi și o alegorie a comportamentului șoferului contemporan; la volan, m] comport oribil atunci cand cred c] pot sc]pa nepedepsit, iar dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] se aplice și moralei (vezi capitolul 35, „Realismul”). Dar, așa cum am spus mai devreme, teoria moral] nu trebuie numai s] identifice normele morale, ci trebuie s] explice de ce avem datoria de a le respecta. De ce ar trebui s] îmi pese de obligații morale? Apologeții hobbesianismului susțin c] singură motivație valabil] pentru a o acțiune este satisfacerea unei dorințe proprii. Dac] acțiunile morale nu îndeplinesc acest criteriu, atunci nu am nici un motiv s] întreprind astfel de acțiuni. Aceast] teorie a raționalit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practic], serviciile publice și private din ț]rile bogate nu vin în întâmpinarea nevoilor oamenilor, iar guvernele și oamenii bogați din statele s]race nu își utilizeaz] la maxim capacit]țile. O alt] remarc] este relevant] aici. Trebuie s] ne pese de cei mai puțin fericiți din cadrul propriilor noastre societ]ți și s] sprijinim înființarea serviciilor publice de educație, s]n]țațe și altele asemenea, dar nu trebuie ignorat faptul c] s]r]cia din statele s]race este, pe ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]